Concepte de bază privind rețelele de calculatoare

Definiția și principiul de funcționare

O rețea de calculatoare este un ansamblu de calculatoare și alte dispozitive interconectate, care comunică între ele și partajează resurse hardware și software. Legătura dintre ele se realizează printr-un mediu de transmisie, cu fir sau fără fir, iar comunicarea respectă un set comun de reguli, numit protocol.

Principiul de funcționare al rețelei este partajarea resurselor: o resursă aflată pe un calculator sau conectată la el este pusă la dispoziția celorlalte calculatoare din rețea. Dispozitivele conectate la rețea se numesc noduri.

Două avantaje ale lucrului în rețea

1. Reducerea numărului de echipamente, prin funcția de partajare a echipamentelor. Rețeaua permite folosirea în comun a imprimantelor, a scanerelor și a unităților de stocare, deci o singură imprimantă de rețea deservește un laborator sau un birou întreg. Tot prin partajare, o singură conexiune la Internet este folosită de toate dispozitivele rețelei.

2. Accesul comun la aceleași date, prin funcția de partajare a fișierelor. Fișierele se păstrează pe un calculator comun, de unde sunt citite și actualizate de toți utilizatorii, deci fiecare lucrează cu aceeași versiune a lor, în locul copiilor răspândite pe calculatoare diferite. Tot de aici decurge și administrarea centralizată: salvările de siguranță, actualizările și drepturile de acces se stabilesc dintr-un singur loc.

Trei tipuri de rețele

Criteriul folosit este aria de acoperire.

1. Rețeaua locală (LAN, Local Area Network). Acoperă o încăpere, o clădire sau un grup de clădiri apropiate și aparține, de regulă, unei singure organizații. Are viteză mare de transmisie și folosește, de obicei, cablul torsadat și legăturile Wi-Fi. Rețeaua laboratorului de informatică este o rețea LAN.

2. Rețeaua metropolitană (MAN, Metropolitan Area Network). Acoperă un oraș sau o zonă urbană și leagă între ele mai multe rețele locale, de exemplu rețelele școlilor dintr-un oraș. Folosește fibra optică și legăturile fără fir.

3. Rețeaua de arie largă (WAN, Wide Area Network). Acoperă orașe, țări sau continente și leagă rețele aflate la distanțe mari, de exemplu sucursalele unei bănci. Folosește liniile închiriate, fibra optică și transmisiile prin satelit. Cea mai întinsă rețea WAN este Internetul, o rețea globală formată prin interconectarea a milioane de rețele mai mici.

Două protocoale de rețea

Un protocol de rețea este un set de reguli care stabilesc modul în care comunică dispozitivele dintr-o rețea: cum se transmit datele, cum se verifică sosirea lor la destinație, ce dimensiune maximă au pachetele, cu ce viteză se transmit și cum se tratează erorile. Două dispozitive comunică numai dacă folosesc același protocol. Protocoalele sunt organizate pe niveluri, iar Internetul folosește modelul TCP/IP, numit după cele două protocoale principale ale lui.