Demersuri intra-, inter- și transdisciplinare

Problemele reale nu sunt împărțite pe discipline școlare. Un elev care calculează cu un program media unor măsurători de fizică folosește în același timp informatică, matematică și fizică. Demersurile didactice se deosebesc după cât de mult pun în legătură conținuturile unei discipline între ele sau cu ale altor discipline.

Nivelurile de integrare a conținuturilor

Nivelurile se ordonează după gradul de integrare, de la cel mai mic la cel mai mare. Un curriculum poate fi, după aceleași criterii, monodisciplinar, multidisciplinar, interdisciplinar sau transdisciplinar.

Demersul intradisciplinar

Demersul didactic intradisciplinar stabilește legături între conținuturile, metodele și competențele aceleiași discipline, între teme din același an de studiu sau din ani diferiți.

Particularități

• Asigură unitatea disciplinei. Elevii înțeleg noțiunile ca sistem, nu ca teme separate: vectorul este necesar sortării, sortarea este necesară căutării binare, iar toate trei sunt folosite în metodele de programare.
• Valorifică achizițiile anterioare ale elevilor ca punct de plecare pentru conținutul nou, ceea ce corespunde principiului sistematizării și continuității cunoștințelor.
• Folosește corelațiile verticale, între anii de studiu (algoritmii elementari din gimnaziu reluați în Python la clasa a IX-a), și corelațiile orizontale, între temele aceluiași an (subprogramele folosite la prelucrarea listelor).
• Aprofundează competențele specifice disciplinei; este demersul dominant în curriculumul organizat pe discipline.

Exemplu de activitate

La clasa a IX-a, după unitatea de învățare despre sortarea listelor, elevii rescriu programul de sortare prin selecția minimului sub forma unui subprogram și îl folosesc într-un program care determină mediana unei liste de numere. Activitatea leagă trei conținuturi ale aceleiași programe: metodele de sortare, subprogramele și prelucrarea listelor.

Demersul interdisciplinar

Demersul didactic interdisciplinar folosește concepte, metode și probleme din alte discipline pentru formarea competențelor specifice ale informaticii și, în același timp, aplică informatica la problemele acelor discipline.

Informatica se pretează în mod deosebit acestui demers: oferă instrumente de modelare, de prelucrare a datelor și de simulare pentru aproape toate disciplinele. Programa de informatică din 2009 conținea explicit conținutul „Aplicații interdisciplinare (specifice profilului)”, iar programele din 2025 propun contexte din științe, economie, științe sociale și arte digitale.

Particularități

• Transferul de concepte și metode. O noțiune învățată la altă disciplină (cel mai mare divizor comun, viteza, concentrația unei soluții) devine datele sau modelul unei probleme de informatică.
• Contextul modifică problema, nu doar enunțul. Abordarea este interdisciplinară cu adevărat atunci când disciplina parteneră schimbă datele, modelul și criteriile soluției. O problemă în care numai numele variabilelor provin din fizică nu este interdisciplinară.
• Motivează învățarea. Elevii văd utilitatea programelor pentru disciplinele pe care le studiază, iar competența specifică se formează într-un context cu sens pentru ei.
• Dezvoltă transferul. Elevul aplică un algoritm cunoscut într-o situație nouă, ceea ce arată că algoritmul a fost înțeles, nu doar memorat.
• Cere colaborarea profesorilor. Datele, formulele și terminologia se verifică împreună cu profesorul disciplinei partenere, pentru a respecta corectitudinea științifică.

Discipline partenere

Predarea în echipă

Un demers interdisciplinar amplu se poate realiza prin predarea în echipă (team-teaching): profesori de discipline diferite proiectează împreună activitățile, stabilesc tema și împart sarcinile. Organizarea conținutului în echipă poate urma mai multe modele:

• modelul temei unitare — o temă generală, ale cărei subprobleme sunt tratate de fiecare disciplină, în perioade care alternează;
• modelul concurențial — teme distincte, dar legate între ele, abordate în aceeași perioadă de echipe diferite de profesori;
• modelul secvențial-cumulativ — temele întregului an sunt stabilite de toți profesorii, iar elevii le parcurg într-o ordine convenită, cu profesori diferiți.

Exemplu de activitate de învățare

Conținutul: Metode de sortare a elementelor unei liste. Sortarea prin selecția minimului.

Competența specifică: 3.2. Aplică algoritmi specializați pe clase de probleme, pentru a îi putea utiliza în prelucrarea algoritmică a numerelor, sortarea sau generarea sistematică a unor secvențe de valori.

Disciplina parteneră: geografia.

Metoda didactică: problematizarea. Mijlocul de învățământ: calculatoarele, cu mediul de programare Python, și fișierul text cu datele climatice. Forma de organizare: în perechi.

Activitatea de învățare: ordonarea lunilor unui an după cantitatea medie de precipitații dintr-o localitate și determinarea lunilor în care cantitatea depășește media anuală.

Scenariul didactic