Evaluarea pe domenii de dezvoltare

De ce se evaluează pe domenii

Dezvoltarea copilului cu dizabilitate este heterocronă: palierele ei nu avansează în același ritm, iar aceeași deficiență lasă unele domenii mai bine păstrate și pe altele mult întârziate. De aceea evaluarea psihopedagogică nu se mulțumește cu un scor global, ci privește fiecare domeniu al dezvoltării în parte și stabilește, pentru fiecare, nivelul actual, adică ceea ce copilul face singur, și zona proximei dezvoltări, adică ceea ce face cu ajutor. Numai așa rezultatul evaluării poate deveni reper pentru intervenție: obiectivele programului de intervenție personalizat se aleg din nivelul următor celui atins pe fiecare domeniu, iar elementele mai bine păstrate devin punctele de plecare ale compensării.

Programa de examen numește cinci domenii: cognitiv, psihomotric, al limbajului, socio-emoțional și al comportamentului adaptativ. Programul de educație personalizat pornește de la domeniile fundamentale ale dezvoltării copilului cu dizabilitate: motric și senzorio-motor, cognitiv, al limbajului și al comunicării, social-emoțional, al autonomiei personale și sociale, volitiv-reglator. Inventarul de dezvoltare Battelle, folosit pentru copiii de la naștere la opt ani, este structurat pe cinci domenii, cognitiv, comunicare, motor, comportament adaptativ și social, fiecare cu subdomenii, iar informațiile se obțin prin testare directă, prin observație și prin interviu. Domeniile se suprapun în parte, fiindcă dezvoltarea este unitară; ceea ce contează este ca niciunul să nu rămână neevaluat.

Domeniul cognitiv

Se evaluează:

• procesele senzorial-perceptive: discriminarea vizuală și auditivă, constanța percepției, percepția formă-fond, poziția în spațiu;
• atenția: concentrarea, stabilitatea, volumul, distributivitatea;
• memoria: mecanică și logică, de scurtă și de lungă durată, fidelitatea reproducerii;
• gândirea: operațiile de analiză, sinteză, comparare, clasificare, seriere, generalizare; nivelul concret sau abstract al operațiilor; înțelegerea noțiunilor de bază; rezolvarea de probleme;
• capacitatea de învățare: ce poate face copilul singur și ce poate face cu ajutor, ritmul în care își îmbunătățește performanța când primește sprijin.

Instrumentele sunt observația în activitate, probele de sortare, de clasificare și de seriere cu material concret, probele operatorii piagetiene, testele de dezvoltare intelectuală (Binet-Simon, Stanford-Binet, scalele Wechsler, matricele progresive Raven, cuburile Kohs, scala Columbia pentru copiii cu dizabilități motorii), probele perceptive (testul de percepție vizuală Frostig, Bender-Santucci) și, la copilul mic, scalele de dezvoltare (Gesell, Brunet-Lézine, Bayley). Nivelul intelectual se exprimă în vârstă mintală și în coeficient de inteligență, iar la persoanele cu deficiențe testele nonverbale sunt adesea singurele edificatoare. Rezultatele orientează terapia cognitivă: educația senzorială, formarea abilităților perceptive, conceptele logico-matematice și exercițiile senzorio-motorii se aleg din nivelul următor celui atins, iar grupele de nivel se formează după ele.

Domeniul psihomotric

Se evaluează:

• motricitatea generală: mersul, alergarea, săritura, echilibrul static și dinamic, coordonarea dinamică generală;
• motricitatea fină: apucarea, manipularea, coordonarea mâinilor, coordonarea oculo-manuală implicată în tăiat, colorat, scris;
• schema corporală și lateralitatea: cunoașterea și denumirea părților corpului, dominanța mâinii, a piciorului și a ochiului;
• orientarea și structurarea spațială (stânga-dreapta, sus-jos, poziția obiectelor) și temporală (succesiune, durată, ritm);
• rapiditatea, precizia și controlul mișcărilor, sincineziile.

Instrumentele sunt scala Ozeretski, care măsoară vârsta motrică a copiilor de la patru la paisprezece ani prin câte șase probe pentru fiecare an, iar întârzierea de un an și jumătate până la trei ani arată o deficiență motrică; inventarul de abilități motorii din Ghidul Portage pentru educație timpurie, în care se bifează prezența comportamentelor pe vârste; grila de observare a psihomotricității, construită după structura psihomotricității din taxonomia lui C. Păunescu și I. Mușu (organizarea motorie generală, conduitele perceptiv-motrice, organizarea acțiunilor); și probele de lateralitate. Rezultatele orientează terapia psihomotricității și pregătirea scris-cititului, fiindcă educația psihomotrică condiționează învățarea școlară.

Domeniul limbajului și al comunicării

Se evaluează:

• înțelegerea limbajului (componenta receptivă): executarea comenzilor, înțelegerea cuvintelor, a propozițiilor și a textului;
• exprimarea (componenta expresivă): vocabularul activ, structura gramaticală, lungimea și corectitudinea propozițiilor, povestirea;
• pronunția, ritmul și fluența vorbirii, vocea, auzul fonematic;
• citit-scrisul, la școlari;
• comunicarea nonverbală și mijloacele alternative de comunicare, la copiii fără limbaj oral.