Valențele educaționale ale terapiilor

Ce sunt valențele educaționale ale terapiilor

Valențele educaționale ale terapiilor sunt efectele formative pe care fiecare terapie le are asupra dezvoltării copilului cu cerințe educaționale speciale:

• procesele psihice pe care le antrenează;
• deprinderile pe care le formează;
• trăsăturile de personalitate pe care le dezvoltă.

Terapiile sunt concepute ca acte educaționale, care folosesc conținutul și metodologia programelor școlare. De aceea valențele lor se urmăresc pe două planuri:

• planul educațional — ce învață copilul: cunoștințe, deprinderi, comportamente;
• planul terapeutic — ce se corectează, se recuperează sau se compensează prin aceste achiziții.

Din interdependența modulelor rezultă că valențele unei terapii se regăsesc și în celelalte: o activitate de terapie ocupațională exersează și motricitatea, și gândirea, și relațiile cu ceilalți.

Valențele educative ale terapiei cognitive

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• echilibrare mintală — copilul ajunge să organizeze ce percepe și ce află, în locul unei cunoașteri fragmentare și nesigure;
• perturbarea organizării cunoașterii — copilul a văzut obiectele de multe ori, dar nu le-a grupat, nu le-a comparat și nu a extras din ele un criteriu;
• programe compensatorii — activitățile reiau, organizat și pe pași mici, ce copilul nu a dobândit spontan;
• dimensiunea instrumental-integratoare — copilul folosește ce a înțeles în situațiile de viață, nu doar în exercițiul din clasă.

Valențele terapiei cognitive, după submodulele ei:

• cunoașterea senzorială dezvoltă sensibilitatea tactilă, vizuală, gustativă, olfactivă și auditivă, care stă la baza cunoașterii;
• cunoașterea perceptivă formează abilitățile vizual-perceptive și pregătește actul lexic și grafic;
• formarea conceptelor fundamentale de natură logico-matematică pregătește calculul;
• exercițiile perceptive și senzorio-motorii formează atenția, memoria, reprezentarea, imaginația și gândirea.

Valențele educative ale jocului

Valențele educative ale jocului:

• valența cognitivă: prin manipularea, deplasarea și explorarea obiectelor, copilul elaborează spațiul și timpul senzorial, apoi pe cele mintale; jocul diferențiază obiectele după formă, mărime și culoare și ordonează realitatea prin clasificări și serieri; el este o cale de organizare a cunoașterii și dezvoltă imaginația și creativitatea;
• valența afectiv-motivațională: jocul creează motivație intrinsecă, iar rezolvarea sarcinii devine plăcută și atractivă; prin activitățile ludice copilul își recapătă încrederea în forțele proprii și își formează o imagine de sine pozitivă;
• valența socială și morală: jocul cu reguli implică relații sociale; respectând regulile, copilul își formează răbdarea, perseverența și stăpânirea de sine, respectul față de alții, responsabilitatea și corectitudinea; jocul pregătește copilul pentru viața adultă în grupurile sociale: școlar, familial, de loisir;
• valența psihomotorie: prin joc copilul învață întâi să manipuleze obiectele și își dezvoltă mișcările; jocurile cu obiecte exersează prehensiunea și coordonarea vizual-motorie;
• valența de cunoaștere a copilului: jocul este o metodă de investigare psihosocială; prin jocuri copiii sunt cunoscuți mai repede și mai bine, iar felul în care se joacă arată nivelul maturizării și dezvoltării mintale și afective;
• valența terapeutică: jocul este o formă de psihoterapie realizată prin metode și procedee educaționale.

Ce spun autorii:

• clasicii psihopedagogiei speciale (Itard, Seguin, Decroly, Montessori) au considerat jocul elementul central al activității educațional-terapeutice;
• jocurile educative au o forță predictivă, de aceea H. Wallon le-a considerat adevărate teste de dezvoltare, și o forță propulsoare, fiindcă stimulează dezvoltarea psihică a copilului cu dizabilitate intelectuală.

Jocul didactic

Jocul didactic ocupă un loc aparte în terapia educațională:

• rămâne, la copiii cu nevoi speciale, forma pe care o ia învățarea de fiecare zi;
• motivația intrinsecă pe care o creează ține copilul în activitate mai mult timp;
• are, pe lângă funcția instructiv-formativă, o funcție terapeutică.

Jocul didactic rămâne joc numai dacă păstrează elementele de așteptare, de surpriză, de competiție și de comunicare între copii. În desfășurarea lui, copilul își verifică cunoștințele, își exersează aptitudinile și deprinderile și are ocazia să se afirme.

Valențele educative ale terapiei ocupaționale

Terapia ocupațională acționează pe trei domenii generale:

• deprinderile de viață cotidiană;
• capacitățile și aptitudinile pentru muncă;
• abilitățile de joc și de petrecere a timpului liber.

Cum se înțelege, termen cu termen:

• integrarea senzorială — copilul folosește împreună informațiile venite pe mai multe căi: vede obiectul, îl pipăie, îi simte greutatea;
• zona neuromusculară — tonusul mușchilor, reflexele, lateralitatea și motricitatea, de care depinde orice gest de lucru;
• mișcările articulatorii — mișcările organelor vorbirii, care se exersează și ele prin activitate;
• asumarea de roluri — copilul are o sarcină a lui într-o activitate de grup și răspunde de ea.

Activitățile de muncă au, la copiii cu dizabilități, o valoare aparte: ele se aleg astfel încât să pregătească maturizarea vocațională și profesionalizarea copilului.

Valențele educative ale psihoterapiei de expresie

Psihoterapia de expresie folosește în scop terapeutic mijloacele de expresie artistică. În programă, ea cuprinde meloterapia și terapia de expresie grafică și plastică.