Editoare de calcul tabelar

O aplicație de calcul tabelar prelucrează date organizate în tabele: situații școlare, evidențe de vânzări, bugete, rezultate ale unor măsurători. Rezultatele formulelor se recalculează automat când se modifică datele, iar datele numerice se pot reprezenta grafic. Exemplele se referă la aplicația Microsoft Excel, cu interfața în limba română; aceleași operații există în LibreOffice Calc și Google Sheets.

Aplicația de calcul tabelar

Registrul și foaia de calcul

O aplicație de calcul tabelar este un program specializat în efectuarea de calcule asupra unor volume mari de date organizate în tabele și în reprezentarea grafică a acestor date.

În Excel, începând cu versiunea 2007, o foaie de calcul are 16.384 de coloane, de la A la XFD, și 1.048.576 de rânduri.

Elementele de interfață

Fereastra aplicației cuprinde, pe lângă bara de titlu, bara Acces rapid, meniul Fișier și panglica cu filele Pornire, Inserare, Aspect pagină, Formule, Date, Revizuire, Vizualizare:

• caseta Nume (bara de adrese), cu adresa celulei active; scrierea unei adrese în casetă selectează celula respectivă;
• bara de formule, marcată cu fx, în care se vede și se editează conținutul celulei active, inclusiv formula, nu doar rezultatul ei;
• etichetele coloanelor (literele) și etichetele rândurilor (numerele);
• zona de lucru, cu grila de celule;
• etichetele foilor de calcul, deasupra barei de stare, și butonul pentru o foaie nouă;
• bara de stare, cu suma, media și numărul valorilor din celulele selectate, butoanele modurilor de vizualizare (Normal, Aspect pagină, Examinare sfârșit de pagină) și instrumentul Panoramare.

Introducerea și organizarea datelor

Tipurile de date

O celulă poate conține:

• numere — aliniate implicit la dreapta; formatul lor stabilește numărul de zecimale, separatorul de mii, simbolul monetar, procentul;
• text — aliniat implicit la stânga;
• date calendaristice și ore — memorate ca numere, deci se pot folosi în calcule, de exemplu la diferența dintre două date;
• valori logice — TRUE (adevărat) și FALSE (fals);
• formule — expresii care încep cu semnul = și al căror rezultat se afișează în celulă.

Introducerea se încheie cu Enter. Combinația Alt + Enter trece pe un rând nou în aceeași celulă. Șirul #### într-o celulă arată că lățimea coloanei este prea mică pentru valoarea numerică. Tipul datelor se stabilește din grupul Număr al filei Pornire sau din caseta Formatare celule, fila Număr: general, număr, monedă, contabil, dată, oră, procentaj, fracție, științific, text, particularizat.

Seriile de date

O serie de date este un șir de valori scrise în celule alăturate după o regulă. Seriile se generează cu marcajul de umplere (AutoUmplere), pătratul mic din colțul din dreapta jos al celulei selectate, tras în jos sau lateral:

• pornind de la două valori, 1 și 3, se obține seria 1, 3, 5, 7, …;
• pornind de la o dată calendaristică, se obțin zilele următoare;
• pornind de la „ianuarie” sau „luni”, se obțin lunile anului, respectiv zilele săptămânii;
• listele proprii se definesc din Fișier → Opțiuni → Complex → Editare liste particularizate.

Marcajul de umplere copiază și formulele, cu adaptarea referințelor.

Operații cu foi, rânduri și coloane

Formatarea celulelor

Celulele selectate se formatează din grupurile filei Pornire sau din caseta Formatare celule (Ctrl + 1), care are filele:

• Număr — tipul și formatul datelor;
• Aliniere — alinierea pe orizontală și pe verticală, indentarea, orientarea textului sub un unghi, încadrarea textului pe mai multe rânduri în celulă, potrivirea prin reducere a dimensiunii textului și îmbinarea celulelor;
• Font — fontul, stilul, dimensiunea, culoarea, sublinierea, efectele tăiat, exponent, indice;
• Bordură — liniile de contur ale celulelor, cu stilul și culoarea lor;
• Umplere — culoarea, gradientul sau modelul de fundal;
• Protecție — blocarea și ascunderea celulelor, active după protejarea foii.

Butonul Îmbinare și centrare unește celulele selectate într-una singură, care preia adresa primei celule, și centrează conținutul; se folosește pentru titlurile tabelelor.

Stilurile de celulă, din grupul Stiluri, aplică formatări predefinite. Formatarea condiționată, din același grup, schimbă aspectul celulelor în funcție de valoarea lor, de exemplu colorează cu roșu notele mai mici decât 5.

Formule

Scrierea formulelor

O formulă începe cu semnul = și se scrie în celula în care trebuie afișat rezultatul sau în bara de formule. Operanzii ei sunt constante (numere, texte scrise între ghilimele) și referințe la celule, iar operatorii sunt:

Ordinea operațiilor este cea din matematică: ridicarea la putere, înmulțirea și împărțirea, apoi adunarea și scăderea. Parantezele rotunde schimbă ordinea: =(A1+B1)/2 calculează media celor două valori, iar =A1+B1/2 adună la A1 jumătate din B1.

Rezultatul unei formule se actualizează automat la modificarea valorilor din celulele referite.

Referințele relative, absolute și mixte

Când o formulă este copiată, referințele din ea se modifică sau nu, după tipul lor:

Exemplu. Celula D1 conține cursul euro, iar A2:A10 sume în euro. În B2 se scrie =A2*$D$1, iar formula se copiază în B3:B10. În B5 se obține =A5*$D$1: referința la suma se adaptează rândului, referința la curs rămâne aceeași.