Tematică pentru metodica predării disciplinelor informatice · 2.4
Formele de organizare a activității
Activitatea frontală, pe grupe, în perechi și individuală: definiție, caracteristici, variante, avantaje și limite, organizarea în laboratorul de informatică; criteriile de formare a grupelor și etapele activității pe grupe; activitatea individuală și fișele de lucru diferențiate; combinarea formelor de organizare într-o lecție și un exemplu de răspuns la examen.
În aceeași lecție, elevii pot lucra toți odată cu profesorul, în echipe sau fiecare singur. Forma de organizare se alege pentru fiecare secvență a lecției, după ce urmează să învețe elevii în acea secvență și după condițiile din laborator.
Formele de organizare
Forma de organizare a activității este modul în care sunt grupați elevii și în care se desfășoară relațiile dintre ei și profesor în timpul învățării. În interiorul lecției se folosesc:
| Forma | Cine lucrează | Rolul profesorului |
|---|---|---|
| frontală | toată clasa, în același timp, la aceeași sarcină | conduce direct activitatea întregii clase |
| pe grupe | echipe de elevi, care cooperează la o sarcină | organizează, îndrumă, coordonează discuția finală |
| în perechi | câte doi elevi | urmărește și ajută perechile |
| individuală | fiecare elev, independent, la o sarcină comună sau diferențiată | îndrumă fiecare elev în parte |
Activitatea în perechi este o formă a activității pe grupe, dar la informatică are o importanță proprie, pentru că se potrivește cu organizarea laboratorului.
Activitatea didactică se desfășoară și în afara lecției, în alte forme de organizare: cercurile pe discipline, pregătirea pentru concursuri și olimpiade, consultațiile, meditațiile, vizitele și excursiile didactice.
Activitatea frontală
Activitatea frontală este forma în care profesorul conduce și controlează în același timp activitatea tuturor elevilor clasei. Toți elevii lucrează la aceeași sarcină, în același ritm.
Caracteristici:
- profesorul are rolul activ principal;
- sarcina, ritmul și conținutul sunt aceleași pentru toți elevii;
- comunicarea are loc mai ales între profesor și clasă;
- se adresează, de obicei, elevului cu ritm mediu de învățare.
Când se folosește: la prezentarea unui conținut nou, la demonstrații, la instructajul de la începutul unei activități practice, la reactualizarea cunoștințelor, la concluziile finale.
| Avantaje | Limite |
|---|---|
| permite transmiterea sistematică a cunoștințelor către toată clasa | nu stimulează participarea activă a tuturor elevilor |
| asigură o bază comună de cunoștințe | defavorizează elevii foarte buni, care așteaptă, și pe cei slabi, care nu țin pasul |
| este economică: cere puține resurse și puțin timp | nu formează deprinderi de muncă independentă |
| elevii preiau de la profesor modele de gândire și de lucru | feedbackul individual este greu de obținut |
| permite controlul întregii clase | comportamentele nedisciplinate se pot răspândi repede în clasă |
La informatică: profesorul prezintă pe videoproiector mediul de programare și execută pas cu pas un program, iar elevii urmăresc; o conversație cu toată clasa despre tipurile de rețele; concluziile comune după activitatea practică.
Activitatea pe grupe
Activitatea pe grupe constă în împărțirea clasei în echipe, care îndeplinesc prin cooperare o sarcină de învățare. Membrii grupei lucrează după un plan, își împart sarcinile, iau decizii împreună, iar rezultatul este produsul muncii comune.
Caracteristici:
- elevii cooperează pentru un scop comun;
- fiecare membru are o sarcină și o responsabilitate proprie în grupă;
- comunicarea este multidirecțională, între elevi;
- profesorul organizează și îndrumă, nu transmite direct cunoștințele;
- activitatea se încheie cu prezentarea și discutarea rezultatelor.
Sarcinile grupelor
| Tipul | Variante |
|---|---|
| sarcini identice | toate grupele rezolvă aceeași sarcină, apoi își compară rezultatele; grupele rezolvă aceleași sarcini prin rotație; sarcina este aceeași, dar datele sau materialele diferă de la o grupă la alta |
| sarcini diferențiate | după o sarcină comună, fiecare grupă primește o sarcină suplimentară diferită; fiecare grupă studiază o altă parte a aceleiași teme; grupele își aleg un aspect al temei |
Formarea grupelor
| Criteriul | Grupele | Când sunt potrivite |
|---|---|---|
| nivelul de pregătire | omogene: elevi cu niveluri apropiate | pentru sarcini diferențiate după nivel |
| eterogene: elevi cu niveluri diferite | pentru învățare prin cooperare, în care elevii buni îi ajută pe ceilalți | |
| interesele | elevi interesați de același aspect al temei | pentru proiecte |
| criterii afective | prieteni, colegi de bancă | pentru activități scurte |
Mărimea grupei: grupele de 4–6 elevi sunt cele mai eficiente pentru majoritatea sarcinilor. În grupele prea mari o parte dintre elevi nu participă, iar în cele de 2–3 elevi liderul tinde să domine. Grupele mai mari sunt utile doar pentru discuții și pentru producerea de idei, cum este brainstormingul.
Nu este bine să se lucreze mereu cu grupe formate după același criteriu. În grupele eterogene permanente, elevii slabi se bazează numai pe liderii grupei; în grupele omogene permanente, elevii slabi se obișnuiesc cu această poziție.
Etapele activității pe grupe
- pregătirea: profesorul explică tema, sarcinile, materialele, timpul și modul de prezentare;
- formarea grupelor și împărțirea rolurilor: coordonator, secretar, raportor;
- lucrul în grupe: elevii studiază, rezolvă, își împart sarcinile, iar profesorul îndrumă;
- pregătirea răspunsului comun al grupei;
- prezentarea rezultatelor de către raportorul fiecărei grupe;
- discutarea și sistematizarea: profesorul evidențiază ideile esențiale, apreciază activitatea și formulează concluziile.
| Avantaje | Limite |
|---|---|
| dezvoltă cooperarea, comunicarea și responsabilitatea | elevii nu se implică în mod egal |
| elevii învață unii de la alții | contribuția fiecărui elev este greu de evaluat |
| crește motivația și participarea | cere mai mult timp |
| produce mai multe soluții pentru aceeași problemă | poate genera zgomot și dezordine |
| elevii timizi participă mai ușor într-un grup mic | elevii pot rămâne cu o imagine fragmentară, dacă studiază doar partea grupei lor |
| permite sarcini diferențiate | cere o pregătire atentă a sarcinilor și a materialelor |
La informatică activitatea pe grupe corespunde modului real de lucru în dezvoltarea programelor, unde o aplicație este realizată de o echipă, iar fiecare membru implementează o parte. Exemple: grupele implementează același algoritm în moduri diferite și compară eficiența; fiecare grupă realizează o pagină a site-ului clasei; fiecare grupă scrie un subprogram, iar subprogramele se reunesc într-o aplicație.
Activitatea în perechi
Activitatea în perechi este forma în care elevii lucrează câte doi la aceeași sarcină.
Caracteristici:
- fiecare elev este implicat, pentru că partenerul depinde de el;
- elevii își explică unul altuia soluțiile și își corectează reciproc greșelile;
- se organizează rapid, fără mutarea elevilor.
La informatică, perechea este forma potrivită pentru lucrul la calculator: doi elevi la un calculator discută și se verifică reciproc, în timp ce grupurile de mai mult de doi elevi la un calculator sunt neproductive, pentru că doar unul lucrează efectiv. O variantă este programarea în perechi: un elev scrie codul, celălalt îl urmărește și propune corecturi, iar rolurile se schimbă la intervale stabilite.
Materialul acesta se citește pe educamp.ro și nu se tipărește.
S-a încheiat minutul de citit liber.
Ce cuprinde subcapitolul
- Formele de organizare
- Activitatea frontală
- Activitatea pe grupe
- Activitatea în perechi
- Activitatea individuală
- Combinarea formelor de organizare
- Forma de organizare în subiectul de examen
- Apariții la examen
Continuă lectura ca și cursant
Cel puțin un subcapitol din fiecare capitol este disponibil gratuit și integral. Pentru a citi toate celelalte subcapitole ale disciplinei, te înscrii la cursul de pregătire.
Prima săptămână este gratuită, fără plată și fără card. Dacă vrei să vezi mai întâi cum este prezentată materia, poți reveni la primul subcapitol al capitolului.
100 RON / lună, pentru o disciplină
Ce cuprinde:
- Două întâlniri de câte două ore, în fiecare lună
- Tot suportul de curs publicat până acum la disciplina aleasă
- Capitole noi în fiecare săptămână, cuprinse în luna plătită, fără costuri suplimentare
- Material organizat după structura programei de examen
- Acces de pe orice dispozitiv, folosind același cont
- Prima săptămână gratuită, fără card și fără reînnoire automată
Ai întrebări sau o problemă? Scrie-mi pe WhatsApp, la 0745 874 576.
Începe săptămâna gratuită Cum plătești Login
Află când publicăm materiale noi
Materia este publicată treptat, capitol cu capitol. Înscrie-te pentru a primi un e-mail atunci când apare un capitol nou de informatică.
Nu am putut înregistra adresa. Verifică e-mailul și materia aleasă, apoi încearcă din nou.
Surse
- Diaconu, M., Jinga, I. (coord.), Ciobanu, O., Pescaru, A., Păduraru, M., „Pedagogie”, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, Academia de Studii Economice din București
- Masalagiu, C.-D., Asiminoaei, I., Țibu, M.-A., „Didactica predării informaticii”, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2016
- Popa, M. C., „Pedagogie 2. Teoria și metodologia instruirii”, suport de curs, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
- Programa pentru examenul de definitivare în învățământ, disciplina Informatică, E.2 „Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplinele informatice”
- Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice, disciplina Informatică, E.2 „Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare la disciplinele informatice”
- Subiecte și bareme publicate, Definitivat și Titularizare, informatică, 2002–2026