Munca în echipa multidisciplinară

De ce se lucrează în echipă

Niciun specialist nu cunoaște singur toate laturile dezvoltării copilului. Fiecare dintre ei răspunde de o latură:

• medicul — etiologia și starea de sănătate;
• psihologul — nivelul de dezvoltare a proceselor psihice;
• profesorul psihopedagog — achizițiile școlare și cerințele educaționale;
• logopedul — limbajul;
• kinetoterapeutul — motricitatea;
• asistentul social — condițiile de viață ale copilului și ale familiei.

Din statutul interdisciplinar al psihopedagogiei speciale (subcapitolul I.1) decurge, deci, regula de lucru a domeniului: evaluarea și intervenția se fac în echipă.

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• acțiunea comună — specialiștii lucrează asupra aceluiași caz și urmăresc aceleași finalități, nu fiecare separat, unul după altul;
• specialiști din domenii diferite — medicină, psihologie, psihopedagogie specială, logopedie, kinetoterapie, asistență socială;
• probleme complexe — o dizabilitate are, în același timp, urmări medicale, psihice, școlare și sociale, iar niciuna dintre ele nu se rezolvă dintr-un singur domeniu;
• suportul reciproc profesional și uman — membrii își comunică datele obținute și se ajută între ei la cazurile dificile;
• consultarea — înaintea unei hotărâri, fiecare membru își spune punctul de vedere de specialist;
• luarea împreună a deciziilor — hotărârea privind cazul aparține echipei, nu unui singur specialist.

Specificul activității echipei

Activitatea echipei se deosebește de lucrul fiecărui specialist în cabinetul lui prin principiile după care membrii ei își coordonează acțiunile.

Cum se înțelege:

• forțele persoanei — capacitățile și abilitățile pe care persoana le are deja și de la care pornește intervenția;
• armonizarea participării — contribuțiile membrilor se completează și nu se contrazic;
• egalitatea în drepturi — părerea logopedului sau a profesorului de sprijin are aceeași importanță ca a medicului sau a psihologului;
• consensul — nu este votul majorității: decizia rămâne în discuție până când toți membrii o acceptă, iar după aceea fiecare o aplică în partea lui de program.

Tipurile de echipă

Cele patru tipuri de echipă se deosebesc prin gradul de colaborare dintre membri:

În lucrările de specialitate, denumirile multidisciplinară, interdisciplinară și pluridisciplinară se folosesc adesea pentru aceeași echipă. În practica psihopedagogică, ceea ce contează este gradul de colaborare: cu cât echipa se apropie de modelul transdisciplinar, cu atât familia și copilul participă mai mult la hotărâri.

Cine face parte din echipă

Componența echipei depinde de tipul și de gravitatea dizabilității și de forma de școlarizare. Persoanele de intervenție se grupează după formația lor.

Echipa se completează după tipul dizabilității (A. Gherguț, 2013):

• la copilul cu deficiență neuromotorie, alături de medicul pediatru, își spun părerea neurologul, pedopsihiatrul, psihopedagogul, ergoterapeutul, protezistul și chirurgul ortoped;
• la persoana cu simptome de autism, echipa cuprinde pedopsihiatrul, psihologul, neurologul, logopedul și psihopedagogul;
• la alegerea unui sistem de comunicare alternativă și augmentativă, diagnosticul se stabilește de logoped, psiholog, psihopedagog, ergoterapeut, fizioterapeut, asistent social și familie.

Cum lucrează echipa

La evaluare