Metodele centrate pe elev și învățarea prin cooperare

a) Trei metode centrate pe elev

1. Mozaicul (Jigsaw) este o metodă de învățare prin cooperare în care fiecare elev studiază temeinic o parte a temei, devine „expert” în ea și o predă apoi colegilor. Profesorul împarte tema în 4–5 subteme și pregătește pentru fiecare o fișă a expertului. Clasa se împarte în grupuri de bază de câte 4–5 elevi, care se numerotează. Elevii cu același număr formează grupurile de experți, studiază subtema lor și hotărăsc cum o vor preda. Apoi se întorc în grupurile de bază și fiecare expert își predă subtema colegilor. La sfârșit, profesorul verifică dacă fiecare elev stăpânește toată tema, nu numai partea lui. Metoda se folosește la lecția de comunicare de noi cunoștințe și la lecția mixtă, când tema are părți de aceeași greutate.

2. Cubul se folosește când o temă trebuie privită din mai multe perspective. Pe cele șase fețe ale cubului sunt scrise cerințele: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Cerințele cresc în dificultate, de la simpla descriere la judecata de valoare. Clasa se împarte în șase grupe. Fiecare grupă primește o față a cubului și rezolvă cerința ei. Rezolvările se prezintă, se afișează în jurul unui cub desenat pe tablă și se discută frontal, iar profesorul le sintetizează. Metoda se folosește mai ales la fixarea și sistematizarea cunoștințelor.

3. Brainstormingul (asaltul de idei) este o metodă de stimulare a creativității prin care un grup produce, într-un timp scurt, cât mai multe idei pentru rezolvarea unei probleme. Se sprijină pe două principii: evaluarea amânată (nicio idee nu se critică în timpul ședinței) și calitatea prin cantitate (cu cât sunt mai multe idei, cu atât crește șansa unei soluții bune). Profesorul anunță problema, o reformulează sub forma „În câte moduri putem să…?”, elevii spun liber ideile, iar un secretar le notează pe toate. Ideile se analizează, se grupează și se aleg abia după încheierea producerii lor.

b) Specificul învățării prin cooperare

Învățarea prin cooperare organizează elevii în grupuri mici, de 3–5 membri, eterogene, care lucrează pentru un scop comun. Reușita grupului depinde de contribuția fiecărui membru. Spre deosebire de învățarea competitivă, în care elevul reușește dacă îi întrece pe ceilalți, și de învățarea individuală, în care reușita unui elev nu depinde de a celorlalți, aici elevii câștigă împreună.

Specificul învățării prin cooperare este dat de cinci elemente:

• interdependența pozitivă: grupul reușește numai dacă reușește fiecare membru; membrii au un scop comun, resurse împărțite și roluri complementare;
• responsabilitatea individuală: fiecare membru răspunde de partea lui de sarcină și poate fi evaluat separat;
• interacțiunea directă: membrii își explică unii altora, se ajută și se corectează;
• abilitățile sociale: comunicarea, ascultarea, negocierea, rezolvarea conflictelor;
• analiza activității grupului: la sfârșit, grupul discută ce a mers bine și ce trebuie îmbunătățit.

Profesorul formează grupurile, stabilește rolurile (coordonator, secretar, purtător de cuvânt, responsabil cu timpul), dă sarcini care nu pot fi rezolvate de un singur elev, comunică dinainte regulile și criteriile de evaluare și evaluează atât produsul grupului, cât și contribuția fiecărui elev. La disciplinele de turism, învățarea prin cooperare pregătește lucrul în echipă din agenții și din hoteluri.

c) Exemplificarea mozaicului

• Modulul: Activitatea agenției de turism
• Clasa: a XI-a, Tehnician în turism
• Tema lecției: Transporturile turistice rutiere și feroviare
• Tipul lecției: lecție mixtă
• Competențele vizate: elevii descriu formele de transport turistic rutier și feroviar și precizează avantajele fiecăreia.
• Mijloace de învățământ: fișele expertului, tabelul comparativ rutier–feroviar, tabla.
• Forme de organizare: pe grupe, apoi frontal.

Evaluarea: profesorul pune fiecărui elev întrebări și din subtemele colegilor, iar elevul răspunde fără ajutorul grupului.