Prevalența și incidența, de ce diferă cifrele de la un studiu la altul, frecvența dizabilităților în populația școlară, frecvența deficienței de intelect, a deficiențelor de auz și de vedere, a tulburărilor de limbaj, a dificultăților de învățare, a autismului și a sindroamelor genetice, diferențele după sex și după vârstă.
Prevalență și incidență
Cum se înțeleg cei doi termeni:
prevalența răspunde la întrebarea câte persoane trăiesc acum cu o anumită dizabilitate;
după ea se stabilește de câte servicii, școli, cabinete și specialiști este nevoie;
incidența răspunde la întrebarea câte cazuri apar în fiecare an; după ea se judecă dacă
măsurile de prevenire au efect;
în cărțile de psihopedagogie specială se folosește des și termenul general de frecvență, care
le cuprinde pe amândouă.
Cei doi termeni apar împreună, de exemplu, la dizabilitatea intelectuală:
De ce diferă cifrele
Cifrele de frecvență nu sunt aceleași în toate studiile. Pentru deficiența de intelect, cauzele
sunt arătate astfel:
Pentru tulburările de limbaj, cauzele sunt asemănătoare:
Din cele două citate rezultă cauzele pentru care cifrele diferă:
locul și perioada — țara, zona geografică, nivelul social-economic;
criteriile — standardele după care se stabilește deficiența și exigența celor care fac
depistarea;
confuziile de diagnostic — un elev rămas în urmă la învățătură nu are, în mod obligatoriu, o
deficiență de intelect;
vârsta la care se face studiul;
ce se numără — la limbaj, unii autori numără numai tulburările limbajului oral, alții și pe
cele ale limbajului scris.
Frecvența în populația școlară
Aceeași împărțire apare, cu alte procente pentru grupa a doua, într-o schemă a populației
infantile:
Ce arată cele două citate:
elevii cu dizabilități sunt o parte mică a elevilor cu cerințe educative speciale;
cei mai mulți elevi cu cerințe educative speciale au dificultăți de învățare și de adaptare,
nu deficiențe evidente;
de aceea termenul de cerințe educative speciale este mai larg decât termenul de dizabilitate.
Date despre Uniunea Europeană:
Felul în care sunt școlarizați acești copii diferă mult între țări:
Procentele din citat nu arată câți copii cu nevoi speciale există în fiecare țară, ci câți dintre
ei învață în școli speciale. Ele depind de felul în care fiecare sistem de învățământ identifică și
plasează acești copii.
Frecvența deficienței de intelect
Procentul, transformat în cifre:
Ce este important:
după OMS, deficiența mintală se întâlnește la 3-4% din populația infantilă;
pentru România, estimările autorilor români sunt de 4% și de 5%;
deficienții de intelect sunt circa jumătate dintre copiii cu deficiențe;
numărul lor îl depășește de 15 ori pe cel al surdomuților și de 35 de ori pe cel al
nevăzătorilor;
după criteriile DSM-5, care cer și deficit al comportamentului adaptativ, prevalența
dizabilității intelectuale este de aproximativ 1% din populația generală (Roșan, 2015).
Elevii care întâmpină dificultăți cronice la învățătură sunt mult mai numeroși decât elevii cu
deficiență de intelect. După prelungirea învățământului obligatoriu până la
gimnaziu:
Ce arată citatul:
o parte dintre elevii cu rezultate slabe din gimnaziu au intelect de limită, nu deficiență
de intelect;
numărul lor crește atunci când cerințele școlii cresc;
frecvența deficienței depinde, așadar, și de exigențele școlii și ale societății, nu numai de
cauzele biologice.
Frecvența deficiențelor de auz
Ce este important:
la copii, surditatea se aproximează la 1‰, adică un caz la o mie de locuitori;
frecvența tulburărilor de auz crește cu vârsta: peste 10% la adulți, peste 50% la
vârstnici;
războaiele, epidemiile, calamitățile și sărăcia măresc numărul persoanelor surde;
„din punct de vedere statistic, unul din zece oameni suferă, într-o proporție mai mare sau mai
mică, de tulburări de auz” (Gherguț, 2013, cap. 5.1.1).
Frecvența deficiențelor de auz se explică prin cauzele lor. Cauzele se grupează după momentul în
care acționează:
Unele sindroame genetice au, în mod frecvent, și deficiență de auz:
Pentru sindromul Usher, Gherguț (2013, cap. 9.3) dă o proporție mai mică: el „afectează 3-6% din
populația cu surditate/hipoacuzie congenitală”. Diferența arată din nou că procentele nu sunt
aceleași la toți autorii.
Consecințele pierderii auzului depind de vârsta copilului în momentul pierderii:
Materialul acesta se citește pe educamp.ro și nu se tipărește.
Cel puțin un subcapitol din fiecare capitol este disponibil gratuit și integral. Pentru a citi toate celelalte subcapitole ale disciplinei, te înscrii la cursul de pregătire.
Te înscrii, alegi în cont când începe cursul și plătești prima lună prin transfer bancar.
Pentru a vedea mai întâi cum este prezentată materia, poți reveni la primul subcapitol al capitolului.
Acces la suportul de curs
25 RON / lună, fără ședințe
Ce cuprinde:
Acces la toate lecțiile disponibile
Suport de curs pentru tematica științifică și metodică
Gherguț, A., „Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice”, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2013
Roșan, A. (coord.), „Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție”, Editura Polirom, Iași, 2015
Ungureanu, D., „Copiii cu dificultăți de învățare”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998
Verza, E., „Tratat de logopedie”, vol. I, Editura Fundației Humanitas, București, 2003
Verza, E., Verza, F. E. (coord.), „Tratat de psihopedagogie specială”, Editura Universității din București, 2011
Află când publicăm materiale noi
Materia este publicată treptat, capitol cu capitol. Înscrie-te pentru a primi un e-mail
atunci când apare un capitol nou de psihopedagogie specială.
Nu am putut înregistra adresa. Verifică e-mailul și materia aleasă, apoi încearcă din nou.
Preferințe privind cookie-urile
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului, doar cu acordul tău. Poți accepta
cookie-urile opționale sau poți continua doar cu cele necesare — site-ul funcționează
la fel.