Teme de specialitate · 8.1
Conținutul și caracteristicile pieței turistice
Cele două abordări în definirea pieței turistice și caracteristicile ei - complexitatea, opacitatea, sensibilitatea la schimbările din macromediu, mobilitatea, concentrarea în timp și în spațiu și varietatea formelor de manifestare.
O familie din Iași rezervă pe internet, în ianuarie, cinci nopți la un hotel din Eforie Nord pentru luna august. Agenția de turism din Iași vinde sejurul, hotelul din Eforie Nord primește plata, iar familia călătorește la mare abia peste șapte luni. Vânzarea, plata, informațiile schimbate și deplasarea familiei fac parte din piața turistică.
Piața și piața turistică
Piața este o componentă a macromediului. Ea reglează raporturile din economie și arată dacă o activitate răspunde nevoilor reale ale societății. Piața este legată de toate celelalte componente ale macromediului: o schimbare în economie, în legislație sau în viața socială se vede imediat în vânzări și în cumpărări. De aceea, pentru a aprecia evoluția unei activități, trebuie cunoscute caracteristicile pieței și modul în care ea funcționează.
Piața are o structură foarte complexă și se împarte în multe componente, după diferite criterii. Una dintre ele este piața turistică. Ea s-a format în timp, pe măsură ce călătoriile s-au înmulțit, produsul turistic s-a conturat, iar factorii și mecanismele proprii turismului au devenit clare.
Piața turistică face parte din piața în general și din piața serviciilor în particular. Are, deci, trăsături comune cu acestea, dar și caracteristici proprii, care vin din specificul activității turistice.
Abordările în definirea pieței turistice
Piața turistică se definește în două feluri.
1. Piața turistică privită ca ansamblu al tranzacțiilor. Această definiție urmează sensul general al noțiunii de piață:
În această abordare, piața nu înseamnă numai circulația produselor. Ea cuprinde și:
- circulația informațiilor;
- circulația banilor;
- raporturile dintre furnizori și clienți;
- raporturile dintre aceștia și organismele publice;
- raporturile cu concurenții;
- efectele tuturor acestor relații.
Locul în care se fac vânzările și cumpărările dă pieței o anumită mărime și anumite caracteristici.
2. Piața turistică privită ca loc de întâlnire a ofertei cu cererea.
A doua abordare arată că oferta și cererea sunt cele două laturi ale pieței, legate între ele. Caracteristicile ofertei, caracteristicile cererii și modul în care ele ajung la echilibru dau specificul pieței turistice și o deosebesc de celelalte piețe.
| Abordarea | Ce pune în prim-plan |
|---|---|
| piața ca ansamblu al tranzacțiilor | vânzările și cumpărările de produse turistice, relațiile care apar între participanți, spațiul și timpul în care au loc |
| piața ca sferă de confruntare între ofertă și cerere | producția turistică, de o parte, nevoile și dorințele turiștilor, de cealaltă parte, și felul în care acestea se echilibrează |
Caracteristicile pieței turistice
Piața turistică are următoarele caracteristici:
- complexitatea;
- opacitatea;
- sensibilitatea mare la schimbările din macromediu, elasticitatea și dinamismul;
- mobilitatea;
- concentrarea în timp și în spațiu;
- varietatea formelor de manifestare.
Complexitatea
Complexitatea vine din conținutul produsului turistic, adică al ofertei. Produsul turistic cuprinde bunuri și servicii, elemente tangibile și elemente intangibile.
Minciu (2005, fig. 5.1) reprezintă produsul turistic (vacanța) în centru, înconjurat de componentele lui:
| Elemente tangibile | Elemente intangibile |
|---|---|
| hotelul, restaurantul, mijlocul de transport | agrementul, distracția |
| pârtiile, ambarcațiunile, sălile de jocuri | atmosfera, ambianța |
| mâncarea și băutura | serviciile de rezervare (locuri, vacanțe) |
| suportul material: telefon, fax, sisteme computerizate de rezervare | metodele de servire |
De aici rezultă:
- piața turistică se află la granița dintre piața bunurilor și piața serviciilor și preia trăsături de la amândouă;
- fiecare componentă a produsului are, la rândul ei, multe forme: transportul se deosebește după mijlocul folosit (rutier, feroviar, aerian, naval), unitățile de cazare după tip (hotel, vilă, cabană, camping) și după confort, atracțiile după conținut (naturale și antropice);
- produsul turistic reunește servicii foarte diferite, date de condițiile naturale, de echipamente și de personal, și este oferit ca un pachet, la care contribuie mulți producători.
Componentele produsului se pot combina în foarte multe feluri, iar nevoile și dorințele turiștilor sunt și ele foarte diferite. Din întâlnirea ofertei cu cererea rezultă, de aceea, multe forme de turism și multe segmente de piață (unii autori le numesc subpiețe). Piața turistică are, în ansamblu, un caracter fragmentat. Această fragmentare face mai grele studierea pieței, evaluarea corectă a evoluției ei și echilibrarea ofertei cu cererea.
Opacitatea
Opacitatea vine din elementele intangibile ale produsului turistic. Pe piața turistică se întâlnesc două părți:
- cumpărătorii de vacanțe, ale căror cerințe nu sunt, de multe ori, bine precizate;
- oferta, pe care turistul nu o poate vedea înainte de cumpărare. El își construiește o imagine despre ea din informațiile primite și din experiența lui anterioară.
Din această cauză, pe piața turistică apar mai multe incertitudini decât pe piața bunurilor tangibile. Fiecare incertitudine este un risc, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător. Oferta și cererea se întâlnesc mai greu, iar echilibrul se realizează mai greu.
Pentru a preveni și a reduce riscurile, ofertanții:
- asociază imaginea produsului cu elemente corporale (fotografii ale camerelor, ale plajei, ale restaurantului);
- se sprijină pe notorietatea producătorului;
- urmăresc ca produsul, prețul și imaginea să corespundă ca mărime și ca nivel de calitate;
- fac eforturi mai mari de promovare și de convingere.
Opacitatea influențează și concurența:
- clienții și concurenții nu sunt informați complet despre ofertă și nu cunosc în detaliu produsele și calitatea lor;
- prețul reglează mai slab raportul dintre ofertă și cerere și echilibrul pieței;
- intrarea de noi firme în ramură și circulația liberă a capitalului sunt îngrădite;
- fiecare ofertant devine un mic monopol, deci concurența este imperfectă;
- statul trebuie să intervină pe cale administrativă.
Sensibilitatea la macromediu, elasticitatea și dinamismul
Piața turistică reacționează foarte puternic la schimbările din macromediu. Ea este, de asemenea, elastică și dinamică. Cererea turistică, în special, a crescut în timp mai repede decât cele mai multe piețe. Ritmul și direcțiile acestei creșteri au fost influențate de factori care pot stimula sau pot frâna călătoriile:
- nivelul de dezvoltare și structura economiei;
- progresul tehnic;
- mobilitatea socio-profesională a oamenilor;
- nivelul ocupării forței de muncă;
- legislația și instituțiile;
- calitatea mediului înconjurător;
- climatul politic.
Despre componentele macromediului și influența lor asupra activității turistice, vezi Caracteristicile și componentele mediului extern.
Mobilitatea
Mobilitatea vine din modul în care se manifestă cererea. Oferta turistică depinde în mare măsură de cadrul natural și de condițiile locale. Ea nu se poate deplasa spre cumpărător, cum se întâmplă pe alte piețe. Pentru ca vânzarea să se încheie, se deplasează cererea, adică turistul.
Consecințele mobilității sunt:
- locul ofertei (al producției) este același cu locul consumului, dar nu este și locul în care se formează cererea;
- oferta are o poziție dominantă pe piață și se adaptează puțin la cerere;
- crește riscul ca oferta și cererea să nu se întâlnească, pentru că deplasarea turiștilor poate fi împiedicată de multe cauze (vreme rea, drumuri închise, greve în transporturi, conflicte);
- piața turistică se împarte în:
- piață emițătoare: zona în care se formează cererea;
- piață receptoare: zona în care se află oferta și în care are loc consumul.
Concentrarea în timp și în spațiu
Concentrarea este specifică atât ofertei, cât și cererii. Ea înseamnă diferențe mari în volumul activității și al tranzacțiilor:
- de la o perioadă la alta (concentrare în timp);
- de la o zonă la alta (concentrare în spațiu).
Concentrarea influențează funcționarea pieței:
- apar situații de ofertă fără cerere și de cerere fără ofertă;
- capacitățile de producție nu sunt folosite complet;
- rezultatele economice și satisfacția clienților scad.
Pe piața turistică, aceste diferențe și urmările lor le depășesc cu mult pe cele de pe alte piețe și adesea nu pot fi anticipate.
Concentrarea cererii în anumite perioade ale anului este sezonalitatea, prezentată în lecția Cererea și consumul turistic.
Varietatea formelor de manifestare
Piața turistică apare sub mai multe forme, fiecare cu trăsături proprii:
- piața reală (efectivă), piața potențială și piața teoretică;
- după aria geografică: piața locală, națională, internațională-regională și mondială;
- după produse (tipuri de vacanțe, forme de turism);
- după segmentele de consumatori;
- după tipurile de producători (ofertanți).
Celelalte laturi ale pieței sunt tratate în lecțiile următoare: Cererea și consumul turistic, Oferta și producția turistică și Prețurile produselor turistice.
Apariții la examen
| Examen | Varianta | Subiectul | Tema |
|---|---|---|---|
| Definitivat 2018 | 2 | I.1.a | două caracteristici ale pieței turistice |
| Definitivat 2022 | 3 | I.2.a–b | abordările în definirea pieței turistice; opacitatea și mobilitatea pieței turistice |
| Definitivat 2025 | 2 | I.1 | piața turistică definită ca sferă de confruntare între oferta și cererea turistică (enunțul cerinței) |
| Definitivat 2025 | 2 | II.1 | proiectarea unei lecții despre elementele constitutive ale pieței turistice și particularitățile acesteia |
Flashcarduri
Citește întrebarea și formulează răspunsul. Apoi întoarce flashcardul și verifică.
- piața turistică privită ca totalitate a tranzacțiilor (actelor de vânzare-cumpărare) cu produse turistice, împreună cu relațiile pe care le generează, spațiul și timpul în care au loc;
- piața turistică privită ca sferă de confruntare între oferta turistică și cererea turistică.
- circulația informațiilor;
- circulația banilor;
- raporturile dintre furnizori și clienți;
- raporturile cu organismele publice;
- raporturile cu concurența.
- complexitatea;
- opacitatea;
- sensibilitatea mare la schimbările din macromediu, elasticitatea și dinamismul;
- mobilitatea;
- concentrarea în timp și în spațiu;
- varietatea formelor de manifestare.
- produsul turistic reunește bunuri și servicii, elemente tangibile și intangibile;
- piața se află la granița dintre piața bunurilor și piața serviciilor;
- produsul este realizat de un număr mare de producători;
- piața se împarte într-un număr foarte mare de segmente.
Turistul cumpără o vacanță pe care nu o poate vedea dinainte; își face despre ea o imagine din informațiile primite și din experiența anterioară. De aceea incertitudinile și riscurile sunt mai mari decât pe piața bunurilor, iar oferta și cererea se echilibrează mai greu.
- asocierea imaginii produsului cu elemente corporale;
- asocierea cu notorietatea producătorului;
- corespondența dintre produs, preț și imagine;
- eforturi mai mari de promovare.
- prețul reglează mai slab raportul dintre ofertă și cerere;
- intrarea pe piață și circulația capitalului sunt îngrădite;
- fiecare ofertant devine un mic monopol, deci concurența este imperfectă;
- este necesară intervenția administrativă a statului.
Oferta turistică depinde de cadrul natural și de condițiile locale și nu se poate deplasa spre turist; pentru ca vânzarea și consumul să aibă loc, se deplasează cererea, adică turistul.
- locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul în care se formează cererea;
- oferta are o poziție dominantă și se adaptează puțin la cerere;
- crește riscul ca oferta și cererea să nu se întâlnească;
- piața se împarte în piață emițătoare și piață receptoare.
Piața emițătoare este zona în care se formează cererea turistică. Piața receptoare este zona în care se află oferta și în care are loc consumul.
- apar situații de ofertă fără cerere și de cerere fără ofertă;
- capacitățile de producție nu sunt folosite complet;
- scad rezultatele economice și satisfacția turiștilor.
- piață reală (efectivă), potențială, teoretică;
- după aria geografică: locală, națională, internațională-regională, mondială;
- după produse (tipuri de vacanțe, forme de turism), după segmentele de consumatori, după tipurile de producători.
Ai parcurs toate flashcardurile.
- Știu: 0
- De repetat: 0
Din tastatură: Spațiu întoarce flashcardul, ← și → trec la flashcardul precedent sau următor.
Hartă mentală
Pentru recapitulare, ascunde ideile, spune ce cuprinde fiecare ramură, apoi apasă pe titlul ei și verifică. Definiția unei noțiuni subliniate apare la trecerea cursorului peste ea sau, pe tabletă și pe telefon, la atingerea ei.
-
reală, potențială, teoretică
Piața se mai împarte după aria geografică, după produse, după consumatori și după producători.
-
ofertă fără cerere, cerere fără ofertă
Activitatea diferă mult de la o perioadă la alta și de la o zonă la alta.
-
se deplasează cererea, nu oferta
Piața se împarte în piață emițătoare și piață receptoare.
Piața turistică
Ansamblul tranzacțiilor cu produse turistice și, totodată, locul în care oferta turistică se confruntă cu cererea turistică.
- face parte din piața serviciilor;
- are două abordări în definire;
- are șase caracteristici principale.
-
ansamblul tranzacțiilor
Actele de vânzare-cumpărare de produse turistice, cu relațiile pe care le generează, spațiul și timpul lor.
-
confruntarea ofertă - cerere
Oferta, adică producția specifică, se întâlnește cu cererea, adică nevoile și dorințele clienților.
-
bunuri și servicii, tangibil și intangibil
Piața se află între piața bunurilor și piața serviciilor și se împarte în foarte multe segmente.
-
oferta nu se vede dinainte
Turistul cumpără o imagine; riscurile cresc, iar concurența devine imperfectă.
-
reacționează la economie, politică, mediu
Factorii economici, sociali, legislativi, politici și de mediu stimulează sau frânează călătoriile.
Test grilă
Bifează un răspuns la fiecare întrebare, apoi apasă „Vezi nota”. Răspunsurile corecte se arată după corectare.
Materialul acesta se citește pe educamp.ro și nu se tipărește.
Surse (1)
- Minciu, R., „Economia turismului”, ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2005, capitolul 5