Resursele umane în turism

a. Cinci particularități ale muncii în turism

• consumul mare de muncă vie: turismul este un domeniu intensiv în muncă. Pentru o unitate de produs este nevoie de mai mulți lucrători decât în alte ramuri, de aceea productivitatea muncii este mai mică. Mecanizarea și automatizarea se pot aplica la puține operații, iar la recepție, la servirea mesei sau la conducerea grupurilor turiștii vor să fie serviți de oameni, nu de aparate;
• răspunderea materială și morală ridicată: lucrătorii au în grijă mobilier, echipamente, instalații, materii prime și, în unitățile de cazare, bunurile turiștilor. Răspunderea morală vine din contactul cu turistul: de comportamentul lucrătorului depind atmosfera, decizia de cumpărare și revenirea turistului. De aceea, la selecția personalului se urmăresc și calitățile morale: corectitudinea, răbdarea, solicitudinea;
• nivelul relativ ridicat și complex de pregătire: pe lângă cunoștințele tehnice ale sectorului în care lucrează (hotelărie, alimentație, transport, agenție de turism), lucrătorul are nevoie de cultură generală, de cel puțin o limbă de circulație internațională, de informații despre zonă și despre formalitățile de călătorie, de un comportament civilizat și de capacitatea de a se adapta stării turiștilor. Fac excepție unele funcții care nu cer o calificare deosebită (portar, bagajist, ajutor de ospătar);
• contactul direct dintre lucrător și turist: turistul participă la realizarea serviciului. Lucrătorul trebuie să se adapteze fiecărui client, serviciile se standardizează greu, iar rezultatul muncii depinde și de turist;
• ocuparea sezonieră și fluctuația mare a personalului: circulația turistică se concentrează în anumite perioade, iar o parte din baza materială funcționează numai sezonier. Mai mult de jumătate dintre angajați lucrează sezonier, ceea ce scade exigența la selecție, interesul pentru pregătire și calitatea serviciilor;
• munca cu timp parțial: se practică mai mult decât în alte domenii (angajări în weekend, la sărbători, la evenimente, pentru ghizi sau instructori sportivi) și răspunde și nevoilor unor categorii de populație, ca femeile, pensionarii și studenții.

b. Factorii care acționează indirect asupra productivității muncii

Factorii productivității muncii în turism sunt direcți (nivelul pregătirii profesionale, organizarea muncii, gradul de înzestrare tehnică) și indirecți. Factorii indirecți nu țin de cantitatea și calitatea muncii depuse, ci de condițiile în care se desfășoară activitatea turistică. Ei acționează întâmplător și au o influență de obicei secundară, dar uneori la fel de puternică ca a factorilor direcți.