Funcții de calcul tabelar

Elementul de organizare a datelor

Într-o aplicație de calcul tabelar, datele se organizează în foi de calcul. O foaie de calcul este o suprafață împărțită în linii, numerotate 1, 2, 3, …, și coloane, notate A, B, C, …. La intersecția unei linii cu o coloană se află o celulă, unitatea elementară în care se memorează o valoare (un număr, un text, o dată calendaristică) sau o formulă. Mai multe foi de calcul formează un registru de calcul, salvat într-un singur fișier.

Modalitățile de referire la date

Referirea unei celule se face prin adresa ei, formată din litera coloanei urmată de numărul liniei: B4 desemnează celula aflată pe coloana B, linia 4. Adresa poate fi relativă (B4), absolută ($B$4) sau mixtă (B$4, $B4). Deosebirea dintre ele se vede la copierea formulei în alte celule.

Referirea unui bloc de celule se face prin adresa celulei din stânga-sus a blocului, semnul două puncte și adresa celulei din dreapta-jos: A1:C10 desemnează dreptunghiul care cuprinde toate celulele de la A1 până la C10, adică 30 de celule.

Patru funcții uzuale

Se presupune că în celulele A1, A2, A3 și A4 se află valorile 12, 7, 20 și 5, iar în B1 și B2 textele Marinescu și Andrei.

SUM — funcție matematică. Întoarce suma valorilor numerice dintr-un bloc de celule.