Fișa psihopedagogică

Ce este fișa psihopedagogică

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

• instrument de lucru — fișa se folosește în activitatea cu copilul; pe baza ei se hotărăsc activitățile, nu se păstrează numai ca act la dosar;
• document cu caracter permanent — fișa nu se încheie după o examinare; ea rămâne deschisă cât timp se lucrează cu copilul;
• se întocmește la începutul activității — primele date trecute în fișă arată nivelul de la care pornește lucrul cu copilul;
• se completează periodic — la intervale stabilite se adaugă date noi, cu data la care au fost culese;
• date semnificative referitoare la dinamica dezvoltării — în fișă intră schimbările din dezvoltarea copilului, adică progresele, stagnările sau regresele, nu orice observație de peste zi.

Toate metodele de evaluare psihopedagogică își trec rezultatele în fișă: observația, convorbirea, anamneza, metoda biografică, analiza produselor activității, testele aplicate de psiholog. Fișa nu este o metodă de cunoaștere; ea reunește datele obținute prin metode și le așază pe capitole.

Fișa psihopedagogică mai apare în metodologie în următoarele situații:

• psihologul care face evaluarea psihologică poate decide că are nevoie de o evaluare educațională și „va solicita în scris fișa psihopedagogică din partea unității de învățământ” (art. 33 alin. (4));
• fișa psihopedagogică face parte din documentele depuse de părinți pentru obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap (art. 44 alin. (1) lit. j)) și pentru obținerea certificatului de orientare școlară și profesională (art. 45 alin. (1) lit. i));
• psihopedagogul din serviciul de evaluare complexă a copilului „verifică conținutul fișei psihopedagogice și al certificatului de orientare școlară și profesională” (anexa nr. 18, lit. D).

Aspectele care orientează cunoașterea copilului cu CES

Cum se înțeleg cele patru aspecte:

• răspunsuri directe la situațiile stimulative — copilul își arată deschis reacția la ce i se întâmplă și nu o ascunde; de aceea trăirile lui se observă mai ușor decât la alți copii;
• mai puține posibilități de recepție și de răspuns — copilul preia mai puține informații din jur și dă răspunsuri mai sărace; o probă scurtă, aplicată o singură dată, nu arată tot ce poate el;
• natura persoanei și natura situației — același copil se comportă altfel în clasă, în cabinet, în curtea școlii sau acasă; comportamentul observat într-o singură situație nu descrie copilul întreg;
• caracterul discontinuu — o achiziție prezentă la o examinare poate lipsi la următoarea; un singur rezultat nu ajunge pentru o concluzie, de aceea examinarea se reia.

Intervalul după care copilul se examinează din nou se stabilește după:

• capacitățile evaluate;
• ritmul în care copilul face achiziții;
• activitatea de instruire și de formare în care este cuprins în acea perioadă.

Ce cuprinde

Un model de fișă de cunoaștere psihopedagogică și socială a elevului (Gherguț, 2013, anexa 15) este organizat pe următoarele capitole:

• date personale — numele, data și locul nașterii, domiciliul, anul înscrierii în școală;
• date familiale — părinții, pregătirea și ocupația lor, structura familiei și locul copilului între frați, bugetul și condițiile de locuit, relațiile și climatul afectiv din familie, sănătatea membrilor familiei, felul în care părinții privesc copilul, școala și rezultatele lui, ce intenții au pentru copil;
• date medicale semnificative — cum au decurs sarcina și nașterea, cum s-a dezvoltat copilul în primul an, antecedentele patologice personale și din familie, starea actuală de sănătate, dezvoltarea fizică și motrică, senzorială și psihointelectuală;
• date despre ruta școlară anterioară, cu tot cu perioada preșcolară — anul și locul debutului școlar, instituțiile frecventate, rezultatele obținute;
• date psihologice — coeficientul de inteligență și testele folosite, activitatea senzorial-perceptivă, gândirea și operațiile ei, memoria, limbajul (cu diagnosticul logopedic), atenția, voința, afectivitatea, temperamentul și caracterul, aptitudinile și interesele, creativitatea, psihomotricitatea (coordonarea motorie, schema corporală, lateralitatea), atitudinea față de sine și față de societate;
• date pedagogice — nivelul rezultatelor școlare, cât de ușor își însușește elevul cunoștințele, motivația, stilul de învățare, disciplinele preferate, atitudinea față de succes și eșec, față de profesori și colegi, activitățile extrașcolare;
• date socioprofesionale — integrarea în clasă și în grupul de prieteni, relațiile interpersonale, atitudinea față de muncă și stilul de muncă, fatigabilitatea, organizarea timpului liber;
• date privind orientarea școlară și profesională — ce alege elevul, ce preferă familia, recomandările dirigintelui și ale consilierului sau psihologului școlar;
• caracterizarea generală finală — dominantele pozitive, dominantele negative cu posibilitățile lor de recuperare, orientarea personalității;
• prognosticul școlar și profesional;
• recomandările — privind atitudinea celor din jur față de copil, programele de intervenție sau de recuperare, integrarea în familie, în școală și în comunitate.

Fișa are la început perioada în care a fost întocmită („de la … până la …”), iar la sfârșit numele celor care au completat-o.

Cine întocmește fișa