Curriculum, evaluare și calcul matematic

A. Curriculum diferențiat și programă școlară

Curriculumul diferențiat este oferta educațională formată dintr-un pachet de discipline cu alocări orare asociate, diferențiate pe profiluri și pe specializări, pe care elevii din profilul sau din specializarea respectivă le parcurg obligatoriu. În psihopedagogia specială, termenul desemnează modalitățile de selectare și de organizare a conținuturilor, a metodelor de predare-învățare și de evaluare, a standardelor de performanță și a mediului psihologic de învățare, prin care procesul instructiv-educativ se adaptează posibilităților, intereselor, ritmului și stilului de învățare ale elevului.

Programa școlară este principalul document școlar de tip reglator, care stabilește, pentru fiecare disciplină, oferta educațională propusă spre realizare în bugetul de timp fixat prin planul-cadru. La liceu, programa cuprinde nota de prezentare, competențele generale, competențele specifice și conținuturile, valorile și atitudinile și sugestiile metodologice. Programa este documentul de la care pornește proiectarea didactică.

B. Aprofundare și opțional ca disciplină nouă

• Aprofundarea are aceleași competențe specifice ca programa de trunchi comun, pe care le aprofundează prin diversificarea activităților de învățare, în numărul maxim de ore din plaja orară a disciplinei; opționalul ca disciplină nouă are competențe specifice noi, diferite de cele ale programei de trunchi comun, pentru o disciplină care nu apare în planul-cadru sau nu apare la clasa respectivă.
• La notare, aprofundarea are aceeași rubrică în catalog cu disciplina din trunchiul comun, iar opționalul ca disciplină nouă are rubrică nouă în catalog.

C. Competențele specifice și conținuturile

Competențele specifice sunt componenta programei care se definește pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an de studiu. Ele derivă din competențele generale ale disciplinei și sunt etape în dobândirea acestora. Programa asociază fiecărei competențe specifice unități de conținut, iar profesorul derivă din ea obiectivele lecțiilor.

Conținuturile sunt componenta programei prin care se urmărește formarea competențelor. Ele sunt mijloacele, nu scopul învățării. Unitățile de conținut sunt organizate fie tematic, fie după domeniile constitutive ale disciplinei. În învățământul special și integrat, conținuturile se adaptează prin:

• selectarea conținuturilor care pot fi înțelese și însușite de elevii cu cerințe speciale și renunțarea la cele cu un grad ridicat de complexitate;
• accesibilizarea conținutului prin simplificare;
• extensiune, adică prin introducerea unor activități suplimentare, la elevii cu deficiențe senzoriale sau fizice.

D. Validitatea instrumentelor de evaluare

Validitatea instrumentului de evaluare constă în acuratețea cu care instrumentul măsoară exact ce intenționează să măsoare. Ea se apreciază numai în raport cu scopul pentru care a fost construit testul. Tipurile de validitate sunt:

• validitatea de conținut: testul cuprinde, în proporții echilibrate, toate elementele de conținut importante evaluate;
• validitatea de construct: testul măsoară cu acuratețe un construct anume, de exemplu inteligența, creativitatea sau succesul școlar;
• validitatea concurentă: rezultatele elevului la test concordă cu alte măsurări ale acelorași abilități;
• validitatea predictivă: pe baza rezultatelor testului se pot prognoza performanțele viitoare ale elevului;
• validitatea de fațadă: cei care sunt testați consideră testul relevant și important.

Validitatea scade când indicațiile sunt neclare, când itemii au un nivel de dificultate nepotrivit sau sunt incorecți tehnic și când testul este prea scurt. De exemplu, o probă de calcul cu enunțuri lungi, dată unui elev care citește greu, măsoară și citirea, nu numai calculul.

E. Strategia de învățare a calculului matematic la elevii cu dizabilitate mintală

Formarea conceptului de număr. Experiența concretă cu obiectele îl conduce pe copil la perceperea însușirilor lor, inclusiv a celor numerice, la ideea de apartenență la o mulțime, la ordonare și la locul pe care îl ocupă un element în mulțime. Așa se pregătește achiziția aspectului cardinal și a aspectului ordinal al numărului. De aceea învățarea începe cu activitățile de formare a conceptelor fundamentale, cu obiecte reale:

• grupări și sortări după un criteriu (animalele după mediul în care trăiesc, obiectele după materialul din care sunt făcute);
• punerea în corespondență și serierea după mărime (inelele atârnate pe cârligele potrivite);
• conservarea cantității (proba jetoanelor: copilul formează un șir de jetoane roșii cu tot atâtea elemente ca șirul de jetoane albastre, apoi unul dintre șiruri este rărit).