Potențialul turistic natural

a. Două componente ale potențialului turistic natural sunt:

• relieful, cel mai variat și mai important element al potențialului turistic, prin peisaje și prin formele de turism pe care le permite (drumeție, alpinism, schi, speoturism);
• hidrografia: râurile, lacurile naturale și antropice, marea, delta, apele minerale și termominerale.

Celelalte componente sunt clima, flora, fauna, rezervațiile naturale și resursele balneare.

b. Caracteristicile litoralului românesc al Mării Negre

• Delimitarea și dimensiunea. Litoralul românesc se întinde de la brațul Chilia până la localitatea Vama Veche și are 245 km. În sens turistic, litoralul este porțiunea de plajă de aproximativ 100 km pe care sunt așezate stațiunile.
• Stațiunile, de la nord la sud: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia.
• Caracteristicile plajelor:
  • sunt orientate spre est și sud-est, de aceea soarele strălucește pe ele 10–12 ore pe zi;
  • coboară lent în mare, ceea ce face îmbăierea sigură și plăcută;
  • sunt late: aproximativ 500 m la Mamaia și între 50 și 200 m în celelalte stațiuni;
  • au nisip fin, curat și uscat;
  • marea nu are curenți puternici, iar valurile permit talasoterapia și sporturile nautice.

c. Trei resurse balneare ale României

• Apele minerale și termominerale sunt principalul factor natural de cură al țării, prin volumul rezervelor și prin compoziția lor variată. Se găsesc mai ales la contactul dealurilor și podișurilor cu munții, la Băile Herculane, Băile Felix, Covasna, Tușnad, Călimănești-Căciulata, Vatra Dornei, Slănic Moldova.
• Lacurile terapeutice au ape sărate, clorurate-sodice sau iodurate, cu salinitate mare. Exemple: lacurile din Câmpia Română (Amara, Lacu Sărat, Balta Albă), lacul Techirghiol de pe litoral, lacurile din masivele de sare (Sovata, Ocna Sibiului, Slănic Prahova).
• Emanațiile de gaze terapeutice: mofetele, cu dioxid de carbon, din zona munților vulcanici (Covasna, Borsec, Băile Tușnad, Harghita-Băi), și solfatarele, cu hidrogen sulfurat, de la Șugag-Băi și Sântimbru-Băi, unice în Europa.

Alte resurse balneare sunt nămolurile terapeutice (Techirghiol, Amara), salinele (Târgu Ocna, Slănic Prahova, Praid), plantele medicinale, bioclimatul și aerul bogat în ioni negativi.

d. Patru componente principale ale reliefului montan cu funcție turistică deosebită

• Relieful alpin se găsește la peste 1900 m, pe platourile munților Godeanu, Țarcu, Cândrel, Șureanu, Parâng și Rodnei. Are pajiști întinse, potrivite pentru drumeție, și puncte de belvedere de pe care se văd panorame largi.
• Relieful glaciar impresionează prin formele lui mari și semețe: văi și circuri glaciare, abrupturi, grohotișuri, creste zimțate, lacuri glaciare (Bucura, Zănoaga, Bâlea, Capra). Cel mai extins este în Munții Făgăraș, iar cel mai variat, în Munții Retezat. Permite drumeția și alpinismul.
• Relieful vulcanic cuprinde craterele și conurile vulcanice din Munții Harghitei, Călimani, Gurghiu, Țibleș și Gutâi, Detunatele din Munții Metaliferi și lacul Sfânta Ana, format într-un crater. Atrage pentru drumeție și pentru turismul științific.
• Relieful carstic cuprinde chei, peșteri, doline, abrupturi și izbucuri, de exemplu Cheile Bicazului, Cheile Nerei, Peștera Urșilor, Peștera Scărișoara, Cetățile Ponorului. Munții Apuseni sunt principala zonă carstică a țării. Se practică speoturismul, alpinismul și drumeția.

O a cincea componentă sunt stâncile cu forme bizare, rezultate din acțiunea vântului și a ploii asupra rocilor (Babele și Sfinxul din Bucegi, Pietrele Doamnei din Rarău).