Tipuri și module de activități educațional-terapeutice

Ce este un modul

Programa de terapie educațională complexă și integrată are o organizare modulară.

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• unitate de terapie — modulul reunește activitățile dintr-un singur domeniu de intervenție, de exemplu terapia psihomotricității, și se planifică separat de celelalte;
• bloc de conținut — conținuturile modulului se parcurg împreună, ca un întreg, nu împărțite între mai multe discipline;
• obiective — situații de învățare — evaluare — strategii — pentru fiecare obiectiv se stabilesc situațiile în care copilul exersează, metodele folosite și felul în care se verifică rezultatul;
• funcționalitate proprie — un modul poate fi aplicat și singur, la un copil care are nevoie numai de el.

Tipurile de module

Modulele programei de terapie educațională complexă și integrată sunt module de terapie: ele nu predau conținutul unei discipline, ci formează procesele, conduitele și deprinderile pe care se bazează învățarea la toate disciplinele.

Modulele programei de terapie educațională complexă și integrată

Cum se înțelege:

• autonomie funcțională — un copil poate urma, de exemplu, numai un program de terapie a psihomotricității, dacă evaluarea arată că de el are nevoie;
• intermodular — aceeași achiziție se lucrează în mai multe module, de exemplu orientarea spațială, în terapia cognitivă și în psihomotricitate;
• intramodular — în interiorul aceluiași modul, activitățile se leagă: în terapia ocupațională, deprinderea de a se îmbrăca face parte și din activitățile de viață cotidiană, și din cele de pregătire pentru muncă.

Programa a pornit de la curriculumul-model propus de Carol Ouvry în 1987 pentru copiii cu deficiență de intelect, organizat pe patru arii de dezvoltare:

• aria de dezvoltare fizică;
• aria de dezvoltare perceptivă;
• aria de dezvoltare intelectuală;
• aria de dezvoltare personală și socială.

Din același curriculum-model s-au dezvoltat și alte forme de terapie educațională. Gherguț (2013, cap. 10.4) le numește: „terapia ocupațională, stimularea cognitivă, psihoterapia de expresie, meloterapia, ludoterapia, dezvoltarea autonomiei personale și sociale etc.”.

Fiecare modul se planifică separat. Planificarea calendaristică a activităților educațional-terapeutice cuprinde:

• denumirea modulului;
• obiectivele generale ale modulului;
• activitățile fiecărui submodul, cu strategia, mijloacele de realizare, evaluarea și observațiile speciale, unde se notează dacă se aplică un program de intervenție personalizat.

Această planificare este deosebită de cea a activității didactice de predare-învățare. Activitățile fiecărui submodul se organizează pe mai multe niveluri, după particularitățile copiilor din grupă.

În planurile-cadru ale învățământului special, „Terapia educațională complexă și integrată” este o arie curriculară distinctă de aria „Terapii specifice și de compensare”. Programele școlare din 2021 ale acestei arii (OME nr. 3702/2021) cuprind, de exemplu, disciplina „Formarea autonomiei personale”.

Terapia cognitivă (stimularea cognitivă)

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• echilibrare mintală — se reface ordinea dintre procesele cunoașterii, care la acești copii nu se dezvoltă în același ritm;
• organizarea specifică a cunoașterii — informațiile sunt date copilului ordonate pe niveluri, de la simplu la complex, în măsura în care le poate primi;
• perturbarea organizării cunoașterii — copilul are cunoștințe, dar ele sunt incomplete, dezordonate sau greșit legate între ele;
• dimensiunea instrumental-integratoare — ce a înțeles copilul trebuie să poată folosi în acțiuni și în situații noi.

La copiii cu deficiență de intelect, terapia cognitivă presupune structurarea stimulilor exteriori pe niveluri potrivite organizării lor mintale. C. Păunescu considera intervenția asupra comportamentului cognitiv elementul principal al întregului sistem de terapie reeducațională.

Tipul A și tipul B

Submodulele

Submodulul al treilea pregătește copilul pentru citit și scris: cele cinci arii ale percepției vizuale sunt cele pe care se bazează recunoașterea literelor și orientarea pe pagină.

Nivelurile cunoașterii senzoriale, elementele cunoașterii perceptive și activitățile pentru conceptele logico-matematice sunt prezentate pe larg în subcapitolul VII.1.

Terapia ocupațională și psihoterapia de expresie

Planul de intervenție în terapia ocupațională cuprinde activități din toate cele trei domenii:

• activitățile de viață cotidiană — îmbrăcarea și încheierea nasturilor, spălarea pe dinți, servirea mesei, folosirea telefonului, cumpărăturile la magazinul din apropiere;
• activitățile de muncă (ergoterapia) — călcatul unei batiste, pregătirea unei gustări, udarea florilor, măturatul clasei, lucrul în atelierul școlii;
• activitățile de joc și de loisir — alegerea unui joc de masă potrivit, participarea la o serbare sau la o competiție sportivă, începerea unei colecții.

Etapele procesului de terapie ocupațională, relația dintre subiect, terapeut, activitate și mediu și formele de organizare sunt prezentate pe larg în subcapitolul VII.3.

La copiii cu deficiență de intelect, deprinderile se formează prin două procedee generale:

• procedeul înlănțuirii — activitatea se împarte în secvențe mici, învățate într-o anumită ordine; un pas nou se învață numai după ce pasul anterior a fost însușit; când copilul nu reușește în ordinea firească, se folosește înlănțuirea inversă, de la sfârșitul acțiunii spre început;
• procedeul modelării — copilul realizează aproximativ sarcina, la nivelul pe care îl poate atinge; se folosește la copiii cu deficiență de intelect moderată sau profundă și la cei cu tulburări motorii accentuate.

Organizarea terapiei ocupaționale ține seama de tipul deficienței:

• la copiii cu deficiență de intelect, problema principală este integrarea în societate prin formarea deprinderilor de viață cotidiană;
• la copiii cu deficiențe senzoriale, autonomia personală depinde de dezvoltarea comunicării, a mobilității și a orientării spațiale.

Psihoterapia de expresie

Psihoterapia de expresie cuprinde meloterapia și terapia de expresie grafică și plastică.

Formele de organizare a activităților de meloterapie sunt:

• cântecul;
• jocurile muzicale;
• jocurile muzicale-exercițiu;
• jocurile cu text și cântec;
• audițiile muzicale.

În modelul de terapie complexă recuperatorie integrată al lui C. Păunescu, terapiile de expresie cuprind programe:

• de relaxare și deconflictualizare prin activități artistice;
• de terapie prin activități de natură plastică;
• de expresie corporală și euritmie;
• de terapie bazate pe expresia verbală;
• de meloterapie.

Terapia psihomotricității și abilitarea manuală