Lecția. Evenimentele lecției, tipuri și variante

O profesoară de discipline tehnologice are trei ore cu aceeași clasă de a XI-a, la modulul „Activitatea agenției de turism”. Luni le prezintă elevilor transportul feroviar. Miercuri, în laboratorul tehnologic, elevii calculează prețul unui pachet RIT. Vineri, ei scriu un test din capitolul despre transporturi. Toate trei sunt lecții, dar fiecare are alt scop și altă structură: prima este o lecție de comunicare de noi cunoștințe, a doua o lecție de formare de priceperi și deprinderi, a treia o lecție de verificare și apreciere.

Lecția, unitate didactică fundamentală

Ce este important:

• lecția este forma principală de desfășurare a procesului de învățământ; cuvântul vine din latină și înseamnă „a citi”, „a asculta”, „a medita”;
• privită organizatoric, lecția se ține în clasă (sau în laborator), condusă de profesor, într-un timp precis, după programă și după orar;
• privită după conținut, lecția este un sistem de idei legate logic și didactic, care se predau, se aplică și se evaluează;
• lecția este un tot unitar: obiectivele, conținutul, metodele, mijloacele, formele de organizare și timpul se leagă între ele.

Lecția reunește mai multe elemente, care se influențează unele pe altele:

• scopul și obiectivele stabilite dinainte;
• activitatea comună a profesorului și a elevilor;
• conținutul științific;
• strategia didactică: metodele, mijloacele, formele de organizare;
• modul în care sunt grupați elevii;
• timpul disponibil;
• locul de desfășurare (sala de clasă, laboratorul, atelierul);
• rezultatele obținute.

După I. Cerghit, orice lecție are trei dimensiuni:

• dimensiunea funcțională: lecția are un scop și obiective precise;
• dimensiunea structurală: lecția folosește oameni, materiale, conținuturi, metode și mijloace de învățământ, se desfășoară într-un timp dat și într-un anumit mediu;
• dimensiunea operațională: lecția se desfășoară după o strategie și se încheie cu evaluarea, care servește la îmbunătățirea instruirii.

Avantajele lecției ca formă de organizare:

• asigură învățarea sistematică a disciplinelor și a modulelor, cu continuitate de la o oră la alta;
• permite atingerea obiectivelor și însușirea temeinică a cunoștințelor și a deprinderilor;
• îi obișnuiește pe elevi cu munca intelectuală organizată;
• îi integrează pe elevi într-un grup, cu reguli și program comune, și creează relații bune între profesor și elevi și între elevi;
• profesorul o poate conduce sigur, chiar dacă are puțină experiență, pentru că are la îndemână modele verificate de proiectare și de evaluare.

Limitele (disfuncțiile) lecției, când este folosită rutinier:

• predarea ocupă prea mult din timpul orei;
• domină metodele expozitive și lucrul cu toată clasa;
• instruirea se adaptează greu fiecărui elev;
• profesorul primește puțin feedback despre ce au înțeles elevii;
• se folosesc puține tipuri și variante de lecții, iar lecția devine un șablon.

Evenimentele lecției

După R. Gagné și L. Briggs, evenimentele lecției sunt:

• captarea și păstrarea atenției;
• anunțarea obiectivelor;
• reactualizarea cunoștințelor și a capacităților dobândite anterior;
• prezentarea conținutului nou;
• dirijarea învățării;
• obținerea performanței;
• asigurarea feedbackului (conexiunii inverse);
• evaluarea performanței;
• asigurarea retenției și a transferului.

La disciplinele tehnice, lista se completează cu fixarea performanței (prin repetare, exerciții, discuții, exemple) și cu aplicarea în practică.

Ce este important:

• evenimentele nu sunt obligatorii toate și nici într-o ordine fixă: ele se aleg și se ordonează după tipul lecției; aplicate mecanic, ele duc la formalism;
• la examen, „evenimentele lecției” și „momentele lecției” se folosesc cu același sens: etapele în care se desfășoară lecția; fiecare se scrie cu activitatea profesorului, activitatea elevilor, strategia didactică și metoda de evaluare.

Evenimentele lecției, cu un exemplu din lecția „Transportul turistic feroviar”:

Tipurile și variantele de lecții

Tipul (categoria) de lecție este modelul după care se gândește și se desfășoară o lecție. El se stabilește după sarcina didactică dominantă, pe care profesorul o urmărește în acea oră:

• transmiterea noilor cunoștințe;
• formarea priceperilor și deprinderilor;
• recapitularea, sistematizarea și consolidarea;
• verificarea cunoștințelor și a capacităților elevilor.

Ce este important:

• fiecărei sarcini dominante îi corespunde un tip de lecție; când o lecție urmărește toate sarcinile, ea este lecție mixtă;
• varianta de lecție apare din condițiile concrete: locul de desfășurare, metodele și mijloacele folosite, particularitățile clasei, locul lecției în unitatea de învățare;
• tipurile și variantele sunt orientative, nu scheme rigide: profesorul le adaptează clasei și conținutului.

Principalele tipuri de lecții sunt:

• lecția mixtă (de predare-învățare);
• lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe;
• lecția de formare de priceperi și deprinderi;
• lecția de recapitulare (de fixare și sistematizare);
• lecția de evaluare (de verificare și apreciere a rezultatelor școlare).

Lecția mixtă

Dintre toate tipurile, ea se folosește cel mai des, pentru că alternează activitățile și se potrivește cu cât timp se pot concentra elevii și cât efort pot susține.

Lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe

Obiectivul fundamental este însușirea de cunoștințe noi: comunicarea lor ocupă aproape toată ora. Celelalte momente ale lecției mixte apar, dar au o pondere mică.

Evenimentele lecției:

1. momentul organizatoric (2–3 min);
2. reactualizarea cunoștințelor (3–4 min);
3. comunicarea noilor cunoștințe (aproximativ 40 min), cu captarea atenției, anunțarea titlului și a obiectivelor, prezentarea conținutului, obținerea performanței și feedbackul;
4. fixarea noilor cunoștințe și feedbackul (4–5 min);
5. tema pentru acasă (2–3 min).

Variantele lecției de comunicare de noi cunoștințe:

• lecția introductivă: dă o imagine de ansamblu asupra unui modul sau a unui capitol (de exemplu, prima lecție a modulului „Activitatea agenției de turism”);
• lecția prelegere: se folosește la clasele mari, când conținutul este vast;
• lecția seminar: elevii dezbat o temă pe care au studiat-o dinainte din materiale date de profesor;
• lecția de problematizare: noile cunoștințe se obțin rezolvând o situație-problemă;
• lecția de descoperire: elevii ajung singuri, îndrumați, la noțiunile noi;
• lecția bazată pe material demonstrativ și pe mijloace tehnice (filme, prezentări, documente reale);
• lecția bazată pe instruirea asistată de calculator.

Lecția de formare de priceperi și deprinderi

Obiectivul fundamental este formarea priceperilor și deprinderilor de lucru, intelectuale sau practice. La modulele de turism, este lecția din laboratorul tehnologic și de la instruirea practică: completarea unui voucher, emiterea unui bilet, întocmirea unui program turistic, calculul prețului unui pachet, simularea unei rezervări.

Prin această lecție, elevii se obișnuiesc cu tehnici de muncă intelectuală, cu activitatea independentă și cu activități practice în care folosesc cunoștințele teoretice.

Evenimentele lecției sunt patru:

1. momentul organizatoric (2–3 min);
2. formarea priceperilor și deprinderilor (aproximativ 40 min), care cuprinde:
   • captarea atenției;
   • anunțarea titlului activității și a obiectivelor;
   • reactualizarea cunoștințelor teoretice necesare;
   • demonstrația profesorului: arată cum se face lucrarea pe care o vor executa elevii;
   • activitatea independentă a elevilor, individual sau pe grupe, cu fișe de lucru, documente, calculatoare;
3. analiza rezultatelor, concluziile și feedbackul (5–6 min);
4. tema pentru acasă (2–3 min).

Variantele lecției de formare de priceperi și deprinderi:

• lecția bazată pe rezolvarea de exerciții și probleme (de exemplu, calculul prețului unui pachet turistic);
• lecția bazată pe instruirea asistată de calculator (folosirea unui program de rezervări);
• lecția de activitate independentă diferențiată, cu fișe de niveluri diferite;
• lecția de lucrări practice, experimentale, în laborator sau în atelierul școlar (la turism, laboratorul tehnologic și firma de exercițiu).

Lecția de lucrări practice a fost cerută la Definitivat 2021 („lecție de formare de priceperi și deprinderi – lecție de lucrări practice, experimentale, în laborator sau în atelierul școlar”), cu desfășurarea pe patru momente. Se scriu cele patru evenimente de mai sus; în momentul al doilea se arată etapele lucrării practice: instructajul de securitate, planificarea muncii fiecărui elev, efectuarea lucrării, controlul și autocontrolul.

Un model complet de lecție de lucrări practice este în lecția „Mijloacele de învățământ. Mediul de instruire”.