Tematică științifică · 7.2
Arhitectura calculatorului personal
Unitatea centrală a calculatorului personal: placa de bază, microprocesorul, componentele și parametrii lui; memoria internă, RAM, ROM și cache; memoria externă magnetică, optică și cu semiconductori; dispozitivele periferice de intrare, de ieșire și de intrare-ieșire, cu parametrii lor tehnici.
Calculatorul personal respectă modelul von Neumann, prezentat în subcapitolul Sisteme de calcul și componentele lor. Unitățile modelului sunt realizate ca echipamente distincte: microprocesorul, modulele de memorie, unitățile de stocare și dispozitivele periferice, legate între ele prin placa de bază.
Unitatea centrală
La calculatorul personal, unitatea centrală este carcasa în care sunt montate componentele principale ale calculatorului. Carcasa le protejează, le susține și, prin ventilatoare, le menține la o temperatură potrivită. În interiorul ei se află:
- placa de bază;
- microprocesorul, adică unitatea centrală de prelucrare;
- memoria internă;
- unitățile de memorie externă: hard diskul, unitatea SSD, unitatea optică;
- plăcile de extensie: placa video, placa de sunet, placa de rețea;
- sursa de alimentare.
Placa de bază
Placa de bază este placa principală a calculatorului, care interconectează toate componentele și distribuie energia electrică spre ele. Pe placa de bază se află:
- soclul (socket) în care se montează microprocesorul; tipul soclului determină ce microprocesoare pot fi folosite cu placa respectivă;
- sloturile de memorie, în care se introduc modulele de memorie RAM;
- sloturile de extensie (PCI, PCI Express), pentru placa video, placa de sunet sau placa de rețea;
- chipsetul, setul de circuite care coordonează transferul datelor între procesor, memorie și celelalte componente;
- cipul ROM, care conține BIOS-ul;
- conectorii pentru unitățile de stocare, de exemplu SATA, și porturile pentru dispozitivele periferice.
Celelalte componente din carcasă au următoarele funcții:
| Componenta | Funcția |
|---|---|
| placa video | generează imaginea și o transmite monitorului; are procesor grafic și memorie proprie, numită memorie video; poate fi o placă separată sau poate fi integrată în placa de bază |
| placa de sunet | transformă datele numerice în semnal audio pentru boxe și căști, iar semnalul primit de la microfon, în date numerice |
| placa de rețea | conectează calculatorul la o rețea locală sau la Internet, pentru transferul datelor |
| sursa de alimentare | transformă curentul alternativ de la priză în curent continuu, cu tensiunile mai mici de care au nevoie componentele |
Unitatea centrală de prelucrare
Unitatea centrală de prelucrare (UCP, Central Processing Unit), numită și procesor, este componenta care execută instrucțiunile programelor, prelucrează datele și coordonează activitatea celorlalte componente ale sistemului de calcul. La calculatorul personal, ea este realizată ca microprocesor, adică un circuit integrat complex, montat în soclul plăcii de bază.
| Componenta | Funcția |
|---|---|
| unitatea de comandă și control (UCC) | extrage instrucțiunile din memorie, le decodifică, stabilește ordinea executării lor și generează semnalele care comandă unitatea aritmetico-logică, memoria și dispozitivele de intrare-ieșire; cuprinde decodificatorul de instrucțiuni și generatorul de comenzi |
| unitatea aritmetico-logică (UAL) | efectuează operațiile aritmetice și logice asupra datelor; operațiile aritmetice se reduc la adunări, realizate de un circuit numit sumator; după fiecare operație, înscrie în registrul de stare informații despre rezultat, de exemplu semnul și transportul |
| registrele | locații de memorie foarte rapide, din interiorul procesorului: contorul de program păstrează adresa instrucțiunii următoare, registrul de stare păstrează informații despre rezultatul ultimei operații, iar registrele generale păstrează operanzii și rezultatele |
| memoria cache | păstrează datele și instrucțiunile folosite cel mai frecvent, pentru ca procesorul să nu le aștepte din memoria RAM |
Funcțiile unității centrale de prelucrare în ansamblul sistemului de calcul sunt:
- executarea instrucțiunilor programului aflat în memoria internă;
- efectuarea operațiilor aritmetice și logice asupra datelor;
- coordonarea celorlalte componente, prin semnalele transmise pe magistrala de comenzi;
- controlul transferurilor de date între memorie și dispozitivele de intrare-ieșire;
- tratarea cererilor de întrerupere venite de la dispozitivele periferice.
Parametrii microprocesorului
| Parametrul | Unitatea de măsură | Cum influențează performanța | Exemplu de valoare actuală |
|---|---|---|---|
| frecvența de tact | hertz, uzual gigahertz (GHz) | arată câte impulsuri generează ceasul procesorului într-o secundă; fiecare instrucțiune se execută într-un număr de cicluri de ceas, deci la o frecvență mai mare se execută mai multe instrucțiuni în același timp; comparația este valabilă între procesoare de aceeași arhitectură | 3,5 GHz |
| numărul de nuclee | — | fiecare nucleu este o unitate de prelucrare distinctă; mai multe nuclee execută în paralel mai multe programe sau mai multe părți ale aceluiași program | 8 nuclee |
| dimensiunea memoriei cache | megaocteți (MB) | cu cât memoria cache este mai mare, cu atât procesorul găsește mai des în ea datele de care are nevoie și le așteaptă mai rar din memoria RAM | 32 MB |
| lungimea cuvântului | biți | arată câți biți prelucrează procesorul printr-o singură operație; de ea depind dimensiunea operanzilor și cantitatea de memorie adresabilă | 64 de biți |
Perioada unui ciclu de ceas este inversul frecvenței: la o frecvență de 2 GHz, un ciclu durează 0,5 nanosecunde. Tipul soclului nu influențează viteza procesorului, dar determină plăcile de bază cu care acesta este compatibil.
Memoria internă
Memoria păstrează datele și programele sub formă de cifre binare. Unitatea de măsură a informației este bitul, care memorează una dintre cifrele 0 sau 1, corespunzătoare celor două stări ale unui circuit electric, deschis sau închis. Un grup de 8 biți formează un octet (byte), cea mai mică unitate de memorie adresabilă de procesor. Pentru capacitatea memoriei se folosesc multiplii octetului:
| Unitatea | Simbolul | Valoarea |
|---|---|---|
| kilooctet (kilobyte) | KB | 1 KB = 2¹⁰ B = 1024 B |
| megaoctet (megabyte) | MB | 1 MB = 1024 KB |
| gigaoctet (gigabyte) | GB | 1 GB = 1024 MB |
| teraoctet (terabyte) | TB | 1 TB = 1024 GB |
| petaoctet (petabyte) | PB | 1 PB = 1024 TB |
Memoria internă este memoria cu care procesorul lucrează direct: din ea citește instrucțiunile și datele și în ea depune rezultatele. Este realizată din circuite electronice, are viteză mare de acces și capacitate mai mică decât memoria externă.
Structura. Memoria internă este formată dintr-un șir de locații (celule) de memorie. Fiecare locație are o adresă unică, prin care procesorul o identifică, și un conținut, adică valoarea memorată în ea. Numărul de biți memorați într-o locație este lungimea cuvântului de memorie. Asupra memoriei se execută operațiile de selectare a unei locații, după adresa ei, de citire și de scriere.
Funcțiile memoriei interne sunt:
- păstrarea programelor aflate în execuție și a datelor cu care lucrează acestea;
- păstrarea rezultatelor intermediare și finale ale prelucrării;
- păstrarea programelor care pornesc calculatorul;
- accelerarea schimbului de date dintre procesor și memoria de lucru.
Memoria RAM
Memoria RAM (Random Access Memory) servește drept memorie de lucru a calculatorului. În ea se încarcă sistemul de operare, driverele, programele lansate în execuție și datele cu care acestea lucrează. Memoria RAM are următoarele caracteristici:
- permite atât citirea, cât și scrierea datelor;
- este volatilă: conținutul ei se pierde la oprirea alimentării, de aceea datele se salvează în memoria externă;
- are acces aleator: orice locație poate fi accesată direct, prin adresa ei, fără parcurgerea celorlalte locații;
- se montează pe placa de bază, sub formă de module introduse în sloturi.
După tehnologia de realizare, memoria RAM poate fi:
- statică (SRAM) — păstrează informația cât timp este alimentată, până la rescriere; este foarte rapidă, dar are un cost mult mai mare;
- dinamică (DRAM) — informația trebuie reîmprospătată de mai multe ori pe secundă, altfel se pierde.
O memorie RAM de capacitate mai mare permite calculatorului să prelucreze volume mai mari de date și să lucreze simultan cu mai multe programe. Când memoria RAM se umple, sistemul lucrează mai încet.
Memoria ROM
Memoria ROM (Read Only Memory) poate fi doar citită și își păstrează conținutul și fără alimentare, deci este nevolatilă. Datele din ea sunt înscrise de producător. Ea este un cip de pe placa de bază și conține BIOS-ul (Basic Input Output System). BIOS-ul este un set de programe care, la pornirea calculatorului:
- verifică funcționarea componentelor și a dispozitivelor de intrare-ieșire;
- verifică memoria RAM și îi determină dimensiunea;
- inițiază încărcarea sistemului de operare din memoria externă în memoria RAM.
BIOS-ul oferă și rutinele prin care sistemul de operare comunică cu componentele hardware. Pentru ca el să poată fi actualizat, s-au realizat memorii ROM care pot fi rescrise:
- PROM — poate fi programată o singură dată;
- EPROM și EEPROM — pot fi șterse și reprogramate de mai multe ori;
- memoria flash — poate fi rescrisă de utilizator, printr-un program special.
Configurația hardware, data și ora se păstrează într-o memorie CMOS, alimentată permanent de o baterie aflată pe placa de bază.
Memoria cache și memoria video
Memoria cache este o memorie foarte rapidă, cu conținut temporar, în care se păstrează datele și instrucțiunile folosite cel mai frecvent. Ea se află între procesor și memoria RAM: când procesorul găsește datele în memoria cache, nu mai așteaptă transferul lor din memoria RAM, care este mai lentă.
Memoria video se află pe placa video și păstrează starea fiecărui punct al imaginii afișate pe ecran. Cu cât rezoluția și numărul de culori sunt mai mari, cu atât imaginea ocupă mai multă memorie video.
Caracteristicile memoriei
| Caracteristica | Semnificația |
|---|---|
| capacitatea | numărul de octeți care pot fi memorați; se exprimă în multipli ai octetului |
| timpul de acces | intervalul dintre momentul în care procesorul furnizează adresa și momentul în care obține informația de la acea adresă; la memoria internă este de ordinul nanosecundelor |
| persistența informației | memoria este volatilă, dacă își pierde conținutul la oprirea alimentării, sau nevolatilă |
| modul de acces | direct (aleator), ca la memoria RAM, sau secvențial, ca la banda magnetică |
| tehnologia de realizare | circuite cu semiconductori, suport magnetic sau suport optic |
Memoria RAM și memoria ROM se deosebesc astfel:
| Criteriul | Memoria RAM | Memoria ROM |
|---|---|---|
| operațiile permise | citire și scriere | numai citire |
| păstrarea datelor | volatilă: datele se pierd la oprirea calculatorului | nevolatilă: datele se păstrează și fără alimentare |
| conținutul | sistemul de operare, programele aflate în execuție și datele lor | BIOS-ul |
| cine înscrie datele | programele, în timpul lucrului | producătorul |
| capacitatea | mare, de ordinul gigaocteților | mică, de ordinul megaocteților |
Ierarhia memoriilor
Memoriile unui calculator se ordonează după viteză și capacitate:
| Nivelul | Viteza de acces | Capacitatea |
|---|---|---|
| registrele procesorului | cea mai mare | foarte mică |
| memoria cache | foarte mare | mică |
| memoria RAM | mare | de ordinul gigaocteților |
| memoria externă | cea mai mică | cea mai mare, de ordinul sutelor de gigaocteți și al teraocteților |
Cu cât un nivel este mai rapid, cu atât costul pe unitatea de memorie este mai mare. Programele și datele păstrate în memoria externă sunt copiate în memoria RAM înainte de a fi prelucrate.
Memoria externă
Memoria externă, numită și memorie secundară, păstrează programele și datele pe termen lung, pentru utilizarea lor ulterioară. Față de memoria internă, memoria externă:
- este nevolatilă: datele nu se pierd la oprirea calculatorului;
- are capacitate mult mai mare și un cost mai mic pe unitatea de memorie;
- este mai lentă;
- are acces indirect: procesorul prelucrează datele din memoria externă numai după ce le aduce în memoria RAM.
Memoria externă servește la:
- păstrarea permanentă a sistemului de operare, a programelor și a datelor;
- transportul datelor de la un calculator la altul;
- realizarea copiilor de siguranță (backup) și recuperarea datelor pierdute (restore).
Se deosebesc suportul de memorare, pe care se înregistrează datele, de exemplu un disc, și unitatea care citește sau scrie datele pe suport, de exemplu unitatea de DVD.
Tipuri de memorie externă
După tehnologia de memorare, dispozitivele de stocare sunt:
| Tehnologia | Principiul de memorare | Dispozitive |
|---|---|---|
| magnetică | datele se înregistrează prin magnetizarea unui strat depus pe suprafața suportului și se citesc cu capete de citire/scriere | hard diskul (HDD), discheta, banda magnetică |
| optică | datele se înregistrează pe un disc și se citesc cu o rază laser, pe baza reflexiei luminii | CD, DVD, Blu-ray |
| cu semiconductori | datele se păstrează în circuite integrate de memorie flash, fără piese în mișcare | unitatea SSD, memoria USB, cardul de memorie |
Materialul acesta se citește pe educamp.ro și nu se tipărește.
S-a încheiat minutul de citit liber.
Ce cuprinde subcapitolul
- Unitatea centrală
- Memoria internă
- Memoria externă
- Dispozitivele periferice
- Apariții la examen
Continuă lectura ca și cursant
Cel puțin un subcapitol din fiecare capitol este disponibil gratuit și integral. Pentru a citi toate celelalte subcapitole ale disciplinei, te înscrii la cursul de pregătire.
Prima săptămână este gratuită, fără plată și fără card. Dacă vrei să vezi mai întâi cum este prezentată materia, poți reveni la primul subcapitol al capitolului.
100 RON / lună, pentru o disciplină
Ce cuprinde:
- Două întâlniri de câte două ore, în fiecare lună
- Tot suportul de curs publicat până acum la disciplina aleasă
- Capitole noi în fiecare săptămână, cuprinse în luna plătită, fără costuri suplimentare
- Material organizat după structura programei de examen
- Acces de pe orice dispozitiv, folosind același cont
- Prima săptămână gratuită, fără card și fără reînnoire automată
Ai întrebări sau o problemă? Scrie-mi pe WhatsApp, la 0745 874 576.
Începe săptămâna gratuită Cum plătești Login
Află când publicăm materiale noi
Materia este publicată treptat, capitol cu capitol. Înscrie-te pentru a primi un e-mail atunci când apare un capitol nou de informatică.
Nu am putut înregistra adresa. Verifică e-mailul și materia aleasă, apoi încearcă din nou.
Surse
- Niță, A., Popescu, C., Chirilă, D. N., Niță, M., „Informatică și TIC. Manual pentru clasa a V-a”, Editura Corint Logistic, București, 2022
- Cosman, C. D., Coriteac, M. E., Opriță, P.-S., Merlan, D. N., Ungureanu, F., Stoian, A., Curta, I. V., „Informatică și TIC. Manual pentru clasa a V-a”, Editura Sigma, București, 2022
- Ciocaru, L., Penea, Ș., Rusu, O., Mitrache, C.-E., „Informatică și TIC. Manual pentru clasa a V-a”, Editura Litera, București, 2022
- Popa, D., „Informatică și TIC. Manual pentru clasa a V-a”, Editura Intuitext, București, 2022
- Drăgoi, D. D., Schnakovszky, C., Raveica, I. C., Ganea, B.-I., „Utilizarea calculatoarelor. Note de curs și aplicații”, Universitatea din Bacău, 2007
- Apatean, A., „Calculatorul von Neumann + baza arhitecturii 80x86”, suport de curs, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
- Programa pentru examenul de definitivare în învățământ, disciplina Informatică, cap. 7 „Arhitectura generală a sistemelor de calcul”
- Programa pentru concursul de ocupare a posturilor didactice, disciplina Informatică, cap. 7 „Arhitectura generală a sistemelor de calcul”
- Subiecte și bareme publicate, Definitivat și Titularizare, informatică, 2003–2026