Reprezentarea algoritmilor

Algoritmul este o noțiune abstractă.

Același algoritm are mai multe reprezentări.

Formele de reprezentare sunt:

• limbajul natural;
• pseudocodul;
• schema logică;
• mediile vizuale interactive, în care algoritmul se construiește din blocuri grafice.

Același algoritm, suma cifrelor unui număr natural, este scris mai jos în limbaj natural, în pseudocod și ca schemă logică.

Limbajul natural

Se citește numărul. Suma se inițializează cu 0. Cât timp numărul nu a devenit 0, la sumă se adaugă ultima cifră a numărului, adică restul împărțirii lui la 10, iar apoi numărul se împarte întreg la 10. La sfârșit se afișează suma.

Descrierea în limbaj natural se înțelege fără pregătire prealabilă. Ea are însă neajunsuri:

• exprimarea nu este standardizată, deci aceeași formulare poate fi înțeleasă în mai multe feluri;
• la probleme complicate, descrierea devine greu de urmărit;
• textul nu poate fi citit de cine nu cunoaște limba în care a fost scris.

Din aceste neajunsuri au apărut celelalte forme de reprezentare.

Pseudocodul

Un algoritm scris în pseudocod nu poate fi executat de calculator; el servește la stabilirea structurii viitorului program.

citește n
s ← 0
cât timp n ≠ 0 execută
    s ← s + n % 10
    n ← [n / 10]
sfcât timp
scrie s

Fiecare propoziție a pseudocodului descrie un pas al algoritmului și începe cu un verb. Se deosebesc pașii de comunicare, adică operațiile de citire și de scriere, și pașii de acțiune, adică prelucrările propriu-zise.

Structurile de control și operațiile se descriu prin cuvinte cheie. Structurile alternative și repetitive au câte o pereche de cuvinte cheie: primul marchează începutul structurii, al doilea sfârșitul ei. Structura liniară nu are o asemenea pereche: prelucrările ei se scriu una după alta.

Corpul fiecărei structuri se scrie indentat față de cuvintele cheie care o deschid și o închid. Prelucrările care se execută una după alta se scriu la același nivel de indentare.

Verificarea unui algoritm scris în pseudocod începe cu numărarea cuvintelor cheie: numărul structurilor deschise trebuie să fie egal cu numărul structurilor închise.

Pseudocodul nu are o notație unică. Convențiile se aleg la începutul lucrării și se folosesc apoi neschimbat, deoarece o notație schimbată pe parcurs face algoritmul greu de urmărit.