Factorii care condiționează dezvoltarea

Valorificarea enunțului

Enunțul spune două lucruri despre educație. Primul: este un factor conștient și deliberat, adică lucrează după un scop dinainte gândit, cu mijloace alese anume, spre deosebire de ereditate, care acționează de la sine, și de mediu, care acționează în bună parte întâmplător. Al doilea, și cel mai important pentru practică: efectul ei depinde de raportul dintre ceea ce poate individul la un moment dat și ceea ce i se oferă. Cerința așezată prea sus produce eșec și descurajare; cerința așezată prea jos lasă nefolosit un potențial care nu se mai recuperează la aceeași vârstă. Formularea trimite direct la ideea de zonă a proximei dezvoltări, adică la distanța dintre ce poate face copilul singur și ce poate face cu ajutor. Aici lucrează educația, și numai aici. La copilul cu dizabilități, potrivirea acestui raport este cu atât mai grea, fiindcă nivelul real nu se poate deduce din vârstă și trebuie stabilit prin evaluare. Prezentarea care urmează arată cum acționează cei trei factori și de ce educația, deși nu este singurul, este cel care poate fi condus.

Definirea celor trei concepte

Ereditatea este însușirea organismelor vii de a transmite urmașilor, prin mecanisme genetice, caracterele proprii speciei, grupului și părinților. Ea se transmite prin genotip, adică prin totalitatea informației genetice moștenite, iar ce se vede la persoana concretă este fenotipul, rezultatul întâlnirii dintre genotip și condițiile de mediu. Ereditatea nu transmite însușiri psihice gata formate, ci predispoziții: tipul de sistem nervos, particularitățile analizatorilor, potențialul de dezvoltare a proceselor psihice.

Mediul este ansamblul influențelor naturale și sociale, materiale și spirituale, organizate și neorganizate, care se exercită asupra individului din momentul conceperii și până la sfârșitul vieții. Cuprinde mediul fizic, adică factorii geografici, clima, alimentația, condițiile de locuit, și mediul social, adică familia, grupul de prieteni, școala, comunitatea, cultura și mijloacele de informare.

Educația este activitatea socială organizată, conștientă și desfășurată după un scop, prin care se transmit tinerei generații cunoștințe, deprinderi, valori și modele de comportare, în vederea formării ei ca personalitate. Se deosebește de celelalte două prin caracterul ei intenționat și sistematic: are obiective, conținuturi, metode și mijloace de evaluare, iar acțiunea ei poate fi corectată din mers.

Cele trei paliere ale dezvoltării organismului uman

1. Dezvoltarea fizică (biologică). Cuprinde creșterea și maturizarea organismului: înălțimea și greutatea, dezvoltarea aparatelor și a sistemelor, osificarea, maturizarea sistemului nervos și a celui endocrin, dezvoltarea motricității generale și fine. Ea asigură temeiul material al celorlalte două paliere.

2. Dezvoltarea psihică. Cuprinde formarea și restructurarea proceselor, însușirilor și structurilor psihice: percepția, atenția, memoria, gândirea, limbajul, afectivitatea, voința, motivația, aptitudinile și trăsăturile de caracter. Se desfășoară prin acumulări cantitative urmate de salturi calitative și trece prin stadii cu însușiri proprii.

3. Dezvoltarea socială. Cuprinde însușirea normelor, a valorilor și a rolurilor sociale, formarea deprinderilor de conviețuire și integrarea treptată în grupurile din care persoana face parte: familia, grupul de copii, clasa, comunitatea profesională.

Cele trei paliere înaintează împreună și se condiționează reciproc. O întârziere în dezvoltarea fizică a sistemului nervos se răsfrânge asupra celei psihice, iar un limbaj slab dezvoltat îngreunează integrarea socială.

Rolul factorului ereditar și al educației

Rolul factorului ereditar. Ereditatea este premisa naturală a dezvoltării. Ea oferă baza materială, adică sistemul nervos, analizatorii și predispozițiile, fără de care dezvoltarea psihică n-ar fi cu putință, dar nu hotărăște singură ce va deveni persoana. Ceea ce moștenește copilul este un potențial cu limite largi, iar în ce măsură acesta se realizează depinde de mediu și de educație. Ereditatea are totodată rol în etiologia dizabilităților: bolile genetice, aberațiile cromozomiale și predispozițiile transmise ereditar explică o parte însemnată dintre cazurile întâlnite în învățământul special. Chiar și atunci, ea fixează un punct de plecare, nu un punct de sosire.