Piața turistică

a. Două caracteristici ale pieței turistice

Piața turistică este locul în care se confruntă oferta turistică, adică producția specifică turismului, cu cererea turistică, adică nevoile și dorințele turiștilor. Ea are următoarele caracteristici:

• complexitatea: produsul turistic reunește bunuri și servicii, elemente tangibile și intangibile (transport, cazare, alimentație, atracții naturale și antropice), oferite de un număr mare de producători. De aceea, piața turistică se află la granița dintre piața bunurilor și piața serviciilor și se împarte într-un număr foarte mare de segmente, după forma de turism și după categoria de turiști;
• opacitatea: turistul cumpără o vacanță pe care nu o poate vedea dinainte. El își formează o imagine despre ea din informațiile primite și din experiența anterioară. Din această cauză, riscurile pentru vânzător și pentru cumpărător sunt mai mari decât pe piața bunurilor, iar ofertanții fac eforturi mai mari de promovare și asociază imaginea produsului cu elemente concrete (fotografii, renumele firmei, corespondența dintre produs, preț și imagine).

b. Raporturile consumului turistic cu cererea și cu oferta

Cererea turistică exprimă dorința unei persoane de a călători în afara reședinței obișnuite, în alt scop decât munca, susținută de posibilitatea și de hotărârea de a cumpăra o vacanță. Consumul turistic este cererea care s-a întâlnit cu oferta.

Consumul turistic față de cerere. Consumul cuprinde mai mult decât cererea, din două motive:

• există autoconsum: o parte din vacanțe se petrec la rude și prieteni sau în propriile reședințe secundare, fără să treacă prin piață;
• există consumuri turistice subvenționate, plătite în întregime sau în parte din fonduri de protecție socială: vacanțele pentru pensionari, pentru elevi și studenți, pentru membrii de sindicat.

În plus, cererea apare acolo unde locuiește turistul, după condițiile economice și sociale ale zonei, apoi se deplasează spre ofertă, în timp ce consumul are loc la destinație și depinde atât de cerere, cât și de ofertă.

Consumul turistic față de ofertă. Consumul cuprinde mai puțin decât oferta: el este egal cu producția turistică, adică numai cu partea din ofertă care a fost cumpărată. Produsele turistice sunt intangibile și nu se pot stoca, de aceea se produce numai ceea ce se consumă. Un loc de cazare care rămâne liber într-o noapte face parte din ofertă, dar nu devine nici producție, nici consum.

c. Factorii care transformă cererea turistică în consum

Transformarea nevoii de călătorie în consum depinde de condițiile economice și sociale ale turistului și de motivațiile lui. Patru dintre factorii determinanți sunt:

• veniturile populației;
• prețurile produselor turistice;
• timpul liber;
• dimensiunile și structura populației.

Pe lângă acești determinanți economico-sociali, acționează și determinanții motivaționali, legați de ocupație, educație, vârstă și personalitatea fiecărui turist.

d. Particularitățile ofertei turistice

Oferta turistică este formată din:

• potențialul turistic: atracțiile naturale și antropice ale unui teritoriu;
• baza materială specifică (de cazare, alimentație, agrement) și infrastructura generală;
• forța de muncă, după număr, structură și nivel de pregătire;
• serviciile prin care se valorifică celelalte elemente.

Particularitățile ofertei turistice sunt:

• complexitatea și eterogenitatea: oferta reunește elemente foarte diferite. Unele atrag turiștii (resursele turistice), altele permit valorificarea lor (echipamentele și serviciile). Atracțiile și echipamentele sunt rigide, iar serviciile sunt variabile. Elementele provin din sectoare diferite ale economiei, iar producătorii sunt specializați pe cazare, alimentație, transport, agrement sau comercializare (agenții de turism și tour-operatori). De aceea produsele finale sunt foarte variate: de vacanță sau de afaceri, de odihnă, de sănătate, culturale;
• creșterea diversificată: oferta turistică nu poate crește la nesfârșit prin înmulțirea acelorași produse, pentru că atracțiile au o capacitate limitată (o plajă, o pârtie de schi sau un izvor mineral pot primi un număr limitat de turiști). Peste această limită, oferta crește numai prin atragerea unor zone noi în circuitul turistic și prin amenajarea unor atracții noi. Creșterea diversificată este și un mijloc prin care ofertanții se apropie de gusturile turiștilor;
• rigiditatea: produsele turistice nu pot fi transportate la turist, deci turistul trebuie să se deplaseze la locul ofertei; ele nu pot fi stocate pentru o cerere viitoare; atracțiile, echipamentele și personalul au o capacitate limitată în timp și în spațiu;
• adaptarea parțială și imperfectă la cerere: din cauza rigidității, oferta nu poate urmări variațiile cererii. Apar perioade în care oferta este folosită numai în parte (baza de cazare de pe litoral este folosită doar câteva luni pe an) și perioade în care oferta nu ajunge. Oferta se poate adapta în anumite limite: prin curse suplimentare de transport, prin echipamente ușoare (campinguri, căsuțe, terase) și prin unități polifuncționale, care pot satisface mai multe tipuri de nevoi.