Raportul de evaluare psihopedagogică

Ce este raportul de evaluare

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• competențele — ce poate face copilul singur, pe fiecare domeniu de dezvoltare;
• ariile de dificultate — domeniile în care copilul are nevoie de ajutor ca să reușească;
• factorii interni — țin de copil: starea de sănătate, particularitățile deficienței, motivația;
• factorii externi — țin de mediul copilului: familia, școala, barierele și facilitatorii;
• relațiile interpersonale — felul în care copilul comunică și colaborează cu familia, cu colegii, cu profesorii și cu persoanele străine;
• serviciile-suport — terapiile și ajutorul de specialitate de care beneficiază copilul, de exemplu terapia logopedică sau orele cu profesorul de sprijin.

Raportul transformă datele culese prin observație, prin convorbire, prin probe și prin teste într-un text pe care îl pot folosi ceilalți membri ai echipei, familia și instituțiile care iau decizii. Rezultatele „tehnice” ale testelor nu au valoare practică dacă nu sunt traduse de specialist în termeni accesibili oricărui profesionist.

Raportul cuprinde, de regulă:

• datele de identificare ale copilului și ale familiei și motivul evaluării;
• metodele și instrumentele folosite, cu datele aplicării;
• rezultatele, pe domenii de dezvoltare: competențele și ariile de dificultate ale copilului, nivelul actual pe fiecare domeniu, capacitatea de învățare;
• factorii interni și externi care influențează performanța copilului;
• relațiile interpersonale ale copilului;
• concluziile: diagnosticul psihopedagogic, cerințele educaționale speciale, prognosticul;
• recomandările: activitățile propuse, serviciile de sprijin, echipa de intervenție, forma de școlarizare și reevaluarea.

Recomandările din raport devin obiectivele programului de intervenție personalizat.

Raportul de evaluare complexă

Cum se înțelege:

• evaluare de tip integrativ — raportul nu pune una lângă alta concluziile medicului, ale psihologului și ale asistentului social, ci le leagă într-o singură imagine a copilului;
• resursele comunitare — serviciile pe care le oferă localitatea copilului: școala, centrul de zi, cabinetul logopedic, transportul;
• măsura de protecție — hotărârea luată pentru copilul care nu poate fi îngrijit în familie, de exemplu plasamentul.

Modelul de raport de evaluare complexă (Gherguț, 2013, anexa 21) are următoarele părți:

• datele personale ale copilului și ale părinților;
• istoria personală a copilului și, dacă este cazul, traseul lui instituțional;
• evaluarea psihologică, cu concluziile și recomandările psihologului sau ale psihopedagogului;
• starea de sănătate a copilului și a familiei, cu concluziile medicului;
• situația socioeconomică a familiei, cu concluziile asistentului social;
• nevoile copilului și ale familiei, stabilite de managerul de caz;
• propunerea de soluții: sinteza recomandărilor echipei, propunerea de încadrare în grad de handicap, propunerea de orientare școlară și profesională, propunerea de măsură de protecție;
• anexele: planul de servicii personalizat, contractul încheiat cu familia și planul de monitorizare întocmit de managerul de caz.

În sistemul românesc, raportul de evaluare complexă:

• este întocmit de serviciul de evaluare complexă a copilului din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului;
• se bazează pe evaluarea medicală, psihologică, educațională și socială, pe ancheta socială la domiciliu și pe evaluarea copilului la sediul serviciului sau acasă.

Pornind de la raport și aplicând criteriile de încadrare:

• serviciul propune comisiei pentru protecția copilului gradul de dizabilitate și, după caz, o măsură de protecție;
• comisia eliberează certificatul de încadrare în grad de handicap, însoțit de planul de abilitare-reabilitare.

Cât timp comisia pentru protecția copilului a avut și atribuția orientării școlare, același raport a stat și la baza certificatului de orientare școlară și profesională. În prezent:

• orientarea școlară și profesională este hotărâtă de comisia de orientare școlară și profesională din cadrul centrului județean de resurse și de asistență educațională;
• comisia pornește de la raportul de evaluare psihoeducațională scris de serviciul de evaluare și orientare școlară și profesională;
• certificatul de orientare școlară și profesională precizează forma de școlarizare, tipul de curriculum, sprijinul și serviciile de care beneficiază copilul.

Beneficiarii metodologiei de evaluare și intervenție integrată

Metodologia pentru evaluarea și intervenția integrată, aprobată prin Ordinul comun nr. 1985/1305/5805/2016, leagă cele două trasee: încadrarea în grad de handicap și orientarea școlară și profesională.

Cum se înțelege:

Din formularea „copiii cu dizabilități și/sau CES” rezultă categoriile de beneficiari direcți:

• copiii cu dizabilități;
• copiii cu cerințe educaționale speciale;
• copiii care au simultan dizabilități și cerințe educaționale speciale.

Legătura categoriilor cu grupurile din alin. (2):

• copiii cu dizabilități și fără CES fac parte din grupul b), de exemplu copiii cu dizabilități fizice sau somatice școlarizați în școala de masă;
• copiii doar cu CES fac parte din grupul c);
• copiii care au simultan dizabilități și CES se pot afla în oricare dintre cele patru grupuri; grupul depinde de ce solicită părinții: încadrarea în grad de handicap, orientarea școlară, amândouă sau niciuna.

Grupul arată ce trasee parcurge copilul:

• grupul a) — ambele trasee: certificatul de încadrare în grad de handicap și certificatul de orientare școlară și profesională;
• grupul b) — numai încadrarea în grad de handicap;
• grupul c) — numai orientarea școlară și profesională;
• grupul d) — niciunul dintre cele două trasee.

Pentru copilul încadrat în grad de handicap se întocmește planul de abilitare-reabilitare, anexă a certificatului de încadrare. Pentru copilul orientat școlar se întocmește planul de servicii individualizat, aprobat de COSP și anexă a certificatului de orientare școlară și profesională (art. 55 alin. (1) și (2)). Copilul din grupul a) are ambele planuri.

În școală, proiectul planului de servicii individualizat este elaborat de responsabilul de caz servicii psihoeducaționale, cu consultarea serviciului de evaluare și orientare școlară și profesională, a profesioniștilor care au participat la evaluarea complexă, a părinților și a copilului, în funcție de gradul lui de înțelegere (art. 57 alin. (3)).