Terapia educațională. Caracterul complex și integrator

Ce este terapia educațională

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• complexă — în fiecare modul lucrează mai multe tipuri de acțiuni terapeutice, iar modulele depind unele de altele;
• integrată — modulele nu se aplică separat, ci în activități care le leagă;
• activități integrative — activități în care același conținut este lucrat prin mijloacele mai multor module, de exemplu printr-un joc care cere și mișcare, și numărare, și vorbire;
• resurse de învățare conexe — ce învață copilul în afara activității din școală: acasă, în familie, în comunitate, înainte și după activitate;
• principiul integrativ — orice activitate educațională, de la o lecție de citire la o oră de desen, este organizată și pentru efectul ei terapeutic.

Pe scurt, terapia educațională valorifică actul educațional în scop terapeutic. Ea lucrează prin activități integrative, care pun în relație cele cinci module și folosesc resursele de învățare ale școlii, ale familiei și ale comunității.

Locul ei în școala specială

În școala specială, procesul de învățământ are două componente:

• componenta instructiv-educativă — comună cu a școlii de masă;
• componenta compensator-recuperatorie — proprie învățământului special.

A doua componentă se realizează prin două arii curriculare ale planului-cadru:

• „Terapii specifice și de compensare” — terapia tulburărilor de limbaj, educația perceptiv-vizuală, orientarea și mobilitatea, educația perceptiv-auditivă și labiolectura, kinetoterapia, psihodiagnoza, consilierea și programele de intervenție;
• „Terapie educațională complexă și integrată”.

Deosebirea dintre cele două arii:

• terapiile specifice și de compensare se fac în cabinet, individual sau în grupuri de 2-3 elevi, și se repartizează după tipul și gradul deficienței;
• terapia educațională complexă și integrată se face cu toți elevii din clasă, de învățătorul-educator sau de profesorul-educator, în completarea lecțiilor ținute de profesorul psihopedagog.

Terapia educațională și psihoterapia

Ce rezultă din citat:

• psihologul clinician și psihologul școlar aplică tehnici terapeutice în cadrul lor;
• educatorul-terapeut aplică tehnicile terapeutice în context educațional;
• fiecare latură a educației are tehnicile ei terapeutice:
  • educația intelectuală — însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor;
  • educația fizică — mișcarea;
  • educația estetică — artterapia și meloterapia.

Programa de terapie educațională complexă și integrată

Programa a intrat în planul de învățământ al mai multor tipuri de școli speciale:

• pentru copiii cu deficiență mintală;
• pentru copiii cu deficiențe senzoriale: surzi și hipoacuzici, nevăzători și ambliopi;
• pentru copiii cu deficiențe socio-afective.

Cele patru arii de dezvoltare

Pentru fiecare arie, obiectivul central și componentele lui:

• aria fizică — mișcarea: motricitatea grosieră, imaginea corporală, fizioterapia;
• aria perceptivă — percepția motorie, împreună cu conștientizarea a ceea ce copilul vede, aude, gustă, miroase și simte în propriul corp;
• aria intelectuală — abilitățile cognitive (abilități logico-matematice, concepte, înțelegerea situațiilor, procese cognitive) și comunicarea, receptivă și expresivă;
• aria personală și socială — independența copilului: autonomia personală (autoservire, autoîngrijire), autonomia socială (adaptarea la viața de fiecare zi) și competențele sociale.

Cele patru arii sunt coordonatele majore ale educației speciale:

• ele formează structura de bază a oricărui curriculum pentru persoanele cu deficiență, oricare ar fi natura și gravitatea deficienței și nivelul de școlarizare;
• obiectivele și componentele lor se completează sau se adaptează după particularitățile copiilor.

Copilul este privit în două feluri, iar fiecăruia îi corespunde un tip de recuperare:

• ca individ — recuperarea biologică;
• ca membru al societății — recuperarea socială.

Cele cinci module

Rolul ludoterapiei în acțiunea de terapie complexă recuperatorie integrată:

• jocul este prezent în activitățile tuturor celorlalte module: există jocuri pentru cunoaștere, pentru mișcare, pentru autoservire, pentru exprimarea prin desen și muzică;
• prin joc, același conținut este lucrat cu mijloacele mai multor module;
• de aceea ludoterapia leagă modulele între ele și dă activităților caracterul integrativ.

Definiția ludoterapiei, formele jocului și jocul didactic sunt tratate în subcapitolul VII.2. Modulele sunt prezentate pe rând în subcapitolul I.8, iar activitățile fiecăruia în capitolul VII.

Caracterul complex