Viruși informatici și programe antivirus

Noțiuni preliminare

Sistemul de calcul este ansamblul format din componenta fizică (hardware) și componenta logică (software), care prelucrează automat datele pe baza unui program. Componenta fizică cuprinde unitatea centrală (procesorul și memoria internă), împreună cu dispozitivele periferice de intrare, de ieșire și de stocare. Componenta logică este alcătuită din programele care comandă funcționarea sistemului: sistemul de operare și aplicațiile. Un virus informatic este el însuși un program, deci face parte din componenta logică: el nu poate produce niciun efect atât timp cât nu ajunge să fie executat de procesor.

Sistemul de operare este ansamblul de programe care gestionează resursele sistemului de calcul (procesorul, memoria, dispozitivele periferice, fișierele) și asigură legătura dintre utilizator sau aplicații și componenta fizică. Tot el controlează drepturile de acces la fișiere și lansarea programelor în execuție, ceea ce îl face principala țintă a programelor dăunătoare: un program care obține drepturile sistemului de operare obține controlul întregului sistem de calcul. Exemple: Windows, Linux, macOS, Android.

Rețeaua de calculatoare este un ansamblu de sisteme de calcul interconectate printr-un mediu de comunicație, care schimbă date între ele și folosesc în comun resurse: fișiere, imprimante, conexiunea la internet. După aria de acoperire, rețelele sunt locale (LAN), metropolitane (MAN) sau larg răspândite geografic (WAN), iar cea mai întinsă rețea este internetul. Rețeaua este calea obișnuită de răspândire a amenințărilor informatice. Un program dăunător ajunge de la un sistem de calcul la altul prin rețea, fără ca fișierul infectat să fie copiat de utilizator:

• prin poșta electronică;
• prin fișierele descărcate;
• prin serviciile expuse în rețea.

Trei categorii de amenințări informatice

1. Virusul de fișier

Este programul dăunător în sens strict: o secvență de cod care se atașează la un fișier gazdă, de obicei un fișier executabil, și se multiplică infectând alte fișiere.

• Are nevoie de un fișier gazdă și de execuția acestuia. Codul virusului se inserează în fișier astfel încât să fie executat înaintea programului propriu-zis. Cât timp fișierul infectat nu este lansat în execuție, virusul rămâne inactiv.
• Nu se răspândește singur. Trecerea de la un sistem de calcul la altul se face prin acțiunea utilizatorului: copierea fișierului pe un stick de memorie, trimiterea lui ca atașament, descărcarea unui program dintr-o sursă nesigură.

2. Viermele informatic (worm)

Este un program de sine stătător, care se autoreplică și se răspândește prin rețea.

• Se răspândește fără intervenția utilizatorului și fără fișier gazdă. Folosește vulnerabilități ale sistemului de operare sau ale aplicațiilor de rețea, ori lista de contacte a utilizatorului, pentru a se trimite singur către alte sisteme de calcul.
• Consumă masiv resurse. Multiplicarea necontrolată încarcă memoria, procesorul și lățimea de bandă, încetinind sau blocând atât sistemele infectate, cât și rețeaua din care fac parte, chiar și atunci când viermele nu are alt efect distructiv.