Subprograme definite de utilizator

valoare = functie(date)
procedura(date)

Subprograme definite de utilizator în C++

Definirea unei funcții

Forma generală este:

tip_rezultat nume(parametri) {
    instrucțiuni;
    return rezultat;
}

Exemplu:

int maxim(int a, int b) {
    if (a > b)
        return a;
    return b;
}

a și b sunt parametri formali, iar rezultatul funcției este un int. Instrucțiunea return încheie execuția funcției și transmite valoarea către locul apelului.

Apelul unei funcții

int x = 14, y = 9;
int m = maxim(x, y);
cout << m;

La apel, x și y sunt argumente. Ordinea lor corespunde parametrilor a și b. Funcția se execută, iar expresia maxim(x, y) este înlocuită cu valoarea întoarsă.

O funcție poate fi apelată direct într-o condiție:

if (maxim(a, b) > 100)
    cout << "mare";

Declararea prin prototip

Dacă funcția este scrisă după main, compilatorul trebuie să-i cunoască semnătura înainte de primul apel. Se scrie un prototip:

#include <iostream>
using namespace std;

int maxim(int a, int b);

int main() {
    cout << maxim(4, 7);
}

int maxim(int a, int b) {
    return a > b ? a : b;
}

Prototipul conține tipul rezultatului, numele și tipurile parametrilor, dar nu are corp. Punctul și virgula de la sfârșit este obligatoriu.

Dacă definiția apare înainte de main, prototipul separat nu mai este necesar:

int maxim(int a, int b) {
    return a > b ? a : b;
}

int main() {
    return maxim(4, 7);
}

Proceduri cu void

O procedură nu întoarce o valoare:

void afiseaza(int x) {
    cout << x << '\n';
}

Se apelează ca instrucțiune:

afiseaza(25);

Într-o procedură void se poate scrie return; pentru oprirea anticipată, dar nu return valoare;.

def nume(parametri):
    instructiuni
    return rezultat

def maxim(a, b):
    if a > b:
        return a
    return b

x = 14
y = 9
m = maxim(x, y)
print(m)

if maxim(a, b) > 100:
    print('mare')

def afiseaza(x):
    print(x)

afiseaza(25)

def afiseaza_pozitiv(x):
    if x <= 0:
        return
    print(x)

Transmiterea prin valoare

În transmiterea prin valoare, subprogramul primește o copie. Modificarea parametrului în interior nu modifică argumentul din programul apelant:

void mareste(int x) {
    x++;
}

int n = 5;
mareste(n);
cout << n;  // 5

Aceasta este forma implicită pentru parametrii simpli.

Transmiterea prin referință

Un parametru de forma tip& este o referință la variabila apelantului. Modificarea lui se vede și după revenirea din subprogram:

void mareste(int& x) {
    x++;
}

int n = 5;
mareste(n);
cout << n;  // 6

Referința se folosește când subprogramul trebuie să modifice direct o variabilă sau când se dorește întoarcerea mai multor rezultate.

Pentru un parametru care nu trebuie modificat, dar nu dorim copierea unui obiect mare, se poate folosi o referință constantă:

int lungime(const string& s) {
    return s.length();
}

Vectorii ca parametri

Un vector transmis unei funcții poate fi modificat de funcție:

void dubleaza(int v[], int n) {
    for (int i = 0; i < n; i++)
        v[i] *= 2;
}

La apel se transmite numele vectorului și numărul de elemente:

int v[] = {1, 2, 3};
dubleaza(v, 3);

Funcția nu află singură câte elemente are vectorul. Dimensiunea trebuie transmisă separat sau stabilită printr-o constantă cunoscută.