Metodica predării citit-scrisului și a calculului aritmetic

Pregătirea pentru citit-scris

Deprinderile de citit-scris se formează în funcție de dezvoltarea psihică generală, în primul rând de cea a intelectului, de dezvoltarea motrică și mai ales de kinestezia mâinii, de nivelul achizițiilor verbale, de motivația pentru activitate și de interesul copilului. Acestora li se adaugă factorii obiectivi, metodologia predării și măiestria educatorului. Verza arată că citit-scrisul cere o vârstă mintală de cel puțin cinci ani. La această vârstă percepția, reprezentarea și gândirea fac posibilă transpunerea grafică a sunetelor și înțelegerea simbolisticii literelor, se poate crea motivația pentru efortul cerut, iar dezvoltarea motrică permite mânuirea instrumentului de scris. La elevul cu dizabilitate intelectuală, vârsta mintală de cinci ani se atinge mai târziu decât vârsta cronologică de intrare în școală, de aceea perioada pregătitoare se prelungește.

Structurile perceptiv-motrice de bază

Citit-scrisul este o activitate perceptiv-motorie înainte de a fi una intelectuală. Litera este o formă așezată într-o poziție, cuvântul este o succesiune de litere de la stânga la dreapta, rândul se parcurge într-o direcție, iar scrierea cere coordonarea mâinii cu ochiul în spațiul paginii. Mușu și Taflan așază în organizarea conduitelor și structurilor perceptiv-motrice: lateralitatea, schema corporală și structurile perceptiv-motrice de culoare, de formă, spațială și temporală. Programa de examen adaugă coordonarea oculo-manuală și structura de mărime.

• Schema corporală este imaginea pe care copilul o are despre propriul corp și despre părțile lui. Cunoașterea ei este punctul de reper pentru orientarea în spațiu.
• Lateralitatea este dominanța funcțională a unei părți a corpului, dreapta sau stânga. Ea stabilește mâna cu care se scrie și direcția în care se parcurge rândul.
• Coordonarea oculo-manuală leagă mișcarea mâinii de controlul privirii și stă la baza trasării semnelor grafice.
• Structurile perceptiv-motrice de formă, de mărime și de culoare permit deosebirea literelor după formă și mărime și organizarea materialului după criterii.
• Structura perceptiv-motrică spațială permite situarea semnelor unele față de altele: sus, jos, stânga, dreapta, în față, în spate. Literele b și d, p și q se deosebesc numai prin orientare.
• Structura perceptiv-motrică temporală permite succesiunea, ordinea și ritmul: literele în cuvânt, cuvintele în propoziție, înainte și după.

Elevul care nu are conștiința corpului, nu își cunoaște lateralitatea, nu se situează în spațiu și nu stăpânește succesiunea în timp nu poate învăța să citească și să scrie. Confuziile de litere, inversiunile, omisiunile și scrierea în oglindă vin din structurile perceptiv-motrice neformate. De aceea formarea lor, prin terapia psihomotricității, precede și însoțește învățarea citit-scrisului. Păunescu arată că educarea psihomotricității este, la copilul cu dizabilitate intelectuală ușoară, condiția inserției școlare.

Pregrafia și prelexia

Pregrafia cuprinde activitățile care pregătesc scrierea: dezvoltarea motricității fine și a kinesteziei mâinii, prehensiunea corectă a instrumentului de scris, relaxarea musculaturii și trasarea elementelor grafice din care se compun literele. Verza consemnează activitățile precaligrafice, de desen, de modelaj, jocurile de manipulare, de construcție, de încastrare, decupajul, legarea cu sfoară, lipitul și confecționarea de jucării din hârtie, care antrenează mișcările mâinii, precum și exercițiile cu pensula, prin care copilul învață să realizeze grafemul dintr-o singură trăsătură. Elementele pregrafice, bastonașe, bucle, ovale, zale, se trasează întâi pe suprafețe mari, apoi în spațiul caietului, între linii ajutătoare. Mușu și Taflan folosesc reproducerea și continuarea șirurilor de grafisme ca exerciții de terapie cognitivă.

Prelexia cuprinde activitățile care pregătesc citirea: dezvoltarea auzului fonematic și a limbajului oral, analiza și sinteza fonetică, despărțirea cuvintelor în silabe și în sunete și reunirea lor, identificarea locului unui sunet în cuvânt, pronunția corectă și lectura după imagini. Verza a cercetat lectura după imagini la preșcolari și o consideră o etapă premergătoare achiziției citit-scrisului: copilul ordonează trei, patru, apoi cinci imagini în succesiune logică și povestește după ele, ceea ce îi organizează limbajul, percepția, observația și gândirea. Copiii din grupa mică nu sesizează ordinea logică a imaginilor, iar capacitatea se formează treptat până la grupa mare.

Etapele însușirii citit-scrisului

Verza deosebește trei etape.

• Etapa preabecedară. Copilul învață să deosebească și să combine unitățile fonetice și să formeze întregul din părți. Sunt solicitate operațiile de analiză și de sinteză: copilul desparte cuvintele în silabe și în sunete și le reunește, prin unirea silabelor și a sunetelor, în cuvinte. El înțelege că fiecare cuvânt are o semnificație și desemnează obiecte și fenomene. În paralel se formează elementele pregrafice.
• Etapa abecedară. Școlarul poate lega grafemele de foneme. Învață fiecare literă, mică și mare, de tipar și de mână, o leagă de sunet, citește și scrie silabe, cuvinte și propoziții scurte. Înțelegerea sensului cuvintelor ușurează citirea, fiindcă literele și cuvintele se percep mai ușor, dar o poate și îngreuna, când copilul ghicește ce urmează și nu depune efortul de a citi fiecare unitate.
• Etapa postabecedară. Copilul are formate mecanismele nervoase și însușirile psihice de care are nevoie și realizează citit-scrisul pe baza unor deprinderi care se perfecționează continuu. Dificultățile de discriminare a grafemelor la scris și de unificare a fonemelor la citit se reduc, iar citit-scrisul devine fluent.

Cititul și scrisul au caracter intențional. Progresele depind de exerciții și de însușirea corectă a deprinderii de la început. Pentru citit contează analizatorul auditiv și cel vizual, iar pentru scris se adaugă auzul fonematic, care se dezvoltă prin exercițiu. Scrierea nu se învață separat de citire, iar în procesul instructiv cele două merg împreună. Forma literei se reține mai bine când perceperea ei este însoțită de trasarea ei grafică.

La copilul cu dizabilitate intelectuală, etapele sunt mai lungi și granițele dintre ele mai puțin nete. Etapa preabecedară folosește material concret (jetoane pentru cuvinte, cerculețe pentru silabe) și jocul. În etapa abecedară, litera se introduce prin asociere triplă, sunet, literă văzută și pipăită, literă scrisă, în ordine care evită confuziile, literele asemănătoare fiind predate la distanță, cu multe exerciții de recunoaștere înainte de scriere. Etapa postabecedară cere consolidare îndelungată, texte scurte cu imagini, citire cu voce tare și în gând, copiere, dictare și compunere după imagini, iar deprinderea rămâne mai lentă și mai puțin automatizată. La mulți elevi, citit-scrisul rămâne la nivelul citirii cuvintelor uzuale și al scrierii propriului nume, de aceea el se predă ca instrument al autonomiei, pe cuvinte și pe texte din viața elevului: eticheta, orarul, biletul, lista de cumpărături.

Metoda fonetică analitico-sintetică

Metoda fonetică analitico-sintetică este metoda de bază a învățării scris-cititului, folosită, după Gherguț, și la corectarea tulburărilor de limbaj și la demutizarea copiilor surzi. Ea urmează principiul de la ușor la greu, preconizează învățarea cititului înaintea scrisului și pune accent pe analiza și pe sinteza fonetică și grafică, în ordinea propoziție, cuvânt, silabă, sunet, literă. Gherguț descrie etapele învățării unui sunet nou.

Adaptări la deficiența de auz. Analiza și sinteza cuvântului se fac după imaginea labiovizuală, cu oglinda, și după kinesteziile articulatorii, cu palparea gâtului în dreptul laringelui pentru sesizarea vibrațiilor. Cuvintele și propozițiile alese sunt cunoscute elevului ca sens și ca articulare, au o structură articulatorie simplă, așază sunetul nou într-o poziție în care se vede și se articulează ușor și cuprind o singură literă necunoscută.

Metodele de antrenament al citirii. Roșan prezintă intervențiile pentru acuratețe, viteză și comprehensiune. Intervențiile bazate pe repetarea cuvintelor pornesc de la premisa că repetarea favorizează recunoașterea: prin învățarea configurației vizuale a cuvântului se îmbunătățește viteza lecturii. Antrenarea citirii textelor și a comprehensiunii cuprinde prezentarea structurată a textelor și formarea strategiilor de comprehensiune prin citirea pe roluri, prin întrebări, prin ilustrare și prin organizatori grafici. Intervențiile timpurii, înainte de clasa a II-a, sunt mai eficiente decât cele târzii. Predarea reciprocă, cu rezumare, întrebări, clarificare și prezicere, și activitatea dirijată de citire-gândire, cu predicții despre fragmentul următor, sunt tehnici de comprehensiune aplicabile în grup.

Citit-scrisul la diferite categorii de elevi

Citit-scrisul în Braille

Sistemul Braille a fost realizat în 1809 de Louis Braille, care își pierduse vederea într-un accident, pornind de la scrierea secretă a unui căpitan francez, folosită noaptea. Alfabetul are șaizeci și patru de combinații, rezultate din poziția celor șase puncte ale unei casete, așezate pe două coloane a câte trei. Punctele au înălțimea de un milimetru și distanța dintre centre de doi milimetri și jumătate, ceea ce corespunde pragului sensibilității tactile. Scris-cititul Braille angajează patru analizatori: auditiv, prin care se realizează discriminarea fonetică, verbo-kinestezic, prin care cuvântul se descompune în foneme și se înțelege ca unitate semantică, tactil și kinestezic, prin care grafemele se transpun în scris. Alfabetul este construit pe decade: decada I, literele de la a la j, din combinarea punctelor 1, 2, 4 și 5; decada II, de la k la t, prin adăugarea punctului 3; decada III, de la u la z, prin adăugarea punctelor 3 și 6; decada IV, literele ă, â, î, ș, ț, w, prin adăugarea punctului 6 la semne din decada I. Majusculele se marchează cu punctele 4 și 6 înaintea literei, iar cifrele cu semnele primei decade, precedate de semnul cifrei, punctele 3, 4, 5 și 6.

În scrierea cu punctatorul pe placa Braille, litera scrisă este opusul literei citite. Punctele se împung de la dreapta la stânga, iar textul se citește pe partea cealaltă a foii, de la stânga la dreapta. Punctatorul este mânuit de mâna dreaptă, iar stânga urmărește și identifică rândul următor. Citirea este succesivă și analitică, deci mai lentă decât cea vizuală, iar citirea cu ambele mâini dă fluență.

Verza descrie etapele însușirii scris-cititului Braille și adaugă celor trei etape clasice o etapă pregătitoare.

• Etapa pregătitoare formează interesul pentru scris-citit și înțelegerea utilității lui, iar prin exerciții urmărește dezvoltarea perceptiv-motrică generală, schema corporală, orientarea în spațiu, mișcările mâinii și motricitatea fină, explorarea tactilă a obiectelor și noțiunile spațiale. Exercițiile pot fi făcute și de o persoană mai puțin avizată, cum este însoțitorul.
• Etapa pre-abecedară exersează recunoașterea, analiza și diferențierea elementelor pregrafice ale semnului Braille și operarea cu ele. Deprinderile tactil-kinestezice au precizie mică, apar confuzii și nesiguranță, de aceea atmosfera trebuie să fie relaxată, cu sentimentul reușitei. Obiectivele: cunoașterea uneltelor de scris și a așezării punctelor în caseta Braille, reglarea reacțiilor motorii, formarea experienței tactile fine, exersarea limbajului pentru sistematizarea experienței tactile, lărgirea experienței prin informații polisenzoriale, pentru evitarea verbalismului la nevăzătorii congenitali.
• Etapa abecedară trece la învățarea scrierii și a citirii pe măsură ce analiza și diferențierea semnelor se perfecționează. Ordinea literelor în școlile pentru ambliopi și nevăzători este a, c, b, e, p, m, v, u, ă, r, o, g, d, i, n, f, l, s, j, t, ș, î, â, ț, h, z, k, x. Rapiditatea automatizării depinde de starea generală a nevăzătorului, de analizatorul tactil-kinestezic, de nivelul intelectual și de condițiile materiale.
• Etapa post-abecedară consolidează automatizarea deprinderilor și le transformă în stereotipuri dinamice. Persoana se concentrează pe conținutul semantic al textului, exersează scrierea și citirea unor texte scurte și atractive, citește și cu voce tare ce a scris și crește progresiv viteza. Jocurile adaptate, cărțile de joc cu numere în Braille, dominoul din texturi, șahul, au și valoare terapeutică.