Specificul persoanelor cu deficiențe de auz

Enunțul dat arată că deficiența de auz nu afectează numai recepția sunetelor. Ea influențează viața de relație, procesele psihice și conduita persoanei, pentru că auzul este calea prin care copilul își însușește limbajul verbal, iar limbajul servește atât comunicării, cât și gândirii. De aceea deficiența auditivă este gravă mai ales prin efectele ei asupra dezvoltării vorbirii, a limbajului și a gândirii.

Tulburările senzoriale

Tulburările (deficiențele) senzoriale sunt produse de disfuncțiile principalilor analizatori: analizatorul vizual și analizatorul auditiv. Ele au implicații majore asupra vieții de relație a persoanei cu factorii de mediu și asupra proceselor ei psihice și se reflectă puternic în conduita și în modul ei de existență. Deficiențele de auz sunt studiate de surdopsihopedagogie, iar deficiențele de vedere, de tiflopsihopedagogie.

Cinci factori etiologici prenatali

Înainte de naștere, mai ales în stadiul embrionar, deficiența de auz poate fi produsă de:

• infecțiile virale sau bacteriene ale mamei: rubeola, oreionul, hepatita, citomegalovirusul, tuberculoza, sifilisul;
• ingerarea de substanțe toxice sau narcotice, de alcool sau de medicamente din grupa tranchilizantelor;
• iradierea mamei în timpul sarcinii;
• diabetul și factorii endocrini și metabolici;
• tulburările circulației placentare, care reduc aportul de oxigen al fătului;
• incompatibilitatea Rh dintre mamă și făt;
• traumatismele din timpul sarcinii.

Două consecințe ale pierderii de auz la 2–3 ani

• Mutitatea: când auzul se pierde înainte de 2–3 ani, copilul nu își însușește limbajul verbal și devine surdomut. Dacă pierderea de auz este mare și protezarea nu se face devreme, mutitatea nu poate fi evitată.
• Fără limbaj verbal, gândirea copilului operează cu imagini generalizate și rămâne concretă. Copilul trece de perioada optimă pentru însușirea limbajului, iar decalajul dintre dezvoltarea lui psihică și cea a copilului auzitor crește, ceea ce îi afectează relațiile sociale și adaptarea la cerințele școlii.

Două particularități ale comunicării în cursul demutizării și două greșeli

Comunicarea copilului cu deficiență de auz aflat în cursul demutizării are câteva particularități:

• vocabularul însușit are un volum redus și conține multe clișee verbale, iar unele cuvinte au un conținut semantic sărac sau deformat;
• copilul folosește cuvintele fără flexiune, în forma în care le-a învățat prima dată (în nominativ sau în acuzativ);
• între vocabularul activ și vocabularul pasiv există un decalaj vizibil.

Între greșelile din vorbirea persoanelor cu deficiențe de auz se numără:

• evitarea exprimării în propoziții: un singur cuvânt ține locul propoziției;
• greșelile de topică, influențate de topica limbajului mimico-gestual;
• dezacordurile frecvente între subiect și predicat sau între substantiv și adjectiv;
• omiterea prepozițiilor și a conjuncțiilor sau folosirea lor greșită.

Două obiective ale intervenției educațional-recuperatorii

• realizarea demutizării copiilor surdomuți: copilul își însușește componenta fonetică a limbii, lexicul și structura gramaticală;
• dezvoltarea limbajului, prin care se formează și se dezvoltă funcțiile psihice, și familiarizarea elevului cu activitățile productive, în vederea integrării sociale.