Eficientizarea utilizării tehnologiei informației

Cerințele folosirii calculatorului în activitatea didactică

Calculatorul este o componentă a strategiei didactice, care, împreună cu metodele și cu formele de organizare, contribuie, prin competența profesorului, la realizarea activității instructiv-educative. Integrarea lui în predare, învățare și evaluare trebuie să optimizeze activitatea dintre profesor și elev, iar folosirea lui judicioasă înseamnă să contribuie, alături de celelalte componente, la obiectivele instruirii. Ionescu și Bocoș formulează exigențele:

• cerințe psihopedagogice: obiectivele pedagogice hotărăsc resursele folosite, inclusiv mijloacele tehnice și funcțiile lor didactice; calculatorul se corelează cu toate celelalte componente și acționează convergent cu ele; folosirea lui cere restructurarea conținutului, prelucrarea și transformarea lui în software potrivit; mesajul informațional se alege după particularitățile de vârstă ale elevilor;
• cerințe ergonomice și igienice: mijloacele tehnice folosite excesiv devin nocive pentru analizatorii solicitați și pentru calitatea atenției, de aceea calculatorul se alternează cu alte mijloace și cu metodele didactice, iar analizatorii și modalitățile de receptare se solicită pe rând, ceea ce reface tonusul activității psihice; distanța dintre elev și ecran este de patruzeci până la șaptezeci de centimetri, imaginea este stabilă, cu strălucire și contrast reglabile, ecranele stau paralel cu ferestrele, fără reflexii, zgomotul și căldura se reduc, iar mobilierul este reglabil;
• cerințe manageriale: spațiu, mobilier și număr de calculatoare pentru lucru individual sau în perechi; un fond de software educațional de calitate, mereu îmbogățit și la îndemâna profesorilor și a elevilor; profesorii să devină și creatori de software; norme de sănătate și securitate afișate și respectate.

Ionescu și Bocoș adaugă criteriile predării eficiente cu TIC: proiectarea lecțiilor în cadrul planului școlii de dezvoltare a TIC; obiective care privesc și abilitățile de lucru cu TIC; luarea în calcul a experienței anterioare a elevilor cu tehnologia; sarcini de învățare autentice, bazate pe problematizare; secvențe de muncă diferențiată, compatibile cu nevoile și cu capacitățile elevilor; folosirea TIC pentru menținerea motivației; management al resurselor, ca fiecare elev să aibă acces la ele; folosirea expertizei colegilor.

Alegerea unui soft educațional pentru elevii cu dizabilități

Gherguț reia întrebările lui Hawkridge și Vincent, la care profesorul răspunde înainte de a alege un program:

• Programul îi formează utilizatorului o competență? Îl ajută să facă ceva ce își dorește și nu ar reuși altfel?
• Programul se potrivește cu obiectivele planului educațional individualizat? Deschide accesul la curriculum?
• Programul dă indicii și întărire potrivite? Programele care spun numai „încearcă încă o dată” sau nu răspund deloc la un răspuns greșit nu sunt eficiente; copiii cu cerințe educaționale speciale au nevoie de feedback personalizat.
• Programul este adaptabil? Elevii cu dizabilități fizice trebuie să poată folosi comutatorul sau jocurile la viteză mai mică, iar cei cu dizabilități vizuale, un sintetizator de voce.
• Textul, pe ecran și imprimat, este suficient de mare și de clar? Formele mari și distinctive și culorile sunt esențiale pentru elevii cu dizabilități.
• Programul este ușor de folosit? Dacă cere memorarea multor comenzi sau parcurgerea unui manual, utilizatorii cu dificultăți de învățare nu pot beneficia de el.

Chiar și programul potrivit nu garantează progresul oricărui elev, de aceea experții recomandă, pe lângă el, strategii ca prezentarea numai a informației necesare, listele de control, vizualizarea, recapitulările zilnice scurte, modelarea comportamentului dorit, repetarea frecventă și abordarea multisenzorială.

Tehnologiile asistive și de acces

Tehnologiile de acces, numite și tehnologii asistive, sunt, după definiția reluată de Roșan, orice dispozitiv, echipament sau aplicație prin care capacitățile funcționale ale unei persoane cu dizabilități cresc, se mențin sau se îmbunătățesc. Gherguț le definește ca totalitatea soluțiilor hardware și software care le permit utilizatorilor cu deficiențe senzoriale sau de mobilitate să folosească tehnica de calcul și de comunicare la un nivel apropiat de al celorlalți. Ele fac parte din conceptul de e-incluziune, societatea informațională pentru toți. Verza le încadrează în tehnologia asistivă la care Legea 448/2006 dă dreptul persoanelor cu handicap.

Roșan deosebește trei niveluri de tehnologizare: dispozitive netehnologizate, suportul pentru creion, hârtia liniată, ghidul de lectură, lupa, literele magnetice și tactile, măsuța înclinată; dispozitive cu nivel mediu, reportofonul, dicționarul electronic, cartea audio, dispozitivele de comunicare augmentativă, cântarul vorbitor; dispozitive avansate, calculatorul, tableta, telefonul, dispozitivele alternative de intrare și de ieșire, internetul, scaunul rulant cu coordonare prin GPS. Serviciile de asistență tehnologică cuprind evaluarea nevoilor în mediul obișnuit, achiziția, selectarea, adaptarea și întreținerea echipamentelor, coordonarea lor cu terapiile și cu programele de intervenție personalizate, consultanța și formarea persoanei, a familiei și a specialiștilor.

Gherguț clasifică tehnologiile asistive în hardware și software. Cele hardware cuprind, pentru nevăzători, afișajul Braille, care redă în caractere Braille textul de pe ecran, tastatura Braille, agendele electronice cu editor de texte, reportofon, acces la internet și orientare prin busolă sau GPS, aparatele pentru citirea textelor tipărite, din scanner, recunoaștere optică a caracterelor și voce sintetică, imprimantele Braille și aparatele pentru diagrame tactile; pentru ambliopi, magnificatoarele electronice de birou, cu câmp vizual mare, și cele portabile; pentru persoanele cu mobilitate redusă, mouse-ul acționat cu piciorul, cu gura, prin mișcările capului, urmărite optic, sau prin respirație. Cele software cuprind, cu caracter general, recunoașterea vocală, prin care cuvintele rostite devin text și comenzi, și aplicațiile de accesibilizare a paginilor web, prin sinteză vocală, utile nevăzătorilor, ambliopilor, dislexicilor și persoanelor cu deficiențe cognitive; pentru nevăzători, cititorul de ecran, care transformă interfața grafică în text transmis sintezei vocale sau afișajului Braille, sinteza vocală, mai eficientă decât afișajul Braille prin cantitatea de informație pe unitatea de timp, și conversia documentelor în fișiere audio; pentru ambliopi, magnificatorul, care afișează fereastra originală și ferestre mărite; pentru persoanele cu mobilitate redusă, tastatura virtuală de pe ecran, folosită cu mouse obișnuit sau cu un mouse condus cu piciorul, cu gura, prin suflat ori prin camera video. La acestea se adaugă filtrele de tastare și predicția cuvintelor, pentru cei care tremură sau răspund lent, și dispozitivele bionice: ochiul artificial, care transmite semnale vizuale nervului optic, echipamentele bionice pentru membre și locomoție, implantul cohlear și protezele bionice, roboții folosiți în terapie la copiii cu autism, pentru învățarea emoțiilor și a comunicării.

Pe categorii de dizabilitate, Roșan descrie:

• la dizabilitățile vizuale: monitor mai mare, etichete cu litere mărite pe taste, tastaturi cu contrast, cursor și culori schimbate în sistemul de operare, lupa software, aplicațiile de amplificare, care măresc imaginea până la treizeci și șase de ori și urmăresc focalizarea, televizorul cu circuit închis, cititorul de ecran, echipamentele Braille, telefoanele inteligente cu sinteză vocală, aplicațiile de recunoaștere a textului, lectorul de cărți și formatul DAISY, cartea audio digitală în care se navighează din pagină în pagină și din frază în frază, cu text sincronizat;
• la dizabilitățile de auz: orice informație auditivă are un corespondent vizual; subtitrarea îmbogățită, care descrie și sunetele din fundal, vizualizarea limbajului gestual, amplificarea sunetului, sistemele de alertă prin lumini și vibrații, transcrierea în timp real a mesajelor vocale în text, videotelefonia, aplicațiile care recunosc limbajul gestual și îl transformă în text; utilizatorii cu deficiență de auz nu au nevoie de adaptări la tastatură și la mouse, ci numai la comunicare;
• la deficiențele neuromotorii: tastaturi speciale după membrul cel mai activ și după lateralitate, tastaturi inteligente cu planșe cu taste mărite și distanțate, tastaturi virtuale, trackball, dispozitive comandate prin mișcările oculare, prin clipit, prin mișcările capului sau ale buzelor, ecrane tactile, predicția cuvintelor, comenzile vocale și dictarea; contează și mediul accesibil și poziția corectă în scaun și la birou;
• la dizabilitățile cognitive și dificultățile de învățare: fundal colorat și text simplificat, sintetizatorul vocal, care îmbunătățește înțelegerea textului, fluența și vocabularul, aplicațiile care transformă textul în audio cu viteză reglabilă, recunoașterea vocii și corectarea gramaticală, comenzile vocale la dislexie, predicția cuvintelor, scannerul cu recunoașterea textului, cărțile audio și DAISY, aplicațiile matematice cu imagini și ecran tactil, aplicațiile de organizare a timpului și de reamintire, accesul ghidat, tastaturile cu imagini și aplicațiile cu imagini și mesaje vocale pentru comunicare la dizabilitățile intelectuale cu exprimare orală deficitară și la tulburările de limbaj.