Sari la conținut
EduCamp

Tipuri de argumentare · 6.2

Silogismul: structură, figuri și moduri

Silogismul categoric, termenii lui (minor, major, mediu), premisa majoră și premisa minoră, forma standard, cele patru figuri, modurile silogistice și legile generale ale silogismului.

Ce este silogismul

Silogismul este raționamentul deductiv mediat alcătuit din trei propoziții categorice, două premise și o concluzie, și din trei termeni. Cele două premise au un termen comun, iar concluzia leagă ceilalți doi termeni, care nu sunt comuni premiselor.

Silogismul este tipul fundamental de raționament deductiv mediat. Teoria lui a fost elaborată de Aristotel (384–322 î.Hr.).

Structura silogismului

Structura se stabilește pornind de la concluzie:

  • termenul minor (S) este subiectul concluziei;
  • termenul major (P) este predicatul concluziei;
  • termenul mediu (M) este termenul comun celor două premise; el nu apare în concluzie.

Termenul minor și termenul major se numesc termeni extremi. Premisa care conține termenul major se numește premisa majoră, iar premisa care conține termenul minor, premisa minoră.

În forma standard, propozițiile silogismului se scriu în ordinea: premisa majoră, premisa minoră, concluzia.

Figurile silogistice

Locul pe care îl ocupă termenul mediu în cele două premise împarte silogismele în patru clase, numite figuri silogistice:

Figura 1Figura 2Figura 3Figura 4
premisa majorăM – PP – MM – PP – M
premisa minorăS – MS – MM – SM – S
concluziaS – PS – PS – PS – P
poziția lui Msubiect în majoră, predicat în minorăpredicat în ambelesubiect în ambelepredicat în majoră, subiect în minoră

Modurile silogistice

În fiecare figură, premisele și concluzia pot fi propoziții de oricare dintre tipurile A, E, I, O. O combinație de trei tipuri se numește mod silogistic și se notează prin cele trei vocale, în ordinea majoră–minoră–concluzie, urmate de numărul figurii.

Silogismul din exemplul de mai sus are premisele I și A și concluzia I, în figura 3: modul este IAI-3.

În fiecare figură se pot forma 4 × 4 × 4 = 64 de moduri, deci în total 256 de moduri. Dintre ele, numai 24 sunt valide, câte 6 în fiecare figură:

FiguraModurile valide
1AAA, EAE, AII, EIO, AAI, EAO
2EAE, AEE, EIO, AOO, EAO, AEO
3AAI, IAI, AII, EAO, OAO, EIO
4AAI, AEE, IAI, EAO, EIO, AEO

Modurile AAI-1, EAO-1, EAO-2, AEO-2 și AEO-4 au concluzia particulară, deși din aceleași premise s-ar putea obține o concluzie universală; ele se numesc moduri slăbite. Modurile valide ale figurii 1 au fost considerate „perfecte”. În Evul Mediu, modurile valide au primit nume ușor de reținut, în care vocalele arată tipul propozițiilor: Barbara (AAA-1), Celarent (EAE-1), Darii (AII-1), Ferio (EIO-1).

Legile generale ale silogismului

Un silogism este valid numai dacă respectă toate legile generale. Încălcarea oricăreia face silogismul nevalid.

Legile referitoare la termeni:

  1. Silogismul are trei și numai trei termeni, fiecare apărând de două ori.
  2. Termenul mediu trebuie să fie distribuit în cel puțin una dintre premise.
  3. Un termen extrem poate fi distribuit în concluzie numai dacă este distribuit și în premisa din care provine.

Legile referitoare la calitatea propozițiilor:

  1. Din două premise afirmative rezultă o concluzie afirmativă.
  2. Două premise negative nu dau nicio concluzie; cel puțin una dintre premise este afirmativă.
  3. Dacă o premisă este afirmativă și cealaltă negativă, concluzia este negativă.

Legile referitoare la cantitatea propozițiilor:

  1. Două premise particulare nu dau nicio concluzie; cel puțin una dintre premise este universală.
  2. Dacă o premisă este universală și cealaltă particulară, concluzia este particulară.

Aducerea unui silogism la forma standard

La examen, silogismul este dat de obicei în limbaj natural. Înainte de a-l analiza:

  1. se identifică concluzia, după indicatori sau după sens;
  2. se determină S și P din concluzie, apoi M din premise;
  3. se scriu premisele în ordinea standard (majora, apoi minora) și fiecare propoziție în forma ei standard (Toți / Niciun / Unii / Unii… nu…);
  4. se scrie formula fiecărei propoziții, figura și modul.

Test grilă

Bifează un răspuns la fiecare întrebare, apoi apasă „Vezi nota”. Răspunsurile corecte se arată după corectare.

  1. 1 Termenul minor al unui silogism este:

  2. 2 Termenul care apare în ambele premise, dar nu și în concluzie, este:

  3. 3 Premisa majoră este premisa care conține:

  4. 4 Schema M–P, S–M, S–P corespunde figurii:

  5. 5 În figura 2, termenul mediu este:

  6. 6 Silogismul „Niciun poet nu este matematician. Toți autorii de sonete sunt poeți. Deci niciun autor de sonete nu este matematician.” are modul:

  7. 7 Un silogism cu două premise negative:

  8. 8 Dacă una dintre premise este particulară, concluzia unui silogism valid este:

  9. 9 Câte moduri silogistice valide există în total, în cele patru figuri?

  10. 10 Silogismul „Toți câinii sunt mamifere. Toate pisicile sunt mamifere. Deci toate pisicile sunt câini.” încalcă legea:

Surse (2)
  • Lupșa, E., Bratu, V., Stoica, M. D., „Logică și argumentare. Manual pentru clasa a IX-a”, Editura Corvin, Deva, 2004
  • „Programa de examen pentru disciplina Logică, argumentare și comunicare”, anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5610/31.08.2012