Tematică pentru metodica predării disciplinelor informatice · 2.1
Tipuri de strategii didactice
Strategia didactică: definiție, componente, deosebirea față de metodă, procedeu și lecție, criteriile de alegere; clasificarea strategiilor după logica gândirii (inductive, deductive, analogice, transductive, mixte), după gradul de dirijare (algoritmice, euristice), după rolul profesorului și al elevului și după modelul instruirii, cu exemple la informatică.
La subiectele de metodică se cere frecvent „prezentarea unor aspecte ale strategiei didactice”: o metodă, un mijloc de învățământ, o formă de organizare, o activitate de învățare și scenariul ei. Toate aceste elemente sunt componente ale strategiei. Alegerea lor nu se face separat, ci împreună, în funcție de competența care trebuie formată.
Strategia didactică
Strategia didactică este modul în care profesorul combină metodele și procedeele didactice, mijloacele de învățământ și formele de organizare a activității, pentru ca elevii să dobândească competențele stabilite.
Strategia are următoarele caracteristici:
- vizează un proces întreg, de exemplu o lecție sau o unitate de învățare, nu un singur moment al lui;
- este flexibilă: ordinea și componentele ei se pot modifica pe parcurs, după reacțiile elevilor;
- reduce încercările și erorile, fiindcă este gândită dinainte, pe baza unor decizii argumentate;
- reflectă concepția pedagogică și experiența profesorului.
Componentele strategiei
| Componenta | Ce stabilește | Exemplu la informatică |
|---|---|---|
| metodele și procedeele didactice | calea prin care elevii ajung la competența vizată | problematizarea, exercițiul, învățarea asistată de calculator |
| mijloacele de învățământ | resursele materiale folosite | calculatoarele, mediul de programare, fișa de lucru, videoproiectorul |
| formele de organizare a activității | modul în care lucrează elevii | frontal, individual, în perechi, pe grupe |
| tipul de învățare | cum ajunge elevul la cunoștințe | prin receptare, prin descoperire, prin exersare |
| timpul | durata fiecărei secvențe | 15 minute pentru implementarea unui algoritm |
Reușita unei lecții depinde de corelarea acestor componente. O metodă potrivită, folosită cu un mijloc nepotrivit sau într-o formă de organizare nepotrivită, nu dă rezultatul așteptat: problematizarea pe grupe cere sarcini diferite pentru grupe, iar exercițiul la calculator cere un calculator pentru fiecare elev sau pentru fiecare pereche.
Strategie, metodă, procedeu, lecție
Termenii se ordonează de la general la particular:
| Termenul | Ce desemnează | Exemplu |
|---|---|---|
| strategia didactică | combinația de metode, mijloace și forme de organizare pentru atingerea unor competențe | strategie euristică pentru lecția despre căutarea binară |
| metoda didactică | calea prin care profesorul și elevii realizează o sarcină de învățare | problematizarea |
| procedeul didactic | o operație concretă din interiorul unei metode | întrebarea „Ce se întâmplă dacă vectorul nu este ordonat?” |
| lecția | cadrul organizatoric în care se aplică una sau mai multe strategii | lecția mixtă de 50 de minute |
O metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode, și invers: explicația este metodă de sine stătătoare într-o lecție de comunicare de noi cunoștințe și procedeu într-o lecție bazată pe exercițiu.
Aplicarea concretă a unei strategii la clasă, prin comportamentele profesorului și succesiunea operațiilor, se numește tactică didactică.
Criteriile de alegere a strategiei
Profesorul alege strategia după:
- competențele vizate: formarea unei deprinderi de programare cere altă strategie decât înțelegerea unui concept;
- conținutul: un algoritm nou, o comandă a unei aplicații, o noțiune teoretică;
- caracteristicile elevilor: vârsta, nivelul de pregătire, ritmul de lucru, interesele;
- resursele disponibile: numărul de calculatoare, programele instalate, accesul la Internet;
- timpul disponibil: strategiile bazate pe descoperire cer mai mult timp decât cele expozitive;
- pregătirea și experiența profesorului.
Nu există o strategie potrivită pentru orice situație. Profesorul combină tipuri diferite de strategii, după scopul fiecărei secvențe din lecție.
Clasificarea strategiilor didactice
După logica gândirii
| Tipul | Cum se desfășoară învățarea | Exemplu la informatică |
|---|---|---|
| inductivă | de la particular la general: din exemple concrete se ajunge la regulă sau la definiție | elevii urmăresc algoritmul de sortare pe trei vectori diferiți și formulează singuri pașii metodei |
| deductivă | de la general la particular: se prezintă regula sau definiția, apoi se aplică pe cazuri concrete | profesorul definește subprogramul și structura antetului, apoi elevii scriu subprograme pentru probleme date |
| analogică | învățarea se face cu ajutorul unui model, prin asemănarea cu un lucru cunoscut | organizarea fișierelor în directoare este prezentată pe modelul unui arbore |
| transductivă | se folosesc explicații prin analogie, de tip metaforic, pentru noțiuni greu de explicat direct | stiva este explicată prin comparație cu un teanc de farfurii |
| mixtă | combină raționamentul inductiv cu cel deductiv | elevii descoperă din exemple proprietatea, apoi o aplică în probleme noi |
După gradul de dirijare a învățării
| Tipul | Caracteristici | Exemplu la informatică |
|---|---|---|
| algoritmică (dirijată) | profesorul conduce învățarea pas cu pas, după o succesiune fixă de operații; elevii reproduc un model; este eficientă pentru formarea deprinderilor, dar limitează inițiativa | elevii scriu după model instrucțiunile pentru citirea și afișarea unui vector |
| euristică (semidirijată sau nedirijată) | elevii caută, formulează ipoteze și descoperă soluția, cu îndrumarea profesorului; dezvoltă gândirea și creativitatea, dar cere mai mult timp | elevii caută o metodă mai rapidă de căutare într-un vector ordonat și ajung la căutarea binară |
| mixtă | alternează secvențele dirijate cu cele de descoperire | după descoperirea căutării binare, implementarea ei urmează un model dat |
După rolul profesorului și al elevilor
| Tipul | Metode reprezentative |
|---|---|
| strategii centrate pe acțiunea profesorului (expozitive) | expunerea, explicația, descrierea, demonstrația, instructajul |
| strategii centrate pe interacțiunea profesor–elevi (conversative) | conversația euristică, discuția colectivă, dezbaterea |
| strategii centrate pe acțiunea elevilor (activ-participative) | problematizarea, învățarea prin descoperire, exercițiul, studiul de caz, brainstormingul, proiectul, lucrul în grup |
Programele școlare de informatică recomandă predominant strategiile centrate pe elev, cu metode activ-participative și cu accent pe rezolvarea de probleme. Strategiile expozitive rămân necesare pentru noțiunile noi, cu condiția să fie urmate de activitatea elevilor.
După modelul instruirii
Strategiile de predare se pot grupa și după teoria învățării pe care se bazează:
| Tipul | Ce urmărește | Tactici tipice |
|---|---|---|
| strategii comportamentiste | însușirea unor comportamente observabile și măsurabile, a unor algoritmi de lucru | instruirea centrată pe obiective operaționale, învățarea deplină, instruirea programată |
| strategii rațional-cognitive | dezvoltarea gândirii: elevii cercetează, organizează și interpretează informații | învățarea prin descoperire, formarea conceptelor |
| strategii bazate pe interacțiunea socială | învățarea prin colaborare cu ceilalți | învățarea prin cooperare, proiectele de grup |
| strategii personaliste | cunoașterea de sine și asumarea responsabilității pentru propria învățare | consilierea individuală |
După forma de organizare
După modul în care lucrează elevii, strategiile sunt frontale, individuale sau pe grupe. Formele de organizare sunt tratate în subcapitolul „Formele de organizare a activității”.
Exemplu: aceeași temă, strategii diferite
Tema „Căutarea binară”, clasa a IX-a.
Strategie expozitivă, deductivă, algoritmică. Profesorul prezintă condiția ca vectorul să fie ordonat, descrie algoritmul, îl urmărește pe tablă pe un exemplu și scrie programul. Elevii notează, apoi îl rulează pe calculator și îl aplică pe un vector dat. Strategia este rapidă și sigură pentru elevii cu dificultăți, dar elevii primesc algoritmul gata construit.
Strategie activ-participativă, inductivă, euristică. Profesorul propune un joc: un elev alege un număr între 1 și 100, iar ceilalți trebuie să îl ghicească din cât mai puține întrebări, primind numai răspunsurile „mai mare” sau „mai mic”. Elevii observă că cea mai bună întrebare este cea din mijlocul intervalului rămas. În perechi, formulează pașii în pseudocod pentru un vector ordonat, apoi implementează algoritmul și compară numărul de pași cu cel al căutării secvențiale. Strategia cere mai mult timp, dar elevii construiesc singuri algoritmul și înțeleg de ce funcționează.
Într-o lecție reală, cele două se pot combina: descoperirea ideii prin joc, urmată de implementarea dirijată a algoritmului.
Apariții la examen
| Examen | Varianta | Subiectul | Tema |
|---|---|---|---|
| Titularizare 2008 | 5 | III | corelații între metodele didactice, mijloacele de învățământ și formele de organizare; definirea conceptelor și trei exemple de combinare eficientă |
| Definitivat 2016 | 3 | II.1 | aspecte ale strategiei didactice: o metodă activ-participativă centrată pe elev și argumentarea alegerii |
| Definitivat 2017 | 3 | II.1 | aspecte ale strategiei didactice: o formă de organizare și argumentarea alegerii |
| Definitivat 2018 | 2 | II.1 | aspecte ale strategiei didactice: un mijloc de învățământ și argumentarea alegerii |
| Definitivat 2021 | 3 | II.1 | aspecte ale strategiei didactice: un mijloc de învățământ, o caracteristică și un avantaj |
| Definitivat 2022 | 3 | II.1 | aspecte ale strategiei didactice: o metodă didactică și două avantaje |
| Definitivat 2023 | 3 | II.1 | aspecte ale strategiei didactice: o formă de organizare și justificarea alegerii |
| Titularizare 2024 | 3 | III.1 | aspecte ale strategiei didactice, cu un tip de lecție ales |
| Titularizare 2025 | 3 | III.2 | aspecte ale strategiei didactice, cu un mijloc de învățământ ales |
| Titularizare 2026 | 1 | III.1 | aspecte ale strategiei didactice: o formă de organizare și justificarea alegerii |
Materialul acesta se citește pe educamp.ro și nu se tipărește.
Surse
- Andron, D., „Didactica specializării”, suport de curs, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
- Diaconu, M., Jinga, I. (coord.), Ciobanu, O., Pescaru, A., Păduraru, M., „Pedagogie”, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, Academia de Studii Economice din București
- Masalagiu, C.-D., Asiminoaei, I., Țibu, M.-A., „Didactica predării informaticii”, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2016
- Popa, M. C., „Pedagogie 2. Teoria și metodologia instruirii”, suport de curs, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
- Programa pentru examenul de definitivare în învățământ, disciplina Informatică, E.2 „Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplinele informatice”
- Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice, disciplina Informatică, E.2 „Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplinele informatice”
- Subiecte și bareme publicate, Definitivat și Titularizare, informatică, 2002–2026