Aplicațiile colaborative în rețea

Aplicațiile colaborative sunt programele care folosesc rețeaua de calculatoare pentru ca mai mulți utilizatori, aflați în locuri diferite, să lucreze împreună la aceeași sarcină. Ele se sprijină pe două dintre facilitățile de bază ale lucrului în rețea: partajarea resurselor și comunicarea între utilizatori.

Două tipuri de aplicații colaborative

1. Aplicațiile de videoconferință

Prima caracteristică — comunicarea sincronă. Toți participanții sunt prezenți în același timp, iar schimbul de informație are loc în timp real: ceea ce spune sau arată unul dintre ei ajunge la ceilalți în momentul în care se întâmplă. Aplicația nu păstrează un rezultat care să fie prelucrat mai târziu de altcineva, ci mijlocește o întâlnire.

A doua caracteristică — transmiterea simultană a mai multor fluxuri de date. Prin aceeași conexiune circulă în paralel sunetul, imaginea video a fiecărui participant, conținutul ecranului partajat și mesajele scrise în fereastra de discuții. Aplicația gestionează drepturile fiecărui participant: cine poate vorbi, cine poate partaja ecranul, cine poate înregistra întâlnirea.

2. Aplicațiile de editare colaborativă a documentelor

Prima caracteristică — un singur exemplar al documentului, cu mai mulți autori. Documentul se află pe serverul furnizorului de serviciu, iar toți cei care au drept de acces lucrează asupra aceluiași exemplar. Modificarea făcută de un utilizator devine vizibilă celorlalți fără ca documentul să fie trimis de la unul la altul, iar cursorul fiecăruia este marcat în text.

A doua caracteristică — păstrarea istoricului modificărilor. Aplicația reține ce s-a schimbat, când și de către cine, astfel încât se poate reveni la o formă anterioară a documentului sau se poate vedea contribuția fiecărui participant. Pe lângă modificările propriu-zise, se pot adăuga comentarii și propuneri de modificare, care se acceptă sau se resping.

Trei tipuri de dispozitive periferice utilizate

• Camera web — dispozitiv de intrare, prin care imaginea participantului este introdusă în calculator și transmisă celorlalți.
• Microfonul și căștile — microfonul este dispozitiv de intrare, pentru sunetul vorbitorului, iar căștile sunt dispozitiv de ieșire, pentru sunetul primit; folosite împreună, ele înlătură ecoul care apare când sunetul din boxe este reluat de microfon.
• Videoproiectorul sau tabla interactivă — dispozitive de ieșire, respectiv de intrare-ieșire, prin care conținutul întâlnirii este arătat unui grup aflat în aceeași încăpere, iar în cazul tablei interactive și adnotat direct pe ecran.