Raportul de evaluare psihopedagogică

Ce este raportul de evaluare

Raportul de evaluare psihopedagogică este documentul scris în care evaluatorul sau echipa de evaluatori consemnează rezultatele evaluării unui copil, concluziile care decurg din ele și recomandările pentru intervenție. Evaluarea se încheie obligatoriu cu concluzii și cu recomandări, iar o evaluare este eficientă când arată cauzele unor comportamente, aptitudinile și dificultățile copilului, nivelul de dezvoltare a comunicării și felul în care copilul se raportează la obiecte și la persoane. Raportul transformă datele culese prin observație, prin convorbire, prin probe și prin teste într-un text pe care îl pot folosi ceilalți membri ai echipei, familia și instituțiile care iau decizii; rezultatele „tehnice” ale testelor nu au valoare practică dacă nu sunt traduse de specialist în termeni accesibili oricărui profesionist.

Raportul cuprinde, de regulă:

• datele de identificare ale copilului și ale familiei și motivul evaluării;
• metodele și instrumentele folosite, cu datele aplicării;
• rezultatele, pe domenii de dezvoltare: competențele și ariile de dificultate ale copilului, nivelul actual pe fiecare domeniu, capacitatea de învățare;
• factorii interni și externi care influențează performanța copilului: starea de sănătate, factorii personali, mediul familial, barierele și facilitatorii;
• relațiile interpersonale ale copilului: cu părinții, cu frații, cu prietenii, cu colegii, cu profesorii, cu persoanele străine;
• concluziile: diagnosticul psihopedagogic, cerințele educaționale speciale, prognosticul;
• recomandările: activitățile propuse, inclusiv cele de acasă, serviciile de sprijin, echipa de intervenție, forma de școlarizare și reevaluarea.

Programul de intervenție personalizat pornește de la raport, iar punctul lui de plecare sunt aptitudinile și abilitățile pe care copilul le are deja, nu deficitele.

Raportul de evaluare complexă

În sistemul românesc, raportul de evaluare complexă este întocmit de serviciul de evaluare complexă a copilului din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe baza evaluării medicale, psihologice, educaționale și sociale, a anchetei sociale la domiciliu și a evaluării copilului la sediul serviciului sau acasă. Pornind de la raport și aplicând criteriile de încadrare, serviciul propune comisiei pentru protecția copilului gradul de dizabilitate și, după caz, o măsură de protecție, iar comisia eliberează certificatul de încadrare în grad de handicap, însoțit de planul de abilitare-reabilitare. Cât timp comisia pentru protecția copilului a avut și atribuția orientării școlare, același raport a stat și la baza certificatului de orientare școlară și profesională; în prezent, orientarea școlară și profesională este hotărâtă de comisia de orientare școlară și profesională din cadrul centrului județean de resurse și de asistență educațională, care pornește de la raportul de evaluare psihoeducațională scris de serviciul de evaluare și orientare școlară și profesională, iar certificatul de orientare școlară și profesională precizează forma de școlarizare, tipul de curriculum, sprijinul și serviciile de care beneficiază copilul.

Metodologia actuală de evaluare și intervenție integrată leagă cele două trasee: încadrarea în grad de handicap, pentru copiii cu dizabilități, și orientarea școlară și profesională, pentru copiii cu cerințe educaționale speciale; primii primesc un plan de abilitare-reabilitare, ceilalți un plan de servicii individualizat, iar aplicarea planurilor este urmărită de managerul de caz sau de responsabilul de caz din școală. Reevaluarea se face la termenul înscris în certificat sau mai devreme, la cererea părinților sau a comisiei interne de evaluare continuă, când condițiile s-au schimbat.