Prețurile produselor turistice

Un sejur de șapte nopți într-un hotel de trei stele din Mamaia costă în august mult mai mult decât în iunie. Același sejur este mai ieftin într-un hotel aflat la 500 m de plajă decât într-unul de pe plajă. Un pensionar plătește mai puțin pe biletul de tren decât un adult care lucrează. Toate aceste diferențe țin de felul în care se formează prețurile produselor turistice.

Prețul și factorii formării lui

În turism, prețul este rezultatul unor factori numeroși:

• factori economici;
• factori politici;
• factori motivaționali;
• factori geografici.

Prețul trebuie să țină seama și de particularitățile ofertei și ale cererii turistice, de complexitatea și de eterogenitatea lor.

Prețul se apreciază diferit de cele două părți ale schimbului:

Pe lângă acestea, prețul respectă regulile economiei de piață, mai ales legea cererii și ofertei. De aceea, stabilirea prețului este dificilă. Nivelul lui rezultă dintr-un compromis între producători, comercianți, consumatori și condițiile pieței.

Funcțiile prețului

Prețul stabilit astfel îndeplinește mai multe funcții:

• este instrument de măsurare a activității și a eficienței ei;
• este mijlocitor al schimbului;
• este instrument de echilibrare a ofertei și cererii;
• este pârghie a politicii economice în turism.

Ca pârghie a politicii economice, prețul servește unor obiective precum:

• stimularea cererii;
• dezvoltarea și diversificarea ofertei;
• intrarea pe o anumită piață;
• accesul la vacanță, adică „dreptul la vacanță”, pentru cât mai mulți oameni;
• limitarea cererii spre unele destinații, pentru ca ele să fie protejate.

Rolul prețului în echilibrarea ofertei și a cererii este mai mic în turism decât pe alte piețe. Cererea și oferta turistică se adaptează greu, adică au o anumită „vâscozitate”. Cauzele sunt:

• rigiditatea ofertei;
• intangibilitatea produselor;
• conservatorismul și fidelitatea clienților.

Particularitățile ofertei sunt prezentate în lecția „Oferta și producția turistică”.

Trăsăturile distinctive ale prețurilor produselor turistice

Diferențierea

Prețurile produselor turistice variază pe o scară foarte largă. Ele se diferențiază după patru criterii.

Diferențierea în timp vine din caracterul sezonier al turismului:

• în sezon și mai ales în vârful sezonului, prețurile sunt de obicei cu 30–40% peste cele din extrasezon;
• diferența se explică prin raportul dintre ofertă și cerere și prin faptul că oferta nu se poate adapta la variațiile cererii;
• diferența se face pe seama tarifelor hoteliere și de transport și prin schimbarea comisionului luat de tour-operatori și de agenții;
• prețurile mai mici nu trebuie să scadă calitatea serviciilor;
• diferențierea în timp este și un instrument al politicii turistice, prin care se reduce sezonalitatea.

Diferențierea în spațiu vine din amplasarea echipamentelor și a stațiunilor:

• față de atracțiile principale (plaja, pârtia, izvorul mineral, lacul terapeutic): hotelurile cu acces direct la plajă sau la pârtie pot avea tarife cu până la 40% mai mari decât cele aflate mai departe, unde turistul face un efort fizic și financiar ca să ajungă la atracție;
• față de zona din care vin turiștii;
• după mărimea stațiunii și după renumele destinației;
• în turismul internațional, și după cursul de schimb valutar.

Diferențierea după producător vine din condițiile în care acesta lucrează, din experiența lui și din calitatea produselor:

• după categoria de confort;
• după forma de proprietate: la unitățile proprietate de stat, prețurile sunt de obicei mai mici;
• după mărimea întreprinderii: întreprinderile mari și grupurile integrate au costuri mai mici pe unitatea de produs, deci pot cere prețuri mai mici.

Diferențierea după consumator se întâlnește mai ales la transport și, uneori, la cazare:

• după vârstă: tinerii și persoanele de vârsta a treia primesc reduceri;
• după categoria socio-profesională;
• după felul turismului (individual sau colectiv) și, la grupuri, după mărimea grupului.

Caracterul inflaționist

Inflația afectează toate prețurile, dar în turism are două aspecte în plus:

• prețurile produselor turistice cresc mai repede decât ale celorlalte bunuri și servicii;
• prețurile produselor turistice pot produce și pot întreține tensiuni inflaționiste în economie.

Caracterul inflaționist se explică prin modul în care se formează prețurile, prin specificul cererii și al ofertei, prin legăturile turismului cu alte ramuri și prin legătura dintre turismul intern și cel internațional. Se deosebesc trei forme ale inflației în turism:

Prețul unui pachet de vacanță se obține prin adunarea costurilor fiecărei prestații. De aceea, orice creștere a unui cost se regăsește în prețul final, iar efectul inflației este mult mai mare.

Efectele caracterului inflaționist sunt:

• creșterea prețurilor se transmite altor ramuri ale economiei legate de turism;
• pe plan internațional, destinația devine mai puțin competitivă;
• fluxurile turistice se îndreaptă spre alte țări, pentru că tour-operatorii caută destinațiile cu prețuri mai avantajoase.

Formarea relativ independentă de raportul cerere–ofertă

În teoria economică, prețul se formează în trei feluri:

• prin legea cererii și ofertei, în condiții de concurență perfectă;
• prin decizia unui producător care domină piața: prețul de monopol;
• prin intervenția statului, directă sau indirectă.