Funcțiile evaluării și autoevaluarea

a. Trei funcții fundamentale ale evaluării

• funcția de constatare;
• funcția de diagnosticare;
• funcția de prognosticare.

b. Funcția de diagnosticare

Funcția de diagnosticare răspunde la întrebarea: „De ce au elevii aceste rezultate?”. Prin ea, profesorul identifică cauzele pentru care unii elevi au rezultate slabe sau pentru care activitatea didactică a fost puțin eficientă. El analizează greșelile elevilor și stabilește dacă acestea provin din lipsa unor cunoștințe anterioare, din modul de predare sau din modul de învățare. Pe baza diagnosticului, profesorul alege măsurile de ameliorare: reia o noțiune, schimbă metoda, dă fișe de recuperare. De exemplu, dacă elevii nu pot alcătui un pachet de servicii turistice, profesorul verifică dacă ei cunosc serviciile de bază și serviciile suplimentare și reia noțiunea care lipsește.

c. Importanța autoevaluării pentru elevi

Caracteristicile metodei

Autoevaluarea este aprecierea pe care elevul o face propriilor rezultate, raportându-le la rezultatele învățării urmărite. Ea are următoarele caracteristici:

• este o metodă complementară de evaluare, cu rol formativ: elevul înțelege mai bine ce i se cere, ce conține sarcina de lucru și cum se apreciază efortul pe care l-a depus;
• este posibilă numai dacă elevul știe clar ce se evaluează și cunoaște dinainte criteriile de apreciere;
• se face cu ajutorul grilei de autoevaluare, care cuprinde rezultatele vizate, sarcinile de lucru și nivelul la care a fost rezolvată fiecare sarcină;
• are forme diferite, de la simpla apreciere verbală a propriei lucrări până la autonotare;
• aprecierea elevului este validată și argumentată de profesor, deoarece elevul poate fi prea sever cu el însuși sau prea îngăduitor.