Sari la conținut
EduCamp

Tematica de specialitate · III.1

✓ GRATUIT

Ereditatea, mediul și educația. Raportul dintre ei

Dezvoltarea și palierele ei, reperele psihogenetice, ereditatea ca premisă a dezvoltării, mediul și nișa de dezvoltare, educația ca factor conducător, raportul dintre cei trei factori și forma pe care o ia acest raport la copiii cu dizabilități.

Dezvoltarea și palierele ei

Palierele dezvoltării

Cum se înțeleg palierele:

  • dezvoltarea fizică — schimbările din organism care se pot măsura sau observa direct: înălțimea, greutatea, maturizarea creierului, forța și coordonarea mișcărilor;
  • dezvoltarea cognitivă — schimbările din felul în care copilul percepe, reține, gândește și vorbește;
  • dezvoltarea psihosocială — schimbările din felul în care copilul trăiește emoțiile, se vede pe sine și se raportează la ceilalți;
  • legătura dintre paliere — o deficiență apărută pe un palier nu rămâne acolo: pierderea auzului ține de dezvoltarea fizică, dar întârzie limbajul, care ține de dezvoltarea cognitivă.

Dezvoltarea psihică

Dezvoltarea psihică formează și reconstruiește neîncetat, prin învățare și prin interacțiunea cu mediul, structurile cognitive și operaționale, psihomotrice, energetice, afective, motivaționale și atitudinale care se arată în comportament. Ea poate fi privită în două feluri (M. Golu):

  • genetic — un proces intern, programat, care evoluează odată cu vârsta spre o adaptare cât mai bună;
  • ontogenetic — un proces de construcție care merge de la simplu spre complex, de la acțiune spre gândire, de la prelogic spre logic și de la empiric spre științific, prin învățare, sub influența mediului sociocultural.

Ținta ei este echilibrul cu mediul și cu propriile aspirații și posibilități.

Reperele psihogenetice

Despre reperele psihogenetice:

  • ele pun în evidență latura de maxim activism a fiecărei vârste, pe care se pot construi strategiile educative cele mai potrivite (zona proximei dezvoltări);
  • când un reper întârzie mult să apară, în copilărie, întârzierea este indice de retard sau de dizabilitate;
  • întârzierile apărute după o apariție normală arată condiții defectuoase de educație și de mediu ori un mediu stresant;
  • reperele sunt mult mai vizibile decât mecanismele care le produc.

Ereditatea

Informația ereditară se citește în:

  • însușirile fizice, biochimice și funcționale;
  • cât de plastic este sistemul nervos;
  • intensitatea, echilibrul și mobilitatea excitației și inhibiției;
  • particularitățile analizatorilor și ale glandelor endocrine;
  • predispozițiile pentru o stare de sănătate sau alta.

Cele mai multe caractere sunt hotărâte de mai multe gene care lucrează împreună.

Cercetările asupra componentei ereditare au dus la câteva concluzii (Cosmovici și Iacob):

  • moștenirea ereditară este un complex de predispoziții și de potențialități, nu o transmitere liniară a trăsăturilor strămoșilor;
  • diversitatea psihologică are și o origine ereditară, fără să se reducă la ea;
  • ereditatea caracterelor morfologice și a celor biochimice se cunoaște mult mai bine decât ereditatea însușirilor psihice, care par determinate poligenetic;
  • potențialul genetic se alege prin hazard și este polivalent;
  • ereditarul nu coincide cu congenitalul, care cuprinde și ceea ce s-a dobândit în perioada intrauterină, prin factorii etiologici din timpul sarcinii;
  • însușirile ereditare se pot exprima la vârste diferite sau pot rămâne latente toată viața, în lipsa unui factor declanșator;
  • ereditatea dă unicitatea biologică, premisă a unicității psihice;
  • prin programarea în timp a creșterii și a maturizării, ereditatea creează perioadele sensibile sau critice, momentele de intervenție optimă ale mediului educativ sau corectiv; anticiparea sau pierderea lor face intervenția ineficientă, ceea ce contează pentru terapia tulburărilor de limbaj, de motricitate, ale gândirii și pentru fenomenele compensatorii;
  • ereditatea nu se exprimă la fel în toate laturile psihicului: mai puternic în temperament, aptitudini, emotivitate și patologia psihică, mai slab în atitudini, voință și caracter;
  • aceeași trăsătură poate veni, la persoane diferite, din factori diferiți;
  • filogenetic, ereditatea umană hotărăște puțin comportamentele instinctive, de aceea copilul crescut printre animale își pierde specificul uman.

Rolul eredității

Cum se înțelege rolul eredității:

  • premisă naturală — ereditatea dă punctul de pornire al dezvoltării, adică posibilitățile și limitele cu care copilul vine pe lume; ce devine copilul din aceste posibilități depinde de mediu și de educație;
  • șansă valorificată sau nu — un copil cu ereditate normală, crescut fără stimulare, poate rămâne în urma colegilor de aceeași vârstă;
  • neșansă ameliorată sau compensată — la un copil cu un sindrom genetic, intervenția timpurie nu schimbă cauza, dar schimbă nivelul la care ajunge dezvoltarea lui;
  • componentele cu rol în educație — de plasticitatea sistemului nervos depinde cât de ușor se formează noi deprinderi, de tipul de activitate nervoasă superioară depinde ritmul de lucru, iar de analizatori depinde pe ce cale ajunge informația la copil.

Genotipul, adică totalitatea genelor, nu se modifică în timpul vieții; fenotipul, adică totalitatea trăsăturilor formate în ontogeneză, poate fi influențat pozitiv prin organizarea mediului și prin educație (Verza, 2011, p. 159).

Mediul

Acțiunea mediului

Cum se înțelege, termen cu termen:

  • acțiune directă — influența persoanelor și a obiectelor cu care copilul vine în contact nemijlocit: părinții, educatoarea, jucăriile, locuința;
  • acțiune indirectă — influența care ajunge la copil prin intermediul altora: nivelul de trai al familiei, programul de lucru al părinților, serviciile din comunitate;
  • relații și semnificații interiorizate — copilul nu preia numai obiectele, ci și înțelesul lor: ce este permis, ce este apreciat, cum se poartă oamenii unii cu alții;
  • frână sau blocaj — un copil cu potențial biologic normal, crescut într-un mediu familial ostil, insecurizant sau cu condiții de viață precare, nestimulat în perioadele optime, ajunge să prezinte semne de retard intelectual sau social; Verza (2011, p. 160) întâlnește frecvent această situație la copiii cu pseudodeficiență de intelect.

Nișa de dezvoltare

Structura nișei cuprinde:

  • obiectele, locurile și fenomenele la care copilul are acces la fiecare vârstă;
  • răspunsurile și reacțiile celor din jur;
  • cerințele adultului față de așteptările și performanțele cerute la anumite vârste (mersul fără ajutor, pronunția, activitățile școlare cerute înaintea vârstei lor);
  • activitățile pe care copilul le acceptă, cele care i se propun și cele care i se impun.

Despre nișă:

  • culturi diferite folosesc nișe diferite pentru aceeași vârstă;
  • interacțiunea cu mediul familial, înconjurător, pedagogic și social, mai ales în copilăria timpurie, hotărăște progresele și calitatea achizițiilor;
  • la copiii cu dizabilități, interacțiunea cu mediul poate activa și susține mecanismele compensatorii.

Educația

Cum se înțelege definiția, termen cu termen:

  • activitate specializată — educația este desfășurată de persoane și instituții pregătite pentru ea: familia, grădinița, școala, specialiștii;
  • în mod deliberat — are scopuri stabilite dinainte, spre deosebire de influențele mediului, care apar la întâmplare;
  • medierea dintre om și mediu — educația alege din mediu ce ajunge la copil și în ce formă: profesorul nu lasă copilul singur în fața unei cărți, ci îl învață să o citească;
  • contribuții aleatorii — nici ereditatea, nici mediul nu urmăresc un scop: copilul nu își alege zestrea genetică și nici familia în care se naște.

I. Cerghit și V. Bunescu privesc educația din mai multe perspective:

  • proces — transformarea pozitivă și de durată a ființei umane, spre finalități explicite;
  • acțiune de conducere — îndrumarea individului până devine persoană formată, autonomă, responsabilă;
  • acțiune socială — activitate planificată pe baza unui proiect social care cuprinde un model de personalitate;
  • interrelație umană — efort comun al educatorului și al educatului;
  • ansamblu de influențe — deliberate sau nu, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate.

Rolul educației și limitele ei

Cum se înțelege raportul optim:

  • ce poate individul la un moment dat — nivelul la care a ajuns copilul acum, stabilit prin evaluare;
  • ce i se oferă — sarcinile, conținuturile și ajutorul pe care i le dă educatorul;
  • raport optim — sarcina este puțin peste ceea ce copilul face singur, astfel încât să o poată rezolva cu ajutor; Verza (2011, p. 161) leagă această cerință de zona proximei dezvoltări, descrisă de L. S. Vîgotski.

Raportul dintre factori

Cum lucrează cei trei factori împreună:

  • ereditatea dă posibilitățile și limitele de la care pornește dezvoltarea; genotipul nu se schimbă, dar fenotipul se poate dezvolta prin mediu și prin educație;
  • mediul stimulează potențialul ereditar, dar nu urmărește un scop, de aceea acțiunea lui poate favoriza dezvoltarea sau o poate frâna (Iacob, 1998, apud Verza, 2011, p. 160);
  • educația organizează și orientează acțiunea mediului asupra copilului (Verza, 2011, p. 161) și mediază între ce s-ar putea manifesta din ereditate și ce oferă mediul;
  • educația are efect când ceea ce oferă se află în zona proximei dezvoltări, între ceea ce copilul poate singur și ceea ce poate cu ajutor (Vîgotski).

Raportul specific la copiii cu dizabilități

La copiii cu dizabilități, raportul dintre cei trei factori se schimbă în două privințe.

Mai întâi, ereditatea sau mediul au produs deja un deficit: o deficiență de origine genetică sau organică, o carență de stimulare sau amândouă:

  • la copilul cu dizabilitate de origine genetică, ereditatea fixează deficitul primar, iar educația nu îl poate reechilibra; gradul în care acesta va fi ameliorat sau compensat depinde însă de intervenție;
  • la copilul fără deficiență organică, un mediu familial sau instituțional viciat poate produce singur întârzierea; Verza (2011, p. 160) descrie această situație la copiii cu pseudodeficiență de intelect.

În al doilea rând, educația devine și factor terapeutic:

  • dezvoltarea psihică a copilului cu deficiență senzorială sau motorie rămâne relativ normată dacă el trăiește într-un mediu favorabil cultural și afectiv și este educat;
  • la copilul cu dizabilitate intelectuală, intervenția se face tot în zona proximei dezvoltări, chiar dacă aceasta este îngustă (Verza, 2011, p. 1216).

Educația specială acționează în două direcții:

  • asupra copilului, prin intervenție timpurie, curriculum adaptat și terapii;
  • asupra mediului, prin consilierea familiei și prin înlăturarea barierelor.

Interacțiunea cu mediul activează mecanismele compensatorii, iar perioadele sensibile fixate de ereditate cer ca intervenția să înceapă la timp.

Raportul potrivit dintre ce poate copilul și ce primește înseamnă, la acești copii:

  • cerințe dozate în pași mici;
  • ajutor retras treptat;
  • evaluare formativă, ca oferta să nu depășească și să nu subestimeze ceea ce copilul poate.

Apariții la examen

ExamenVariantaSubiectulTema
Titularizare 20193IIfactorii care condiționează dezvoltarea: definirea eredității, a mediului și a educației; cele trei paliere ale dezvoltării organismului uman; rolurile eredității și ale educației; acțiunea factorilor de mediu asupra individului; raportul dintre educație, ereditate și mediu la copiii/tinerii cu CES

Flashcarduri

Citește întrebarea și formulează răspunsul. Apoi întoarce flashcardul și verifică.

Flashcardul 1 din 19

Știu: 0 De repetat: 0

Întrebare

La ce se referă conceptul de dezvoltare?

Apasă pe flashcard pentru a vedea răspunsul
Răspuns

La ce se referă conceptul de dezvoltare?

  • la modificările secvențiale care apar într-un organism, de la concepție la moarte;
  • modificările sunt determinate de procese programate biologic, ereditar;
  • și de procese generate de interacțiunea cu mediul și cu factorii educogeni.

Sursa: Gherguț, A., 2013, cap. 2.1

Din tastatură: Spațiu întoarce flashcardul, ← și → trec la flashcardul precedent sau următor.

Hartă mentală

Pentru recapitulare, ascunde ideile, spune ce cuprinde fiecare ramură, apoi apasă pe titlul ei și verifică.

Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →
Citește în lecție →

Test grilă

Bifează un răspuns la fiecare întrebare, apoi apasă „Vezi nota”. Răspunsurile corecte se arată după corectare.

  1. 1 Palierele pe care se desfășoară dezvoltarea organismului uman sunt:

  2. 2 Ereditatea se constituie, în dezvoltare, în:

  3. 3 Ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu ceea ce este congenital, deoarece congenitalul cuprinde și:

  4. 4 Componentele transmise ereditar care sunt implicate în educație sunt:

  5. 5 Din perspectiva dezvoltării ontogenetice, pentru dezvoltare este relevantă:

  6. 6 O melodie, pentru un copil lipsit de auz:

  7. 7 Conceptul de nișă de dezvoltare desemnează:

  8. 8 Educația are efect asupra dezvoltării în condițiile:

  9. 9 Educația nu poate:

  10. 10 La copilul cu dizabilitate intelectuală, zona proximei dezvoltări este:

Materialul acesta se citește pe educamp.ro și nu se tipărește.

Surse (5)
  • Gherguț, A., „Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice”, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 2013
  • Verza, E., Verza, F. E. (coord.), „Tratat de psihopedagogie specială”, Editura Universității din București, 2011
  • Roșan, A. (coord.), „Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție”, Editura Polirom, Iași, 2015
  • Cucoș, C., „Pedagogie”, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2002
  • Cristea, S., „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998
Actualizat: 20 octombrie 2026

Află când publicăm materiale noi

Materia este publicată treptat, capitol cu capitol. Înscrie-te pentru a primi un e-mail atunci când apare un capitol nou de psihopedagogie specială.

Vei primi mesaje numai despre ce ai selectat. Te poți dezabona oricând, dintr-o singură apăsare.