Forme de exploatație

Unele hoteluri sunt conduse chiar de proprietarul lor. Altele poartă numele unui lanț hotelier cunoscut, deși clădirea aparține altcuiva. Un proprietar poate încredința conducerea hotelului unei firme specializate. Aceste situații se deosebesc prin forma de exploatație.

Formele de exploatație a hotelurilor sunt:

• exploatația individuală (hotelul independent);
• lanțul hotelier voluntar;
• lanțul hotelier integrat;
• contractul de management hotelier;
• franciza.

Patrimoniul imobiliar și fondul de comerț

În hotelăria internațională, clădirea hotelului și afacerea care se desfășoară în ea sunt despărțite juridic. Acest principiu se numește separarea juridică a patrimoniului imobiliar de fondul de comerț.

Elementele fondului comercial sunt:

• marca, adică semnul prin care serviciile hotelului se deosebesc de ale altor unități de cazare: nume, cuvinte, desene, combinații de litere și cifre, de culori;
• know-how-ul (savoir-faire-ul), adică ansamblul procedurilor, metodelor și competențelor folosite în activitatea hotelului;
• clientela actuală și fidelă;
• vadul comercial, adică puterea hotelului de a atrage clienți. El depinde de factori interni (amplasarea, calitatea serviciilor, publicitatea, calitatea personalului) și de factori externi (reputația partenerilor de afaceri ai hotelului).

Societatea imobiliară și societatea de exploatare

Separarea juridică presupune două persoane juridice distincte:

• societatea imobiliară, proprietara patrimoniului imobiliar;
• societatea de exploatare, proprietara fondului de comerț, care conduce efectiv hotelul.

Societatea de exploatare folosește clădirea pe baza unui contract încheiat cu societatea imobiliară:

Cele două societăți pot avea același proprietar sau proprietari diferiți.

Separarea juridică are următoarele avantaje:

• libertatea de gestiune: investitorii care finanțează clădirea, de exemplu o extindere sau o modernizare, nu au niciun drept de control asupra activității hotelului;
• protejarea patrimoniului imobiliar: riscurile exploatării hotelului rămân la societatea de exploatare și nu se extind asupra clădirii;
• transmiterea separată a drepturilor: proprietarul poate vinde societatea de exploatare și poate păstra clădirea, sau poate ceda exploatarea și poate păstra proprietatea.

Transmiterea dreptului de exploatare

Proprietarul fondului de comerț poate transmite altei societăți dreptul de a exploata întregul fond de comerț, păstrând proprietatea asupra lui. Pentru aceasta se încheie un contract de locație de gestiune sau un contract de management hotelier.

Proprietarul poate transmite și numai dreptul de a exploata fondul comercial, adică marca și know-how-ul. Pentru aceasta se încheie un contract de concesiune sau un contract de franciză.

Exploatația individuală

Proprietarul poate fi o persoană fizică, o firmă privată sau o societate pe acțiuni. Hotelurile de acest tip au următoarele caracteristici:

• sunt de obicei hoteluri de 1, 2 sau 3 stele, de capacitate redusă;
• au puțini angajați, de regulă cel mult 5;
• ierarhia din structura organizatorică urmează adesea ierarhia din familia proprietarului;
• sunt amplasate în toate zonele.

Rentabilitatea hotelului independent depinde de amplasare și de felul în care este condus. Cele mai bune rezultate le au hotelurile din zonele cu afluență turistică mare tot anul, de exemplu centrul marilor orașe. Hotelurile de pe litoral și de la munte, unde sezonalitatea este puternică, au cele mai mari dificultăți dacă nu sunt cunoscute de clienți și nu atrag turiști în extrasezon.

Pentru a face față concurenței lanțurilor hoteliere, hotelul independent se poate afilia unui lanț voluntar sau poate încheia un contract de management sau de franciză cu un lanț hotelier.

Lanțul hotelier voluntar

Hotelurile dintr-un lanț voluntar:

• rămân independente juridic și financiar;
• se promovează și își vând serviciile după o strategie comună;
• folosesc marca lanțului, singură sau alături de propria marcă;
• respectă standardele de calitate stabilite în lanț.

Lanțurile voluntare au apărut în anii ‘70, ca reacție a hotelurilor independente la extinderea lanțurilor integrate. De obicei, un lanț voluntar este înființat de un grup de hotelieri din aceeași regiune, care stabilesc criteriile obligatorii pentru aderare: amplasament, amenajare, arhitectură, dimensiune.

Din punct de vedere juridic, lanțul voluntar are la bază:

• o societate sau o asociație fără scop lucrativ, distinctă de fondatori, care deține marca și know-how-ul lanțului și reunește hotelurile aderente;
• criteriile obligatorii de aderare, valabile pentru toate hotelurile membre.

Calitatea de membru nu este permanentă. Hotelurile sunt evaluate periodic, iar cele care nu respectă cerințele lanțului sunt sancționate sau excluse. La aderare se plătește o taxă de intrare, iar în fiecare an o redevență de 0,5–1% din cifra de afaceri.

Hotelurile care aderă la un lanț voluntar obțin următoarele avantaje:

• campanii promoționale și ghiduri cu toate hotelurile lanțului, difuzate la hoteluri și la agenții de turism;
• un birou de rezervări informatizat;
• prețuri preferențiale de la furnizorii de echipamente și de produse alimentare;
• asistență tehnică și consultanță de gestiune;
• posibilități de finanțare preferențială.

Afilierea are și dezavantaje:

Lanțul hotelier integrat

Lanțurile integrate aparțin grupurilor hoteliere. În fruntea grupului se află o societate-mamă (holding), care deține:

• una sau mai multe mărci, cu know-how-ul lor;
• una sau mai multe societăți de gestiune hotelieră;
• un număr mare de hoteluri.

Fiecărei mărci a grupului îi corespunde un lanț integrat și o societate de gestiune. Un grup hotelier poate avea deci mai multe lanțuri, fiecare pentru alt segment de clientelă. Centrul de decizie al grupului hotărăște:

• extinderea lanțului și deschiderea hotelurilor noi;
• structura organizatorică a hotelurilor;
• angajarea și pregătirea personalului;
• sistemul de gestiune, același pentru toate hotelurile lanțului.

Hotelurile unui lanț integrat sunt legate de societatea de gestiune prin contracte diferite, după cine le deține:

Deosebirea dintre lanțul voluntar și lanțul integrat ține de strategie:

Contractul de management hotelier

Contractul de management hotelier se mai numește mandat de gestiune. Caracteristicile lui sunt:

• firma de management este independentă de proprietar și acționează ca administrator al hotelului, în contul proprietarului;
• angajații hotelului sunt salariații proprietarului;
• rezultatele financiare se înregistrează în bilanțul proprietarului, iar profitul îi revine lui;
• remunerația mandatarului este:
  • un procent din totalul veniturilor, de exemplu 5%;
  • un procent din profitul brut de exploatare, de exemplu 20%;
  • o combinație a celor două procente, de exemplu 3% plus 10%;
• durata contractului este de 15–20 de ani, cu prelungiri de câte 5–10 ani, sau, la început, de 3–5 ani, cu posibilitatea de a renegocia unele clauze.

În 15–20 de ani se amortizează, în medie, investiția în hotel și se rambursează creditele pe termen lung. Grupurile hoteliere preferă această durată, pentru că le asigură venituri stabile.

Mandatarul asigură servicii încă dinaintea deschiderii hotelului:

• stabilește, împreună cu investitorul, bugetul și calendarul inaugurării;
• face aprovizionarea și formează stocurile inițiale;
• recrutează și pregătește personalul.

Pe toată durata contractului, mandatarul asigură:

• dreptul hotelului de a folosi marca;
• publicitatea hotelului împreună cu celelalte hoteluri ale lanțului, fără deosebire între ele;
• accesul la sistemul de rezervări al lanțului;
• politicile comerciale ale lanțului, aplicate și în acest hotel;
• tarifele, prețurile și politica de credite;
• controlul rezultatelor, pe care le analizează permanent.

Contractul poate fi reziliat:

• de mandatar, dacă proprietarul nu finanțează suficient fondul de rulment, nu înlocuiește echipamentele uzate sau vinde fondul de comerț ori clădirea;
• de proprietar, dacă firma de management nu atinge obiectivele privind gradul de ocupare, calitatea serviciilor, randamentul sau fluxul de numerar.

Contractele de management sunt încheiate de companiile care conduc numai hoteluri sub marca propriului lanț și de companiile de management independente, care conduc atât hoteluri francizate, cât și hoteluri independente.

Franciza

Franciza, francizorul și francizatul sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, art. 1 alin. (1)–(3):

Francizatul trebuie să respecte regulile francizorului, deci independența lui în exploatarea francizei este limitată.

În hotelărie, prin contractul de franciză, francizorul acordă unui hotelier independent, în schimbul unei remunerații, dreptul de a folosi marca lui, împreună cu asistența tehnică și metodele de comercializare. Caracteristicile francizei hoteliere sunt:

• francizatul plătește o taxă inițială fixă (taxa de afiliere), stabilită global sau după numărul de camere. Apoi plătește periodic taxa de exploatare (redevența), care este de obicei un procent din cifra de afaceri;
• francizatul respectă un caiet de sarcini impus de francizor: proceduri de exploatare și standarde de servire, pentru ca imaginea mărcii să nu fie afectată;
• francizatul are de obicei exclusivitate teritorială: în zona stabilită nimeni altcineva nu mai poate folosi aceeași marcă;
• francizorul asigură asistența tehnică pentru aplicarea know-how-ului și îl ajută pe francizat la promovare și comercializare.

Serviciile pe care francizorul le asigură hotelierului independent sunt:

• serviciile de bază: know-how-ul, transmis prin stagii de formare și prin manuale de proceduri standard; exclusivitatea teritorială; asistența tehnică și consultanța; promovarea; controlul periodic al hotelului. Pentru ele hotelul plătește de regulă 2–6% din încasările din cazare sau o sumă fixă pe cameră pe an;
• serviciile ocazionale, cerute expres de hotel: consultanță pentru publicitatea locală, experți în gestiune, relații publice. Se plătesc după tariful orar al consultantului;
• serviciile opționale, plătite separat: serviciul de rezervări, publicitatea la nivelul lanțului, aprovizionarea prin societatea lanțului, formarea suplimentară a personalului.

Franciza a permis modernizarea multor hoteluri, mai ales a celor de una și două stele. Dintre marile grupuri hoteliere, se extind mai ales prin franciză Hilton Worldwide, InterContinental Hotels Group și Wyndham Worldwide.

Întreprinderea turistică

Forma de exploatație arată cine conduce hotelul și pe contul cui. Hotelul este însă, înainte de toate, o întreprindere turistică, înființată de cineva și organizată într-o anumită formă juridică.

Definiția pune în evidență trei elemente ale întreprinderii turistice:

• resursele pe care le folosește: naturale, financiare și umane;
• activitatea: prestații pentru turiști;
• scopul: obținerea profitului.

Hotelul este deci o întreprindere turistică cu funcțiuni de cazare, la care se adaugă de obicei unități de alimentație pentru turiști.

Cine vrea să înființeze o întreprindere turistică lămurește de la început:

• cine este creatorul întreprinderii;
• de ce o înființează (motivația);
• de ce condiții are nevoie;
• ce modalități și mijloace va folosi.

Formele juridice ale întreprinderii turistice

Societățile comerciale, private sau publice, se grupează astfel:

Formele societăților și răspunderea asociaților sunt stabilite astăzi de Legea societăților nr. 31/1990, art. 2 și art. 3:

Din art. 3 rezultă deosebirea dintre cele două grupe de societăți:

Forma juridică nu se alege la întâmplare:

Cadrul juridic de înființare

Factorii care influențează înființarea

Același factor apare la mai multe criterii. Veniturile populației, de exemplu, sunt factor economic, factor de influență permanentă, factor primar și factor al cererii turistice. Criteriul arată din ce punct de vedere este privit factorul:

• de unde provine (din economie, din tehnică, din societate);
• cât timp acționează;
• cât de mult contează pentru turism;
• dacă vine din afara întreprinderii (exogen) sau din interiorul ei (endogen);
• dacă influențează cererea sau oferta.

Factorii endogeni sunt cei pe care întreprinderea îi poate hotărî singură: produsele noi, serviciile oferite, pregătirea personalului. Pe cei exogeni ea doar îi urmărește și ține seama de ei.

Etapele înființării întreprinderii turistice

Etapele sunt aceleași pentru orice întreprindere care se constituie prima oară. Hotelul trece în plus prin clasificare, iar directorul lui trebuie să aibă brevet de turism. Agenția de turism are nevoie de licență de turism.

Înființarea întreprinderii hoteliere

Relațiile de piață ale hotelului sunt, pe scurt:

• cumpărarea de mărfuri și servicii de la furnizori și de la alți prestatori;
• vânzarea serviciilor către clienți;
• împrumutul de capital;
• angajarea personalului;
• concurența cu celelalte hoteluri din zonă.

Hotelierul poate fi deci proprietarul hotelului, ca la exploatația individuală, sau administratorul lui, ca la contractul de management hotelier.

Clasificarea unității hoteliere

Un hotel nou nu începe să funcționeze numai pe baza înmatriculării societății. El trebuie clasificat pe stele, iar clasificarea se face după normele stabilite de autoritatea în domeniul turismului.

Documentația pentru obținerea certificatului de clasificare o întocmește agentul economic care administrează unitatea: proprietarul, dacă exploatează singur hotelul, sau societatea de exploatare.

Documentele dovedesc trei lucruri:

• existența legală a societății: hotărârea de înființare sau autorizația, certificatul de înmatriculare;
• siguranța clienților: autorizația sanitară, avizul P.S.I., la restaurant și autorizația sanitar-veterinară;
• îndeplinirea criteriilor de clasificare: schițele, fișa de încadrare a camerelor, brevetul directorului, actele de calificare ale personalului.

Brevetul de turism al directorului de hotel

Brevetul de turism atestă capacitatea profesională a persoanei care conduce unitatea. El aparține directorului, nu hotelului.

Apariții la examen

La Definitivat, tema nu s-a dat între 2018 și 2026.

Flashcarduri

Citește întrebarea și formulează răspunsul. Apoi întoarce flashcardul și verifică.

Flashcardul 1 din 21

Știu: 0 De repetat: 0

Întrebare

Care sunt formele de exploatație a hotelurilor?

Apasă pe flashcard pentru a vedea răspunsul

Răspuns

Care sunt formele de exploatație a hotelurilor?

• exploatația individuală (hotelul independent);
• lanțul hotelier voluntar;
• lanțul hotelier integrat;
• contractul de management hotelier;
• franciza.

← Precedentul Întoarce flashcardul Următorul →

Amestecă flashcardurile Începe din nou

Din tastatură: Spațiu întoarce flashcardul, ← și → trec la flashcardul precedent sau următor.

Hartă mentală

Pentru recapitulare, ascunde ideile, spune ce cuprinde fiecare ramură, apoi apasă pe titlul ei și verifică. Definiția unei noțiuni subliniate apare la trecerea cursorului peste ea sau, pe tabletă și pe telefon, la atingerea ei.

Ascunde ideile Arată ideile

▾ Hotelul

• sistem deschis și complex
• certificat de clasificare și brevet de turism

Citește în lecție →

▾ Înființarea

• factori clasificați după cinci criterii
• de la decizie la Registrul Comerțului

Citește în lecție →

▾ Întreprinderea turistică

• resurse naturale, financiare și umane, pentru profit
• formele juridice: întreprinzători individuali, societăți

Citește în lecție →

Formele de exploatație a hotelurilor

▾ Patrimoniul și fondul de comerț

• clădirea aparține societății imobiliare
• hotelul este condus de societatea de exploatare
• chiria sau redevența leagă cele două societăți

Citește în lecție →

▾ Hotelul independent

• proprietarul este și exploatantul
• decizii rapide, tot profitul, tot riscul

Citește în lecție →

▾ Lanțurile hoteliere

• voluntar: hoteluri independente sub o marcă comună
• integrat: strategie impusă de grupul hotelier

Citește în lecție →

▾ Contractele de exploatare

• management: firma conduce pe contul proprietarului
• franciza: marca și know-how-ul francizorului
• locația de gestiune: locatarul exploatează pe riscul său

Citește în lecție →

Test grilă

Bifează un răspuns la fiecare întrebare, apoi apasă „Vezi nota”. Răspunsurile corecte se arată după corectare.

1. 1 Astăzi, exploatația hotelurilor are la bază

   a separarea juridică a patrimoniului imobiliar de fondul de comerț b unirea proprietății și a exploatării în aceeași persoană c separarea serviciului de cazare de serviciul de alimentație d clasificarea hotelului pe stele

2. 2 Marca, know-how-ul, clientela și vadul comercial alcătuiesc

   a patrimoniul imobiliar b fondul comercial c baza tehnico-materială d capitalul social

3. 3 Un hotel de 2 stele, cu 4 angajați, condus de familia proprietarului, este un hotel de tip

   a lanț integrat b franciză c exploatație individuală d contract de management

4. 4 Hotelurile dintr-un lanț voluntar

   a aparțin aceluiași grup hotelier b își păstrează independența juridică și financiară c sunt conduse de o firmă de management d nu pot folosi propriul nume

5. 5 Strategia comună impusă de un centru unic de decizie caracterizează

   a lanțul hotelier voluntar b hotelul independent c lanțul hotelier integrat d locația de gestiune

6. 6 În contractul de management hotelier, angajații hotelului sunt salariații

   a proprietarului hotelului b firmei de management c francizorului d societății imobiliare

7. 7 Taxa de afiliere și redevența periodică sunt plătite în cazul

   a contractului de management, de către firma de management b francizei, de către francizat c exploatației individuale, de către proprietar d locației de gestiune, de către locator

8. 8 Într-un lanț integrat, unui hotel independent i se transmite dreptul de folosire a mărcii prin

   a contract de locație de gestiune b contract de management hotelier c contract de franciză d contract de închiriere

9. 9 Răspund numai până la concurența capitalului social subscris

   a asociații din societatea cu răspundere limitată b asociații din societatea în nume colectiv c asociații comanditați din societatea în comandită simplă d membrii unei întreprinderi familiale

10. 10 Societatea pe acțiuni face parte din grupa

    a societăților de capitaluri b societăților de persoane c cooperativelor d asociațiilor

11. 11 Veniturile populației, prețurile și tarifele și oferta turistică sunt factori de înființare

    a economici b tehnici c organizatorici d conjuncturali

12. 12 Crizele economice și catastrofele naturale sunt factori

    a conjuncturali b de influență permanentă c endogeni d ai ofertei turistice

13. 13 Ridicarea nivelului de pregătire a personalului din turism este un factor

    a endogen b exogen c demografic d conjunctural

14. 14 Autorizația sanitar-veterinară se cere, la clasificare, numai pentru

    a unitățile de alimentație b hotelurile de 4 și 5 stele c cabanele d obiectivele nou construite

Vezi nota