Tipuri de argumentare · 6.1
Inferențe imediate: conversiunea și obversiunea
Conversiunea simplă și prin accident, legea distribuirii termenilor, de ce propoziția SoP nu se convertește, obversiunea celor patru tipuri de propoziții și verificarea validității inferențelor imediate.
Inferențele imediate sunt raționamente deductive în care concluzia se derivă dintr-o singură premisă. Primul tip sunt inferențele pe pătratul logic, prezentate la raporturile dintre propozițiile categorice. Alte două tipuri se bazează pe operațiile numite conversiune și obversiune.
Legea distribuirii termenilor
Validitatea conversiunii se verifică prin legea distribuirii termenilor:
Un termen poate fi distribuit în concluzie numai dacă este distribuit și în premisă.
Legea nu interzice drumul invers: un termen distribuit în premisă poate apărea nedistribuit în concluzie. Se reamintește tabelul distribuirii:
| Tipul | Subiectul | Predicatul |
|---|---|---|
| SaP | + | − |
| SeP | + | + |
| SiP | − | − |
| SoP | − | + |
Conversiunea
Conversiunea este operația logică în care subiectul și predicatul premisei își schimbă locurile în concluzie: premisa are forma S–P, iar concluzia are forma P–S. Calitatea propoziției se păstrează. Premisa se numește convertendă, iar concluzia conversă.
Conversiunea este de două feluri:
- conversiune simplă: concluzia păstrează atât calitatea, cât și cantitatea premisei;
- conversiune prin accident: concluzia păstrează calitatea premisei, iar cantitatea se schimbă (universala devine particulară).
Conversiunile valide sunt:
| Premisa | Concluzia | Felul conversiunii |
|---|---|---|
| SaP | PiS | prin accident |
| SeP | PeS | simplă |
| SeP | PoS | prin accident |
| SiP | PiS | simplă |
| SoP | — | nu se convertește valid |
Verificarea cu legea distribuirii
Pentru fiecare conversiune se scrie distribuirea termenilor în premisă și în concluzie și se verifică dacă vreun termen nedistribuit în premisă apare distribuit în concluzie.
Obversiunea
Obversiunea este operația logică prin care, de la premisă la concluzie, se schimbă calitatea propoziției, iar predicatul premisei este negat în concluzie. Cantitatea se păstrează. Premisa are forma S–P, iar obversa are forma S–non-P.
Toate cele patru tipuri de propoziții se obvertesc valid:
| Premisa | Concluzia (obversa) |
|---|---|
| SaP | Se(non-P) |
| SeP | Sa(non-P) |
| SiP | So(non-P) |
| SoP | Si(non-P) |
Premisa și obversa ei au întotdeauna aceeași valoare de adevăr: ele spun același lucru în două forme. Validitatea obversiunii nu se verifică prin legea distribuirii termenilor, fiindcă predicatul concluziei, non-P, este alt termen decât predicatul premisei.
Inferențe succesive
Conversiunea și obversiunea se pot aplica una după alta, iar concluzia uneia devine premisă pentru cealaltă.
Cum se rezolvă un exercițiu de conversiune
- se scrie formula premisei și distribuirea termenilor ei;
- se scrie formula concluziei și distribuirea termenilor ei;
- se verifică legea distribuirii: dacă un termen este distribuit în concluzie, el trebuie să fie distribuit și în premisă;
- se precizează dacă inferența este validă sau nevalidă și, pentru cea validă, dacă este conversiune simplă sau prin accident.
Test grilă
Bifează un răspuns la fiecare întrebare, apoi apasă „Vezi nota”. Răspunsurile corecte se arată după corectare.
Surse (2)
- Lupșa, E., Bratu, V., Stoica, M. D., „Logică și argumentare. Manual pentru clasa a IX-a”, Editura Corvin, Deva, 2004
- „Programa de examen pentru disciplina Logică, argumentare și comunicare”, anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5610/31.08.2012