Serviciile de transport turistic

Orice călătorie începe și se încheie cu transportul: turistul ajunge în stațiune cu autocarul, cu trenul, cu avionul sau cu propriul autoturism. Transportul este, în ordinea derulării, primul serviciu de bază al unei călătorii. El are 20–25% din consumul turistic.

Rolul transporturilor în turism

Turismul presupune deplasare. Produsul turistic nu poate fi dus la consumator, ca o marfă; turistul trebuie să călătorească până la locul unde se află produsul. Transporturile au, de aceea, un rol precis în turism:

• aduc turiștii în zonele cu resurse turistice;
• pun în legătură oferta cu cererea, iar acestea devin, din potențiale, efective;
• creează condițiile de acces fără de care potențialul turistic al unei zone sau țări nu poate fi valorificat.

Transportul îi deplasează pe turiști:

• de acasă până la locul vacanței, în turismul de sejur;
• pe toată durata călătoriei, în turismul itinerant.

Conținutul serviciului de transport este complex. Pe lângă transportul propriu-zis, el cuprinde prestațiile din timpul călătoriei:

• transferurile;
• transportul bagajelor;
• rezervările;
• servirea mesei;
• facilitățile care îi încurajează pe turiști să călătorească sau să aleagă un anumit mijloc de transport.

Aceste servicii se oferă atât celor care călătoresc organizat, cât și celor care folosesc mijloace proprii (întreținerea și repararea mașinii, bonuri de benzină cu preț redus).

Timpul total al vacanței se împarte în timp de transport și timp de sejur. Turistul consideră transportul un consum auxiliar și vrea să-l scurteze. Cu cât distanța dintre reședință și destinație este mai mare, cu atât raportul dintre timpul de transport și timpul de sejur crește, iar activitatea turistică scade. De aceea calitatea prestației turistice și intensitatea circulației turistice depind de nivelul de dezvoltare și de organizarea transporturilor.

Atributele transportului turistic

Un serviciu de transport turistic de calitate reunește patru atribute:

Formele de transport turistic

În turism se folosesc patru forme de transport:

• transportul rutier;
• transportul feroviar;
• transportul aerian;
• transportul naval.

Turistul alege un mijloc de transport sau o combinație de mijloace după următorii factori:

• distanța de parcurs și durata călătoriei;
• caracteristicile itinerariului;
• starea căilor de comunicație;
• intensitatea traficului;
• regularitatea deplasării;
• securitatea deplasării;
• motivul călătoriei;
• confortul călătoriei;
• nivelul tarifelor;
• componența grupului.

În traficul turistic internațional, ponderile formelor de transport au fost:

Sursa: R. Minciu, „Economia turismului”, figura 10.1, calculată pe baza WTO, „Tourism Highlights”, 2004.

În Europa transportul rutier are aproape 60%, din cauza călătoriilor pe distanțe scurte și medii. În România mijloacele rutiere au peste 80% din sosirile și plecările turiștilor străini.

Transporturile turistice rutiere

Transportul rutier se face cu:

• autocare și microbuze, pentru grupuri, în turismul organizat și semiorganizat. Ele aparțin societăților de transport sau tour-operatorilor;
• autoturisme proprietate personală, pentru turiștii individuali și pentru familii;
• autoturisme închiriate (rent a car), cu sau fără șofer;
• taxiuri;
• transportul în comun.

Avantajele transportului rutier sunt:

• libertatea de mișcare: turistul alege singur ruta spre destinație sau în circuit;
• controlul asupra călătoriei: turistul stabilește ora de plecare, ora de sosire și opririle;
• disponibilitatea mijlocului de transport pe toată durata sejurului;
• ușurința transportului bagajelor și a folosirii lor;
• accesul la mai multe destinații și la obiectivele turistice izolate, pentru că rețeaua de șosele este mai densă decât cea de căi ferate, aeriene sau navale;
• costul mai mic, mai ales când mașina este ocupată de mai multe persoane;
• atractivitatea călătoriei: contactul direct cu natura.

Automobilul are și dezavantaje:

• risc mai mare de accidente;
• dependența de condițiile meteorologice;
• oboseala fizică și nervoasă a conducătorului auto.

Transportul cu autocarul și microbuzul

Autocarul este forma de transport automobilistic potrivită turismului de grup. Caracteristicile lui sunt:

• prețul accesibil;
• securitatea și confortul (climatizare, radio, televizor, bar, ghizi și asistenți);
• contactul direct cu natura și atmosfera de grup;
• posibilitatea de a fi folosit și pe distanțe lungi;
• gradul de ocupare a capacității, de peste 75%, mai mare decât în transportul feroviar și aerian;
• clientela formată mai ales din persoane de vârsta a treia, tineri și membri ai unor asociații sau întreprinderi.

Transportatorii specializați oferă următoarele servicii:

• rute expres în țară și în străinătate;
• autocare închiriate sau curse la cerere (charter);
• circuite și excursii;
• transferuri.

Pentru a atrage clienți, transportatorii practică aranjamente „totul inclus” și folosesc autocare-dormitor.

Organizatorii de călătorii cu autocarul sunt de trei tipuri:

• cei care au vehicule proprii, fac tot anul transport pe linii regulate pentru anumite categorii (elevi, muncitori) și organizează sezonier excursii;
• cei care au vehicule proprii și le închiriază unui tour-operator ori unei agenții de turism receptiv sau își organizează propriile călătorii;
• cei care nu au vehicule și închiriază mijloacele de transport ale altora.

Tariful autocarului se stabilește după capacitate, distanța parcursă, numărul de ore sau de zile, taxele de drum, parcarea și întreținerea vehiculului. Calculul pornește de la:

• ziua turistică, adică numărul minim de kilometri pe zi: de obicei 100 km la autoturisme, 150 km la microbuze și 200 km la autocare;
• kilometrul parcurs.

Dacă vehiculul parcurge mai puțin decât ziua turistică, se plătește tariful pe zi. Dacă parcurge mai mult, se plătește tariful pe kilometru. Organizatorul de turism convine aceste aspecte cu compania de transport în convenția de transport.

Aranjamentele practicate în transportul rutier

Închirierea autoturismelor (rent a car)

Închirierile de mașini sunt un sector important al turismului automobilistic. Peste 2/3 din agențiile de închiriere sunt situate pe aeroporturi.

Agențiile oferă trei tipuri de servicii:

• închirierea mașinii fără șofer;
• închirierea mașinii cu șofer;
• închirierea pe termen lung, prin contract de leasing.

Condițiile de închiriere a unei mașini de către turist sunt:

• vârsta minimă a clientului, stabilită de fiecare firmă, de obicei 21 sau 25 de ani, și permisul de conducere;
• tariful, care poate fi:
  • standard: este valabil pentru o perioadă stabilită și pentru un număr limitat de kilometri;
  • cu kilometri nelimitați;
• asigurarea pentru accident sau furt, plătită separat sau inclusă în tarif;
• reducerile față de tariful de catalog, care se pot negocia;
• stabilirea rutei înainte de închiriere. Pentru călătorii scurte, sub 200 km pe zi, este avantajos tariful standard; pentru călătorii lungi, tariful cu kilometri nelimitați.

Firmele de închiriere lucrează adesea în franciză cu mari firme internaționale (Hertz, Avis, Budget, Europcar), sunt conectate la sistemele computerizate de rezervare și colaborează cu companiile aeriene. Firma de închiriere îi dă companiei aeriene un comision de 5–10% pentru fiecare client trimis. În România, principalii clienți ai firmelor de închiriere sunt oamenii de afaceri.

Transporturile turistice feroviare

Calea ferată este printre cele mai vechi mijloace de călătorie. Ea a făcut posibilă, pentru prima dată, călătoria în masă, prin tarifele accesibile. Astăzi are o pondere redusă în traficul turistic internațional (3–4%), dar ponderea diferă de la o țară la alta. În România transportul feroviar a avut 21,3% din circulația turistică internă în 2004.

În organizarea transporturilor turistice feroviare se folosesc două tipuri de curse:

• cursele regulate (de linie): agenția închiriază o parte din capacitatea trenului;
• cursele speciale (charter), organizate în sezon, la sfârșit de săptămână, de sărbători sau în vacanțe.

Avantajele transportului feroviar sunt:

• regularitatea și certitudinea călătoriei, pentru că trenul nu depinde de starea vremii;
• tarifele relativ accesibile;
• condițiile avantajoase pentru grupuri: trenul poate transporta un număr mare de turiști;
• comoditatea: vagoanele restaurant și de dormit, călătoria fără întrerupere ziua și noaptea, vederea asupra peisajului;
• viteza relativ mare, mai ales la trenurile de mare viteză (ICE în Germania, TGV în Franța, TAV în Italia);
• îmbarcarea și debarcarea în interiorul localităților.

Dezavantajele transportului feroviar sunt:

• trenul circulă numai pe trasee fixe, între gări, deci nu ajunge la toate obiectivele turistice;
• pe distanțe lungi călătoria durează mult: un turist nu suportă de obicei mai mult de 1.500 km cu trenul, adică aproximativ 15 ore.

Administrațiile feroviare acordă facilități pentru călătoriile turistice:

• bilete de familie;
• bilete turistice;
• bilete de grup;
• bilete de sfârșit de săptămână;
• bilete pentru călătorii în circuit.

Aranjamentul RIT

Aranjamentul cel mai important pe calea ferată, din care derivă și celelalte, este RIT (Rail Inclusive Tour).

Aranjamentul RIT se poate realiza în mai multe variante:

• călătorii dus-întors;
• circuite;
• curse combinate;
• călătorii într-o singură direcție.

El diferă și după mărimea grupului, perioada de organizare și vârsta clienților. Tarifele și condițiile se stabilesc prin contracte între agenția de turism și calea ferată.

Acordurile RIT principale sunt:

Aranjamentele RIT mai pot oferi:

• reduceri de 50% pentru copii, elevi și studenți;
• bonificații acordate celor care conduc grupurile.

Pentru tineri există și legitimații de călătorie în trafic internațional, de exemplu Inter-Rail, cu care tânărul poate călători oricât de mult în Europa, într-o perioadă stabilită.

Pentru trenurile interne se folosește tariful de călători, iar pentru trenurile internaționale, tariful comun internațional pentru transportul călătorilor și bagajelor.

Transporturile turistice aeriene

Transportul aerian are aproximativ 40% din traficul turistic internațional. Se folosește mai ales pe distanțe lungi și foarte lungi: în proporție de 50% între 1.000 și 4.000 km și aproape exclusiv pe distanțe de peste 4.000 km.

Avantajele transportului aerian sunt:

• viteza de deplasare;
• confortul;
• creșterea numărului de linii directe și a frecvenței zborurilor;
• timpul scurt dintre decizia de călătorie și călătoria propriu-zisă;
• aranjamentele și facilitățile pentru turiști.

Dezavantajele transportului aerian sunt:

• dependența de condițiile naturale, care face incertă respectarea orarului și chiar efectuarea călătoriei;
• o anumită nesiguranță a călătoriei;
• costul ridicat;
• investițiile mari pentru avioane și pentru construirea și exploatarea aeroporturilor moderne;
• sensibilitatea la lipsa de combustibil, la terorism și la crizele economice și politice;
• aeroporturile se află departe de centrele orașelor, iar accesul la ele este dificil.

Tipurile de curse aeriene

Avantajul principal al cursei charter este prețul mic. El este condiționat de restricții privind zilele și orele zborurilor, gradul de ocupare (80%, pentru ca exploatarea avionului să fie eficientă), durata sejurului și mărimea grupului.

Cursele low-cost

Principiul lor este reducerea cheltuielilor prin renunțarea la facilitățile care nu afectează siguranța zborului. Caracteristicile curselor low-cost sunt:

• produsul este foarte simplu: numai transportul;
• masa la bord nu este gratuită, iar de cele mai multe ori nici băuturile și gustările;
• există o singură clasă, deci avionul are mai multe locuri și este folosit intens;
• de obicei companiile nu au programe de fidelizare;
• orele de zbor nu sunt fixe;
• taxele de aeroport se afișează separat de tarif;
• schimbarea biletului sau a numelui pasagerului are restricții;
• minorii neînsoțiți și persoanele cu nevoi speciale fără însoțitor nu sunt acceptați.

Condițiile de călătorie pe cursele low-cost sunt:

• tariful se schimbă de la o zi la alta, după gradul de ocupare a avionului;
• băuturile, cafeaua și mâncarea se plătesc separat;
• tarifului i se adaugă taxele: de aeroport, de securitate, de rezervare;
• avionul poate avea întârziere, iar orele din program nu sunt garantate;
• biletele cu tarifele cele mai mici nu se pot schimba pentru altă dată;
• banii nu se returnează dacă pasagerul anulează călătoria;
• rezervarea se face de obicei pe site-ul companiei; prin telefon, unele companii cer un tarif mai mare cu 5–7 euro;
• companiile low-cost nu sunt recomandate pentru călătoriile de afaceri.

Pasagerii curselor low-cost călătoresc mai ales în interes personal (până la 80%), au studii superioare (2/3), sunt în majoritate sub 45 de ani (2/3) și stau la destinație 4–7 nopți.

Comparația dintre cursele de linie tradiționale și cursele low-cost:

Aranjamentele pe cursele regulate

• Inclusive tour (IT), numit și voiaj forfetar: călătorie dus-întors sau în circuit, făcută total sau parțial cu avionul, la un preț global care cuprinde transportul, cazarea, masa, un minimum de agrement și cheltuielile organizatorului. Prețul transportului este cu până la 50% mai mic decât tariful obișnuit la clasa economică. Condițiile sunt:

  • datele de călătorie sunt fixe;
  • călătoria este dus-întors;
  • există restricții de rută, o durată minimă a sejurului și o mărime minimă a grupului;
  • tour-operatorul este agreat IATA și prezintă produsul într-un pliant sau catalog.

  Aranjamentele IT sunt individuale (ITX) sau de grup (GIT).

• Part-charterul: tour-operatorul închiriază o parte din capacitatea unei curse de linie și vinde locurile în sistem charter. Și aici există restricții de rută, de durată a sejurului și de grad de ocupare.

Aranjamentele pe cursele charter

Când pe aceeași cursă zboară grupuri din tipuri diferite de charter, cursa se numește charter partajat (split charter).

Reglementarea transporturilor aeriene

Transporturile aeriene au fost mult timp domeniul cel mai reglementat, pentru siguranța pasagerilor, controlul poluării și protecția companiilor naționale. Reglementările privesc trei categorii majore de probleme:

• rutele internaționale regulate, stabilite prin înțelegeri între guvernele țărilor participante la trafic: traseele, zborurile, capacitățile de transport;
• tarifele pe cursele regulate, controlate de stat sau de organisme internaționale, ca să nu crească nejustificat și ca prețul să corespundă calității serviciilor;
• licențierea transportatorilor: pe plan național, guvernele licențiază companiile, naționale sau internaționale, care pot opera pe cursele regulate interne.

Pe lângă guverne, în reglementare au rol două organisme internaționale:

• Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO/OACI), cu un control limitat asupra laturii economice;
• Asociația Internațională a Transportatorilor Aerieni (IATA), cu rol important în plan economic și financiar: tarifele, înțelegerile comerciale, condițiile de operare.

Liberalizarea transporturilor aeriene a redus restricțiile privind rutele, capacitățile, frecvența zborurilor și tarifele și a dus la diversificarea aranjamentelor turistice. Au rămas reglementările privind siguranța zborurilor și drepturile de operare.

Transporturile turistice navale

Transportul naval are 7–8% din traficul turistic internațional și este cerut mai ales pentru croaziere.

Serviciile oferite în transportul naval sunt:

• cursele (rutele) de linie;
• liniile de croazieră;
• deplasările scurte (ferry) și mini-croazierele;
• călătoriile în interior, pe râuri, lacuri și canale;
• călătoriile individuale cu vase de agrement proprii sau închiriate.

Dezavantajele transportului naval sunt:

• viteza redusă de deplasare;
• dependența de porturi și de o flotă adecvată, care cer investiții mari;
• puține destinații turistice sunt lângă locurile de acostare, deci călătoria trebuie continuată cu alte mijloace;
• itinerariul se schimbă des;
• turiștii cunosc puțin populația și cultura țărilor în care fac escală;
• cheltuielile mici ale turiștilor în escale, din cauza timpului scurt;
• prețurile ridicate ale croazierelor: clientela tradițională este formată din persoane de peste 50 de ani, cu venituri mari.

Croaziera atrage prin relaxare, distracție, confort și siguranță. Pentru a câștiga turiști tineri, companiile au scurtat croazierele la 3–7 zile, au scăzut prețurile și au creat croaziere tematice, exotice sau de aventură.

După capacitatea și confortul navelor și după durata călătoriei, croazierele sunt:

Produsele turistice ale companiilor maritime sunt de patru tipuri:

• traversările maritime cu prețuri preferențiale;
• voiajele forfetare, cu transportul dus-întors și cazarea și masa în fiecare escală;
• cvasi-croazierele, simple excursii scurte, cu transport și agrement la bord, de obicei fără cazare;
• croazierele, circuite pe mare sau pe fluvii care încep și se termină în același port.

Croaziera combinată cu transportul aerian se numește fly-cruise: turistul zboară până la portul de îmbarcare și se întoarce cu avionul la sfârșitul croazierei.

Apariții la examen

Flashcarduri

Citește întrebarea și formulează răspunsul. Apoi întoarce flashcardul și verifică.

Flashcardul 1 din 14

Știu: 0 De repetat: 0

Întrebare

Ce rol au transporturile în turism, după Stănciulescu și colaboratorii (2003)?

Apasă pe flashcard pentru a vedea răspunsul

Răspuns

Ce rol au transporturile în turism, după Stănciulescu și colaboratorii (2003)?

Transporturile au rolul de a asigura accesul în zonele de interes turistic și, odată cu aceasta, întâlnirea cererii cu oferta și transformarea lor din „potențial“ în „efectiv“.

← Precedentul Întoarce flashcardul Următorul →

Amestecă flashcardurile Începe din nou

Din tastatură: Spațiu întoarce flashcardul, ← și → trec la flashcardul precedent sau următor.

Hartă mentală

Pentru recapitulare, ascunde ideile, spune ce cuprinde fiecare ramură, apoi apasă pe titlul ei și verifică. Definiția unei noțiuni subliniate apare la trecerea cursorului peste ea sau, pe tabletă și pe telefon, la atingerea ei.

Ascunde ideile Arată ideile

▾ Naval

• croaziera

Citește în lecție →

▾ Aerian

• curse regulate, charter, taxi aerian

Citește în lecție →

▾ Feroviar

• RIT: tren, cazare, masă, agrement

Citește în lecție →

Serviciile de transport turistic

▾ Rolul

• turistul vine la produs

Citește în lecție →

▾ Atributele

• rapiditate, confort, cost, siguranță

Citește în lecție →

▾ Rutier

• autocar, autoturism, rent a car
• IT, fly and drive, package tour

Citește în lecție →

Test grilă

Bifează un răspuns la fiecare întrebare, apoi apasă „Vezi nota”. Răspunsurile corecte se arată după corectare.

1. 1 Atributul transportului turistic care urmărește ca turistului să-i rămână cât mai mult timp pentru sejur este

   a rapiditatea b confortul c costul d siguranța

2. 2 Transportul reprezintă din prețul global al vacanței aproximativ

   a între 1/4 și 1/2 b sub 5% c peste 90% d exact 10%

3. 3 Aranjamentul care combină un zbor cu un autoturism închiriat în țara de destinație se numește

   a fly and drive b RIT c part-charter d own-use

4. 4 Acordul RIT pentru grupurile mari care călătoresc după un program stabilit este

   a RIT-GP b RIT-I c RIT-Y d RIT-G

5. 5 Închirierea parțială a unei curse de linie de către un tour-operator, care vinde locurile în sistem charter, se numește

   a part-charter b charter own-use c taxi aerian d split charter

6. 6 O firmă închiriază un avion ca să-și ducă angajații la un congres și plătește singură tot transportul. Este un charter

   a pentru uz propriu (own-use) b de grup cu afinitate c inclusive tour d fără afinitate

7. 7 Serviciile de taxi aerian sunt folosite mai ales

   a în călătoriile de afaceri b în turismul de masă c în croaziere d în excursiile școlare

8. 8 Este un avantaj al transportului feroviar:

   a regularitatea călătoriei, care nu depinde de vreme b accesul la orice obiectiv turistic c cea mai mare viteză pe distanțe foarte lungi d libertatea totală în alegerea traseului

Vezi nota