Metoda demonstrației

a. Conceptul de metodă de învățământ

Metoda de învățământ este o modalitate sistematică de lucru pe care profesorul o folosește în activitatea de instruire, iar elevii în activitatea de învățare, și care asigură realizarea practică a unei activități de învățare. Termenul vine din grecescul methodos, format din metha, „către”, și odos, „cale”: metoda este calea pe care profesorul o parcurge împreună cu elevii spre obiectivele stabilite. În concepția modernă, ea nu mai este numai o cale de cunoaștere propusă de profesor, ci un instrument cu ajutorul căruia elevii, îndrumați de profesor sau independent, își însușesc cunoștințe și își formează priceperi, deprinderi și atitudini.

Metoda se realizează prin procedee didactice, adică prin operațiile concrete din care este alcătuită. Raportul dintre metodă și procedeu este mobil: demonstrația este metodă când organizează întreaga secvență de învățare și devine procedeu când sprijină o explicație.

b. Trei funcții ale metodelor de învățământ

• Funcția cognitivă. Pentru elev, metoda este calea de acces spre cunoașterea adevărurilor și a procedurilor de acțiune: prin ea elevul află, cercetează și descoperă. În activitatea educativ-terapeutică, metoda organizează cunoașterea senzorială și perceptivă pe care se construiesc apoi noțiunile.
• Funcția instrumentală (operațională). Metoda este tehnica de execuție prin care se ating obiectivele instructiv-educative; ea mijlocește relația dintre elev și conținutul de învățat. De alegerea ei depinde dacă elevul ascultă, observă sau acționează asupra conținutului.
• Funcția normativă (metodologică). Metoda arată cum trebuie procedat în predare și în învățare ca rezultatele să fie cele mai bune. Ea prescrie profesorului succesiunea acțiunilor și condițiile în care acestea sunt eficiente.

Metodele au și o funcție formativ-educativă: prin exersare, ele formează deprinderi intelectuale, capacități, atitudini și comportamente, deci predarea este în același timp un proces educativ.

c. Metoda demonstrației

Reper 1: definire

Demonstrația este metoda de învățământ prin care cunoașterea lumii obiective dobândește un caracter mediat: analiza realității se bazează pe prezentarea, în condiții create de profesor, a obiectelor, a fenomenelor și a acțiunilor reale sau a substitutelor lor.

A demonstra înseamnă a arăta elevilor obiecte, procese și acțiuni, reale sau artificiale, ca ei să aibă un suport concret-senzorial pe temeiul căruia se formează reprezentările și, din ele, noțiunile. Demonstrația pornește de la un material intuitiv (obiectul natural, imaginea lui sau un simbol) și ajunge, prin observație dirijată, la constatări și la generalizări. Demonstrația didactică nu se confundă cu demonstrația deductivă din matematică.

Reper 2: două motive pentru care demonstrația este o metodă activă

• Secvențele dificile se pot relua. Demonstrația oferă profesorului posibilitatea de a relua secvențele referitoare la aspectele mai greu de înțeles de către elevi. Spre deosebire de expunere, care se desfășoară o singură dată, demonstrația se poate opri, încetini și repeta până când toți elevii au perceput ce este esențial.
• Informația este supusă gândirii, nu numai contemplată. Informația ilustrată cu mijloace audio-vizuale nu rămâne o imagine privită, ci este prelucrată prin gândire activă, critică și logică: elevii aprofundează și interpretează corect procesele și fenomenele studiate. Elevul observă dirijat, compară, anticipează pasul următor și formulează concluzia, iar în didactica modernă metoda are tocmai funcția de a stimula operațiile logice prin care se prelucrează datele concrete.