Piața turistică

a. Raporturile consumului turistic cu cererea, oferta și producția turistică

Consumul turistic este expresia cererii efective, adică a acelei părți a cererii care a găsit o ofertă și s-a realizat. El cuprinde toate cheltuielile făcute de turiști pentru a cumpăra bunuri și servicii cu motivație turistică. Mărimea lui depinde, în principal, de veniturile turiștilor și de prețurile produselor turistice.

• Față de cerere, consumul turistic are o sferă mai largă. În consum intră și:
  • autoconsumul, când vacanța se petrece în reședința secundară sau în vizită la rude și prieteni;
  • consumul subvenționat, plătit parțial sau total din fondurile de protecție socială: vacanțele pentru pensionari, pentru elevi și studenți, pentru membrii de sindicat.
• Față de ofertă, consumul turistic este mai restrâns. Oferta cuprinde atracțiile, baza materială și forța de muncă, care există și atunci când nu sunt folosite, iar consumul cuprinde numai ce s-a cumpărat efectiv.
• Față de producție, consumul turistic este egal cu ea. Produsele turistice sunt intangibile și nu pot fi stocate pentru o vânzare ulterioară, deci se produce numai ceea ce se consumă.

Cererea și consumul se deosebesc și prin locul în care se manifestă:

• cererea apare acolo unde locuiește turistul și depinde de condițiile economice și sociale din zona lui;
• consumul are loc în zona ofertei și depinde atât de ofertă, cât și de cerere.

b. Comportamentul de consum turistic al turiștilor psihocentrici

Turiștii psihocentrici sunt preocupați mai ales de problemele lor personale, sunt adesea neliniștiți și temători și caută siguranța. De aceea, ei:

• aleg stațiuni cunoscute, familiare, aflate aproape de locul în care locuiesc;
• preferă destinațiile în care regăsesc, în mare parte, condițiile de viață de acasă;
• cumpără aranjamente organizate, care le dau un plus de siguranță;
• folosesc, de multe ori, numai serviciile cuprinse în pachetul de vacanță.

Ei se află la un capăt al scalei tipurilor psihologice de turiști (psihocentrici, cvasipsihocentrici, mediocentrici, cvasialocentrici, alocentrici). Pe măsură ce capătă experiență de călătorie, unii turiști psihocentrici devin alocentrici și aleg destinații tot mai îndepărtate.

c. Cele patru elemente determinante ale ofertei turistice

• Potențialul turistic, format din atracțiile naturale și antropice ale unui teritoriu. El depinde de spațiul geografic, are o anumită structură, valoare și capacitate și are rolul determinant în dezvoltarea turismului.
• Baza materială specifică și infrastructura generală: unitățile de cazare, de alimentație, de agrement, de tratament, mijloacele de transport și căile de acces. Fără ele, potențialul turistic nu poate fi valorificat.
• Forța de muncă: numărul, structura și nivelul de pregătire al lucrătorilor din turism. De ea depinde valoarea producției turistice, pentru că atracțiile și baza materială devin produse efective prin munca personalului.
• Serviciile: produsele turistice iau, în cele mai multe cazuri, forma unor servicii (transport, cazare, alimentație, agrement), iar factorii de producție ai turismului aparțin sectorului terțiar.

Aceste elemente se pot oferi separat (locuri de cazare, locuri în mijloacele de transport) sau împreună, sub forma pachetelor de vacanță.

d. Trăsături distinctive ale prețurilor produselor turistice

Diferențierea. Prețurile produselor turistice variază foarte mult, după patru criterii:

• în timp, din cauza sezonalității: în sezon și mai ales în vârful sezonului prețurile sunt cu 30–40% mai mari decât în extrasezon; prețurile mai mici din extrasezon ajută la atenuarea sezonalității;
• în spațiu: unitățile de cazare aflate lângă plajă sau lângă pârtie au tarife cu până la 40% mai mari decât cele aflate mai departe; contează și mărimea și renumele stațiunii, distanța față de locul de unde vin turiștii, cursul de schimb;
• după producător: categoria de confort, forma de proprietate, mărimea întreprinderii; firmele mari au costuri mai mici pe unitatea de produs;
• după consumator: vârsta (reduceri pentru tineri și pentru vârstnici), categoria socio-profesională, turismul individual sau de grup, mărimea grupului.

Caracterul inflaționist. Prețurile produselor turistice cresc mai repede decât prețurile altor bunuri și servicii și pot întreține tensiuni inflaționiste în economie. Cauzele sunt:

• inflația prin costuri: cresc prețul energiei, salariile (munca sezonieră, lipsa personalului bine calificat în sezon), prețul terenurilor din zonele turistice, impozitele; prețul pachetului adună costurile tuturor serviciilor, deci orice creștere se regăsește în prețul final;
• inflația prin cerere: în sezon cererea depășește oferta, iar oferta nu poate crește repede;
• inflația importată, din legătura dintre turismul intern și cel internațional.

Prețurile mari reduc competitivitatea unei destinații: tour-operatorii aleg țările în care prețurile sunt mai avantajoase.

Formarea relativ independentă de raportul cerere–ofertă. Pe piața turistică, prețul nu se formează, de cele mai multe ori, prin jocul liber al cererii și ofertei, deoarece:

• piața turistică este puțin transparentă: produsele sunt intangibile, iar turistul nu le poate compara înainte de cumpărare;
• producătorii se înțeleg între ei, prin asociațiile profesionale și patronale;
• lanțurile hoteliere integrate și voluntare au o poziție de monopol;
• statul intervine indirect, prin politica fiscală, prin protecția mediului și prin regimul construcțiilor.