Factorii care condiționează dezvoltarea copilului

Dezvoltarea psihofizică a copilului, inclusiv a copilului cu dizabilități, este determinată de interacțiunea dintre ereditate, mediu și educație. Dintre cei trei factori, numai educația acționează conștient și deliberat. Efectul ei depinde însă de raportul dintre ceea ce poate copilul la un moment dat și oferta educațională. O ofertă prea simplă îl stimulează slab, iar o ofertă supradimensionată îl suprasolicită; în ambele cazuri dezvoltarea psihică poate fi perturbată. La copilul cu dizabilități, oferta educațională se stabilește deci după evaluarea posibilităților lui reale.

Trei concepte

Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii prin care informațiile specifice speciei, grupului de apartenență sau individului trec, sub forma codului genetic, de la o generație la următoarea. Informațiile ereditare se regăsesc în însușirile fizice, biochimice și funcționale ale organismului, în plasticitatea sistemului nervos central, în particularitățile proceselor nervoase de excitație și de inhibiție, ale analizatorilor și ale glandelor endocrine. Ereditatea are două aspecte:

• ereditatea generală, adică trăsăturile speciei umane (mersul biped, o anumită structură anatomo-fiziologică, o inteligență înscrisă în anumite limite);
• ereditatea specifică, adică trăsăturile individuale moștenite de la părinți și de la ceilalți înaintași (de exemplu, culoarea ochilor).

Mediul este totalitatea elementelor și a condițiilor de viață cu care individul intră în interacțiune, în mod direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării lui. Mediul are două componente:

• mediul fizic, cu elemente naturale (climă, sol, relief, vegetație) și artificiale, create de om;
• mediul social, adică relațiile interumane, formele de organizare și de realizare a activităților, de la familie, școală și grupul de apropiați până la comunitate și societate.

Educația este o activitate specific umană, specializată și deliberată, prin care se realizează medierea dintre om și factorii de mediu. Prin ea omul se dezvoltă prin intermediul societății, iar societatea se dezvoltă prin intermediul omului. Educația este posibilă datorită educabilității, adică predispoziției ființei umane de a fi modelată potrivit unei intenții venite din exterior.

Cele trei paliere ale dezvoltării

Dezvoltarea organismului uman se desfășoară pe trei paliere:

• dezvoltarea fizică: modificările de lungime și de greutate, cele din structura și funcția creierului, a inimii și a celorlalte organe interne, ale scheletului și ale musculaturii, cu urmări asupra abilităților motorii; ele influențează puternic intelectul și personalitatea (de exemplu, copilul cu pierderi de auz întârzie și în dezvoltarea limbajului);
• dezvoltarea cognitivă: modificările percepției, învățării, memoriei, raționamentului și limbajului, legate de dezvoltarea motorie și de cea emoțională;
• dezvoltarea psihosocială: modificările personalității, ale trăirii emoțiilor și ale relațiilor cu ceilalți; felul în care persoana se evaluează pe sine influențează la orice vârstă atât performanțele cognitive, cât și funcționarea biologică a organismului.

Rolul eredității și rolul educației

Ereditatea are rolul de premisă naturală a dezvoltării, mai ales a dezvoltării psihice. Ea oferă „echipamentul primar” de la care pornește formarea personalității:

• moștenirea ereditară este un complex de predispoziții și potențialități, nu o transmitere liniară a trăsăturilor antecesorilor;
• potențialul genetic este polivalent: pe același fond ereditar se pot forma trăsături diferite, în funcție de mediu și de educație;
• ereditatea programează în timp procesele de creștere și de maturizare și creează astfel perioadele sensibile, cele mai potrivite pentru intervenția educativă sau corectivă;
• ereditatea normală este o șansă, care poate fi valorificată sau nu de mediu și de educație; ereditatea tarată este o neșansă, care, după gravitatea ei, poate fi ameliorată sau compensată în diferite grade prin programe terapeutice și educativ-recuperatorii.