Demersul interdisciplinar la ergonomia postului de lucru

Două particularități ale demersului didactic interdisciplinar

1. Transferul de concepte și metode din disciplina parteneră. Demersul interdisciplinar folosește noțiuni, metode și probleme ale altei discipline pentru formarea competenței specifice a disciplinei proprii. Competența 1.5 cere descrierea implicațiilor utilizării calculatorului din punctul de vedere al sănătății, deci ea nu se poate forma numai cu noțiuni de tehnologia informației: efectul unui monitor așezat prea sus se explică prin poziția coloanei cervicale, noțiune de biologie, iar așezarea monitorului față de fereastră se explică prin reflexia luminii, noțiune de fizică. Elevul descrie afecțiunile provocate de un mediu de lucru inadecvat cu termenii disciplinei care le studiază, deci descrierea este corectă științific, așa cum cere enunțul.

2. Contextul schimbă problema, nu numai enunțul ei. Un demers este interdisciplinar cu adevărat atunci când disciplina parteneră aduce datele, modelul și criteriile după care se judecă soluția. Aici, biologia și fizica dau valorile de referință ale postului de lucru: unghiul dintre braț și antebraț, distanța dintre ochi și ecran, înălțimea la care se află partea de sus a ecranului. Elevii nu memorează o listă de reguli, ci măsoară postul lor de lucru și compară rezultatele cu aceste valori, deci competența se formează într-un context cu sens pentru ei. Datele și terminologia se stabilesc împreună cu profesorii disciplinelor partenere, pentru respectarea corectitudinii științifice.

Elemente ale proiectării didactice

Disciplina: Tehnologia informației și a comunicațiilor, clasa a IX-a.

Unitatea de învățare: Implicațiile utilizării calculatorului asupra sănătății.

Tema: Ergonomia postului de lucru. Afecțiuni provocate de un mediu de lucru inadecvat.

Tipul lecției: lecție de comunicare și însușire de noi cunoștințe.

Competența specifică vizată: 1.5.

Disciplinele partenere: biologia, pentru sistemul osos și muscular și pentru analizatorul vizual, și fizica, pentru iluminat și pentru reflexia luminii.

Metoda didactică: problematizarea, urmată de exercițiu.

Mijlocul de învățământ: fișa de observare a postului de lucru, cu valorile de referință stabilite împreună cu profesorii de biologie și de fizică, împreună cu instrumentele de măsurare (ruletă și raportor) și cu posturile de lucru din laborator.

Forma de organizare a clasei: activitate frontală în etapa de formulare a problemei, activitate pe grupe de câte trei elevi în etapa de măsurare, activitate frontală în etapa de concluzii.

Activitatea de învățare: măsurarea parametrilor propriului post de lucru din laborator, compararea valorilor măsurate cu valorile de referință și stabilirea, pentru fiecare abatere, a afecțiunii pe care o poate produce și a măsurii de corectare.

Scenariul didactic

Etapa 1 — Momentul organizatoric (2 minute)

Activitatea profesorului. Profesorul notează absențele și verifică dacă toate stațiile de lucru funcționează. Cere elevilor să ocupe locurile la posturile de lucru și să pornească calculatoarele.

Activitatea elevilor. Elevii ocupă locurile la posturile de lucru, pornesc calculatoarele și pregătesc caietele. Semnalează stațiile care nu funcționează.

Etapa 2 — Formularea situației-problemă, reactualizarea cunoștințelor și anunțarea temei (8 minute)

Activitatea profesorului. Profesorul cere elevilor să lucreze câteva minute la calculator, ca de obicei, apoi să spună ce simt. Notează pe tablă răspunsurile și formulează problema: „Două persoane lucrează același număr de ore la calculator. Una are dureri de ceafă și usturimi ale ochilor, cealaltă nu. Ce le deosebește?”

Reamintește, prin întrebări, noțiunile de biologie din gimnaziu pe care se sprijină lecția: regiunile coloanei vertebrale și acomodarea cristalinului. Anunță tema lecției, „Ergonomia postului de lucru. Afecțiuni provocate de un mediu de lucru inadecvat”. Precizează că răspunsul nu se află în programele folosite, ci în felul în care este așezat postul de lucru, și definește ergonomia ca știință care studiază relația dintre om, activitatea pe care o desfășoară și condițiile de lucru, pentru ca activitatea să se desfășoare fără riscuri pentru sănătate. Anunță că valorile de referință de pe fișă au fost stabilite împreună cu profesorii de biologie și de fizică.