Tehnicile informaționale. Instruirea asistată de calculator

Tehnicile informaționale computerizate

Progresele tehnicii de calcul, împreună cu dezvoltarea psihologiei cognitive, au deschis calea unor tehnologii de instruire noi:

• tehnicile informaționale computerizate;
• instruirea cu ajutorul calculatorului;
• învățarea multimedia, întemeiată pe noile tehnologii de informare și de comunicare.

Ionescu și Bocoș subliniază că:

• aceste tehnologii sunt suporturi ale învățării și nu ridică de la sine calitatea procesului de învățământ;
• efectele educative nu vin din folosirea calculatorului în sine, ci din așezarea lui într-o strategie de instruire și de autoinstruire gândită cu grijă.

Berger a propus, ca soluție pentru a apropia ritmul lent al schimbărilor din educație de ritmul schimbărilor din societate, integrarea în școală a mijloacelor tehnice folosite în afara ei.

Ce schimbă TIC în instruire:

• provocarea ei principală este crearea unui mediu deschis învățării;
• prin ea se face trecerea de la mediul centrat pe predare și pe profesor la mediul centrat pe elev;
• profesorul trece de la rolul de sursă principală a cunoștințelor la rolul de colaborator al elevului;
• elevul trece de la receptor pasiv la constructor activ al propriei formări.

Ionescu și Bocoș vorbesc despre o alfabetizare tehnologică, cu trei componente omoloage cititului, scrisului și socotitului:

• noul „citit” este capacitatea de a căuta și de a găsi informații și de a le aprecia relevanța și autenticitatea, fiindcă informația de pe internet nu are girul niciunei comisii de recenzori;
• noul „scris” este capacitatea de a comunica prin poștă electronică, mesagerie, forumuri și bloguri;
• noul „calcul” este capacitatea de a proiecta și de a construi obiecte și acțiuni în spațiul virtual, cu programe de simulare a fenomenelor.

Instruirea asistată de calculator

Istoricul ei arată că își are originea în instruirea programată:

• în forma liniară a lui Skinner;
• mai ales în forma ramificată a lui Crowder, care permite mai multă flexibilitate.

Cucoș descrie principiile instruirii programate, pe care IAC le preia:

• pașii mici și progresul gradat;
• participarea activă;
• verificarea imediată a răspunsului;
• respectarea ritmului individual;
• reușita.

Ionescu și Bocoș prezintă momentele evoluției IAC:

• programele liniare, derivate din behaviorism, cu prezentare succesivă și întărire imediată;
• programele ramificate, cu feedback corectiv, parțial adaptativ;
• învățarea generativă, cu exerciții gradate și răspunsuri la întrebările elevului;
• modelele matematice ale învățării;
• sistemele cu terminale multiple;
• jocurile, cu motivare intrinsecă și efecte audiovizuale;
• rezolvarea de probleme, cu calculatorul ca mediu și cu programarea de către elevi, derivată din Piaget;
• sistemele-dialog, cu asistență diferențiată și limbaj natural;
• programele hipermedia în realitate virtuală.

Componentele IAC

Componentele IAC:

• componenta software — programul de instruire, un produs pedagogic ieșit din programarea pedagogică, împreună cu transcrierea lui în program pentru calculator, un produs informatic;
• componenta hardware — echipamentul electronic care le pune în practică;
• courseware — elaborarea lecțiilor propriu-zise.

Stadiile realizării IAC sunt:

1. implementarea informaticii;
2. programarea pedagogică a conținutului și a activității elevului în pași;
3. elaborarea programului pentru calculator;
4. folosirea componentei hardware ca suport.

Resursele hardware cuprind calculatorul multimedia, cu unitatea centrală, monitorul, tastatura, mouse-ul și microfonul, mediile de stocare, imprimanta, scannerul, aparatul foto și camera video, videoproiectorul, echipamentele de rețea și dispozitivele de realitate virtuală.

Resursele software cuprind sistemele de operare, editoarele de text, foile de calcul, bazele de date, pachetele grafice și de prezentare, pachetele pentru recunoașterea vorbirii și pentru recunoașterea optică a caracterelor, navigatoarele de internet, pachetele pentru videoconferințe și pachetele multimedia integrate.

Efectele formative

Feuerzeig și colaboratorii lui, citați de Ionescu și Bocoș, așteaptă de la însușirea programării:

• mai multă disciplină a gândirii și precizie a expresiei;
• însușirea timpurie a unor concepte generale: procedură, variabilă, funcție;
• ușurință în folosirea procedeelor euristice;
• tehnici de îndreptare a erorilor;
• conștientizarea procesului de gândire.

Alte efecte:

• Papert consideră că ordinatorul poate deplasa granița dintre concret și formal și poate grăbi trecerea copiilor de la operațiile concrete la cele propoziționale;
• calculatorul îl obligă pe elev să progreseze sistematic, pe etape.

Peea și Kurland deosebesc patru niveluri ale abilității de programare:

• simpla folosire a comenzilor;
• stăpânirea unui cod;
• stăpânirea programului;
• crearea de software.

Limbajul LOGO, realizat de Papert, operează cu comenzi concrete, „înainte”, „înapoi”, „la dreapta”, și este accesibil de la vârsta de opt ani.

Rolul profesorului

Ionescu și Bocoș arată că nu este vorba de înlocuirea profesorului, ci de suplinirea unor părți din activitatea lui și a unor momente auxiliare din munca elevului:

• prezentarea și explicarea materialului rămân, de regulă, la profesor;
• calculatorul intervine cu succes în momentele de muncă independentă și diferențiată, unde modifică ritmul de lucru după particularitățile fiecărui elev, segmentează tema mai mult sau mai puțin și oferă subprograme de sprijin și de corectare;
• calculatorul intervine și în momentele de fixare, de exerciții și de formare a deprinderilor, care sunt momente de rutină pentru profesor;
• rămâne o parte de improvizație creativă și de adaptare din mers, imprevizibilă, pe care calculatorul nu o poate prelua.

Însușirea cunoștințelor rămâne rezultatul activității personale și conștiente a elevului. În activitatea frontală, conexiunea inversă și acțiunile corective nu se pot face fără ajutorul mijloacelor tehnice.

Învățarea multimedia

Despre învățarea multimedia:

• conceptul de învățare multimedia este mai cuprinzător decât IAC și o include;
• tehnologiile media în educație poartă numele generic de NTIC, adică noile tehnologii de informare și de comunicare;
• introducerea lor cere o pregătire psihopedagogică specială a profesorilor, care ajung în ipostaze de formator, tehnician, consilier și manager.

Ionescu și Bocoș pun condiția ca introducerea lor să rămână mijloc, nu scop, și să ridice calitatea predării și a învățării:

• folosirea exagerată duce la tehnică de dragul tehnicii;
• acolo unde ajung tehnici simple nu se introduc mijloace complicate;
• nu mesajul audiovizual educă, ci felul în care profesorul, a cărui prezență rămâne necesară, îl așază într-o strategie de instruire.

Cucoș deosebește:

• multimedia — date pregătite dinainte;
• realitatea virtuală — dinamică, răspunde permanent utilizatorului.

Realitatea virtuală

Exemple: jocurile pe calculator, forumurile, aplicațiile de videoconferință și de telefonie prin internet.

Ea aduce două riscuri:

• respingerea dogmatică a noilor tehnologii, socotite jucării;
• alunecarea cu totul în realitatea virtuală, cu pierderea deosebirii dintre real și virtual.

E-learning și clasa virtuală

Deosebirea dintre IAC și e-learning:

• IAC presupune prezența unui calculator în lecție, pentru simulări sau suporturi multimedia;
• e-learning așază interfața digitală între elev și sarcinile de învățare, cu cursuri și lecții online, consultații, programe de sprijin, simulări, jocuri didactice și rezolvare de probleme.

E-learning cere conexiune la internet și înseamnă în primul rând comunicare și partajare de informație. Se deosebește de:

• instruirea la distanță, care folosește calculatorul numai ca să transmită suporturi de curs;
• învățarea online, în care internetul este numai mijloc de a anula distanțele.

E-learning folosește internetul ca platformă și oferă o clasă virtuală, cu resurse în baze de date și în biblioteci virtuale.

Cum funcționează clasa virtuală:

• platforma rulează pe un server;
• elevii o accesează din orice terminal conectat la internet;
• profesorul, ca administrator, postează documente, cursuri, sarcini de învățare, forumuri, grupuri de discuții și instrumente de comunicare audio și video și urmărește activitatea elevilor.

Rolurile se redefinesc:

• elevul își asumă managementul propriului efort, respectă codul de conduită al grupului și rezolvă sarcini de grup, într-un model de cooperare;
• profesorul devine manager, coordonator și moderator al învățării.

Ce arată cercetările:

• activitățile mediate electronic sunt mai atractive și mai motivante;
• elevii timizi se implică în discuții mai mult decât în clasa obișnuită;
• ele cer însă competențe de proiectare didactică, de management al clasei virtuale și pregătire tehnologică a profesorilor.

Învățarea mobilă

Avantajele ei sunt:

• accesul rapid la informație din mai multe surse;
• creșterea numărului de cititori;
• scăderea cheltuielilor de tipărire.

Informația online nu este însă întotdeauna într-un format accesibil persoanelor cu dizabilități, de aceea standardele de accesibilitate a paginilor web cer ca:

• informația să fie perceptibilă, cu alternative textuale pentru conținutul care nu este text și cu legende pentru audio și video;
• interfața să fie utilizabilă, inclusiv numai de la tastatură;
• interfața să fie ușor de înțeles;
• ea să fie compatibilă cu tehnologiile de acces.

Aplicațiile informatice în educația specială

Gherguț arată că, la copiii cu cerințe speciale, calculatorul are două roluri, de suport al comunicării și de sprijin al învățării.

Folosirea lui:

• crește concentrarea atenției;
• dezvoltă folosirea limbajului și deprinderile sociale;
• copiii devin mai puțin dependenți.

Pe categorii de copii:

• la copiii cu deficiențe fizice și senzoriale, lucrul la calculator îi face mai independenți în învățare;
• copiii cu dificultăți severe de învățare pot lucra la calculator în grupuri mici, cu ajutorul adultului, ca să își consolideze competențele sociale și de comunicare;
• la copiii cu dificultăți profunde și multiple, calculatorul îmbogățește curriculumul.

Efectele lui:

• dezvoltă la elevii cu deficiențe grave capacitatea de a lucra cu semne și cu simboluri;
• antrenează percepția vizuală și auditivă;
• motivează elevul și dezvoltă creativitatea și rezolvarea de probleme.

Cele cinci tendințe

Gherguț descrie cinci tendințe în construirea aplicațiilor informatice pentru adaptarea și integrarea școlară.

• Tendința tutorială privește calculatorul și programele lui ca un meditator, care menține motivația și adaptează procesul de învățare la nivelul elevului.
  • Numită și învățare asistată de calculator, cu sensul de învățare autoprogramată, ea folosește seturi de programe, exerciții, dialoguri pedagogice și probe de evaluare.
  • Este de folos elevilor cu dizabilități și bolnavilor spitalizați îndelung care știu să citească, să scrie și să calculeze, precum și tinerilor surzi, pentru care textul scris rămâne calea preferată de exprimare.
  • Dificultatea principală este lipsa programelor adaptate la nivelul școlar și la dificultățile motrice sau senzoriale ale elevilor.
• Tendința protetică face din calculator și din interfețele lui de intrare și de ieșire un instrument care suplinește o funcție deficitară: calculatorul trece informația dintr-un canal senzorial sau motor deficitar în altul, pe care copilul îl controlează bine.
  • Nevăzătorii iau notițe, își controlează munca în Braille și își transcriu textele cu sintetizatoare vocale.
  • Copiii cu deficiențe neuromotorii lipsiți de limbaj scriu, calculează, acționează asupra obiectelor și comunică prin pictograme, litere sau grupuri de cuvinte tipărite sau rostite de sintetizator.
• Tendința reeducativă folosește calculatorul ca mediu de reeducare:
  • fie cu instrumente foarte specializate, cum sunt dispozitivele de tratare a vocii care traduc grafic, în timp real, sunetele emise de copilul surd, folosite în demutizare și la copiii cu autism, sau programele de reeducare a memoriei și a atenției vizuale după traumatisme craniene;
  • fie cu instrumente obișnuite, cum sunt bateriile de exerciții pentru consolidarea citirii sau pictogramele care asociază imaginea cu cuvântul scris și pronunțat.
• Tendința utilitară folosește calculatorul, editoarele de text și de calcul ca auxiliare în perioada școlarizării, fără să fie rezervate copiilor cu deficiențe severe.
  • Apăsarea tastelor ușurează și economisește gestul scrisului, greu de controlat în unele patologii cerebrale.
  • Sensibilitatea tastelor permite scrisul și la pierderi mari ale forței musculare, ca în miopatie.
• Tendința instrumentală face din calculator un inductor al raționamentului și al creativității: nu urmărește cunoștințe noi, ci structurarea gândirii, dezvoltarea strategiilor și plăcerea de a inventa, a învăța să înveți și a învăța să creezi.
  • Copilul primește un univers în care mânuiește obiecte după reguli, iar răspunsul scris, grafic sau sonor al calculatorului îi îmbogățește treptat mediul personal.
  • Mediile hipermedia audio-tactile le dau copiilor nevăzători posibilitatea de a mânui și de a transforma obiecte.
  • Compunerea textelor, a formelor, a culorilor și a sunetelor deschide exprimarea artistică prin desen, muzică sau poezie.

Aplicații pe arii curriculare

Gherguț dă exemple de aplicații pe arii curriculare.

La citire și scriere:

• programele speciale și sintetizatoarele de voce ajută elevii cu dificultăți de învățare să își corecteze vorbirea, scrisul, ortografia, pronunția și auzul fonematic;
• elevii cu deficiență de auz sunt asistați în primirea, discriminarea și reținerea informației;
• elevii cu dificultăți tactile și motorii, care nu pot scrie lizibil sau nu pot urmări coloane, sunt ajutați de programele procesate vocal.

La dificultăți moderate de învățare:

• tastatura Concept, împărțită în arii senzitive, cu imagini, cuvinte și fraze adaptate, înlocuiește tastatura obișnuită;
• copiii creează povestiri prin interfața individualizată;
• rezultatele sunt creșterea concentrării atenției și colaborarea cu colegii.

La dificultăți severe:

• programele cu imagini desenate, culori și sunete consolidează atenția vizuală;
• elevii care nu vorbesc învață să folosească imagini ca să își exprime alegerile și să treacă de la obiecte reale la obiectele de pe ecran;
• calculatorul mediază relația cu profesorul, iar sintetizatorul spune instrucțiunile lent, clar și repetat;
• programele de potrivire a cuvintelor cu imaginile formează vocabularul de bază necesar pe stradă și la magazin;
• programele cu desene tridimensionale exersează orientarea spațială: sus, jos, în față, în spate.

La comunicare:

• sintetizatorul citește copiilor propriile texte, ceea ce îi încurajează să se exprime;
• personajele animate conduse cu mouse-ul ameliorează limbajul.

La muzică, ecranul tactil cu sintetizator permite copiilor cu deficiențe să exploreze relația cauză-efect în producerea sunetelor și să compună melodii fără să cunoască notele, ceea ce le îmbunătățește imaginea de sine.

Concluzia

Concluzia lui Gherguț:

• IAC le ajută pe persoanele cu dizabilități să treacă peste starea de handicap, să depindă mai puțin de ceilalți și să își lărgească repertoriul de deprinderi;
• efectele nu au apărut peste tot, fiindcă donatorii de calculatoare au scăpat din vedere concordanța dintre necesitățile beneficiarilor și exigențele tehnologiei;
• găsirea calculatorului potrivit este dificilă, iar pentru adecvarea tehnologiei la persoană se înființează centre de consiliere, evaluare și pregătire.

Apariții la examen