A. Componentele curriculumului național și tipurile de curriculum

Curriculumul național este format din documentele reglatoare ale școlii, în care se consemnează ce procese educative și ce experiențe de învățare oferă școala elevului pe parcursul școlarității. Componentele lui sunt planurile-cadru de învățământ, programele școlare, manualele școlare și auxiliarele didactice.

Planul-cadru de învățământ este documentul oficial care stabilește numărul de ore alocate disciplinelor și ariilor curriculare, pe fiecare an de studiu și pe fiecare formă de învățământ. El grupează disciplinele pe arii curriculare, deosebește trunchiul comun, cu ore obligatorii pentru toți elevii, de curriculumul la decizia școlii, și prevede pentru majoritatea disciplinelor o plajă orară, cu un număr minim și un număr maxim de ore. Față de vechiul plan de învățământ, el permite parcursuri școlare diferențiate, după interesele și aptitudinile elevilor. În învățământul special, planurile de învățământ prevăd și activitățile de terapie educațională complexă și integrată.

Programa școlară este documentul oficial care stabilește conținutul învățământului la o disciplină: ce se predă, ce se învață și ce se evaluează la acea disciplină. Ea cuprinde nota de prezentare, competențele generale, competențele specifice cu exemple de activități de învățare, conținuturile și sugestiile metodologice. Pentru profesor, programa este documentul după care își proiectează și își desfășoară activitatea: de la ea pornește planificarea calendaristică și proiectarea unităților de învățare. Cele două documente se completează: planul-cadru stabilește timpul, programa stabilește ce se învață în acest timp.

Pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, programa se aplică prin două tipuri de curriculum. Curriculumul diferențiat cuprinde modalitățile de selectare și de organizare a conținuturilor, a metodelor de predare-învățare-evaluare, a tehnicilor de evaluare, a standardelor de performanță și a mediului psihologic de învățare, cu scopul de a diferenția experiențele de învățare și de a potrivi procesul instructiv-educativ cu posibilitățile, cu ritmul și cu stilul de învățare ale fiecărui elev. Curriculumul adaptat presupune adaptarea conținuturilor, a metodelor, a mijloacelor și a tehnicilor de lucru din activitățile instructiv-educative la o categorie anume de elevi cu CES. Cei doi termeni sunt apropiați, fiindcă nu există diferențiere fără adaptare și nici adaptare fără diferențiere, dar se deosebesc prin punctul de plecare și prin contextul în care se folosesc. Curriculumul diferențiat pornește de la elevul individual, de la potențialul, de la ritmul și de la stilul lui de învățare, și conduce spre un curriculum individualizat, personalizat. Curriculumul adaptat se potrivește mai bine în contextul educației integrate și pornește de la particularitățile unei categorii de elevi cu CES: ține seama de volumul de cunoștințe, dar mai ales de procesele psihice ale acestor elevi. El se realizează prin extensiune, la elevii cu deficiențe senzoriale sau fizice, prin selectarea din curriculumul general a conținuturilor accesibile, prin accesibilizarea celorlalte componente și prin metode și mijloace preponderent intuitive.

B. Demersul didactic

• Clasa: a IV-a, învățământ special, dizabilități intelectuale ușoare și moderate
• Aria curriculară: Limbă și comunicare
• Disciplina: Citire-Scriere-Comunicare
• Tema activității: „La magazin”, dialogul dintre cumpărător și vânzător
• Competențe vizate: receptarea mesajelor orale, exprimarea clară în situații de comunicare, participarea la dialog, formularea răspunsurilor și a întrebărilor

a. Metoda activ-participativă și mijlocul modern audio-vizual și informatic

Metoda activ-participativă: jocul de rol. Jocul de rol face parte dintre metodele active și constă în simularea unor situații, relații și activități din viața socială. Elevii interpretează roluri dintr-o situație de viață și exersează, în condiții create de profesor, comportamentele verbale și nonverbale cerute de acea situație. Metoda parcurge etapele: identificarea situației care se pretează la simulare, elaborarea scenariului, distribuirea rolurilor și instruirea participanților, interpretarea rolurilor, apoi analiza și evaluarea jocului. La elevii cu dizabilitate intelectuală, jocul de rol răspunde felului în care aceștia învață, prin acțiune concretă și prin imitarea unui model: profesorul interpretează întâi rolul, apoi îl predă elevului și își retrage sprijinul pe măsura reușitei. Situația aleasă este una pe care elevul o întâlnește zilnic, ceea ce ușurează transferul deprinderii în afara clasei.

Mijlocul modern audio-vizual și informatic: tabla interactivă cu softuri educaționale. Tabla interactivă este un dispozitiv electronic care permite accesarea directă a informațiilor puse la dispoziție de softurile educaționale, în vederea asocierii fonem-literă-grafem. Elevul atinge imaginea de pe ecran și aude cuvântul rostit, atinge cuvântul scris și îl aude silabisit, mută cuvântul sub imaginea potrivită și primește pe loc confirmarea. Sunetul, semnul scris și gestul elevului apar în același timp și legate între ele.