Evaluarea complexă și diagnosticarea copilului/tânărului cu cerințe educative speciale

Enunțul dat arată ce fel de proces este evaluarea copilului cu cerințe educative speciale:

• este complexă, pentru că se bazează pe cunoașterea copilului în plan medical, psihologic, educațional și social și corelează datele mai multor specialiști;
• este continuă și dinamică, pentru că nu oferă o imagine de moment a stării copilului, ci urmărește evoluția lui pe toată durata intervenției;
• este cunoaștere și estimare cantitativă și calitativă: probele și testele nu urmăresc în primul rând deficiența și blocajele copilului, ci abilitățile lui și disponibilitățile imediate pentru dezvoltare;
• este planificare și programare, pentru că pe rezultatele ei se elaborează planul de servicii personalizat și programele de intervenție personalizate.

Rezultatul evaluării complexe este un diagnostic formativ, din care face parte și diagnosticul diferențial. Pe baza lui sunt întocmite documentele pentru orientarea școlară a copilului. Diagnosticarea este, așadar, rezultatul evaluării.

Cele patru domenii ale evaluării

Domeniile evaluării răspund la întrebarea „Ce evaluăm?”:

• evaluarea medicală;
• evaluarea psihologică;
• evaluarea educațională;
• evaluarea socială.

Evaluarea psihologică urmărește procesele psihice, inteligența, aptitudinile și personalitatea copilului în ansamblul ei. Rezultatele sunt raportate la standardele existente. Se folosesc teste și instrumente specifice, observația, convorbirea, chestionarul și probele experimentale.

Evaluarea educațională stabilește nivelul cunoștințelor copilului și gradul în care acestea au fost asimilate. Ele sunt puse în corelație cu potențialul aptitudinal și cu nivelul intelectual al copilului. Tot prin evaluarea educațională sunt identificate cerințele educaționale speciale. Diagnoza pedagogică folosește probe prin care achizițiile elevului sunt raportate la obiectivele din programele școlare, iar performanța actuală a elevului se compară și cu potențialul lui de învățare. Evaluarea educațională strânge informații despre evoluția școlară, stilul de învățare, nivelul deprinderilor cognitive și comportamentul elevului în clasă.

Trei etape ale evaluării

Evaluarea, ca activitate, cuprinde trei etape principale:

• măsurarea rezultatelor școlare, cu instrumente potrivite scopului urmărit: probe scrise, orale sau practice, proiecte, portofolii;
• aprecierea rezultatelor, prin raportarea lor la criterii unitare, cum sunt baremele de corectare și de notare sau descriptorii de performanță;
• formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale, după interpretarea rezultatelor.

La copiii cu dizabilități, demersul evaluativ trece prin evaluarea inițială (constatativă), evaluarea formativă (continuă) și evaluarea finală. Evaluarea inițială stabilește parametrii programului de intervenție personalizată, iar evaluarea finală estimează eficacitatea lui și conduce la reevaluarea copilului și la reconsiderarea deciziei.