Mijloacele de învățământ în educația specială

1. a) Conceptul de mijloc de învățământ

Mijloacele de învățământ sunt instrumentele sau complexele instrumentale care ușurează transmiterea cunoștințelor, formarea deprinderilor, evaluarea achizițiilor și realizarea aplicațiilor practice în procesul instructiv-educativ. Ele sunt instrumente materiale, naturale sau tehnice, selectate și adaptate pedagogic la metodele și la procedeele de instruire și subordonate acțiunii acestora. Pe lângă funcția informativă, mijloacele de învățământ au funcție formativă: solicită operațiile gândirii, stimulează căutarea, motivația și imaginația elevilor și îi pun în contact cu obiecte și fenomene greu accesibile perceperii directe. După conținut, ele se împart în mijloace care cuprind mesaj didactic (obiecte naturale, obiecte substitutive, suporturi figurative și grafice, mijloace simbolico-raționale, mijloace tehnice audiovizuale) și mijloace care ușurează transmiterea mesajului (aparate, echipamente, calculatoare, jocuri didactice, simulatoare). Mijlocul de învățământ nu are valoare în sine, ci în măsura în care este integrat de profesor într-o strategie didactică, împreună cu metoda.

1. b) Patru mijloace de învățământ pentru elevii cu dizabilități

• materialul concret-intuitiv: obiecte reale, jucării, cuburi, bețișoare, trusa Dienes, numărătoarea cu bile, mulaje și machete;
• suporturile figurative și grafice: planșe, seturi de imagini corelate, pictograme, fișe de lucru individual cu imagini;
• mijloacele tehnice specifice dizabilității: mijloacele surdotehnice (aparatele auditive, aparatele pentru intuirea caracteristicilor fonatorii ale sunetelor, cum sunt vibratorul și vibroscopul), mijloacele tiflotehnice (cutia de aritmetică, cutia de compunere pentru scris-cititul Braille, hărțile în relief, mașina de scris Braille, lupa software și sintetizatorul de voce);
• mijloacele moderne audio-vizuale și informatice: calculatorul și tableta cu softuri educaționale, tabla interactivă, înregistrările audio și video.

1. c) Două mijloace integrate în educația specială

Materialul concret-intuitiv la Matematică, clasa a III-a, dizabilitate intelectuală ușoară, tema „Adunarea în concentrul 0–20”. Fiecare elev are pe bancă bețișoare grupate în legături de câte zece și bețișoare libere. Profesorul rostește operația 8 + 5, elevul pune pe bancă 8 bețișoare, apoi încă 5, le numără, formează o legătură de zece și constată că a rămas 3: rezultatul este 13. Elevul verbalizează fiecare pas („pun opt, mai pun cinci, fac o legătură, rămân trei, sunt treisprezece”), apoi scrie operația. După mai multe exerciții cu bețișoare, se trece la desenarea bețișoarelor pe fișă, apoi la calculul cu cifre. Mijlocul este integrat în metoda exercițiului și susține trecerea de la acțiunea cu obiecte la reprezentarea grafică și la simbol, drumul pe care se formează noțiunea de număr la acești elevi. Evaluarea se face tot cu bețișoare la dispoziție, ca proba să măsoare înțelegerea operației, nu memoria rezultatului.

Aparatul auditiv și paravanul la educația auzului, clasa a II-a, deficiență de auz medie. Elevii lucrează în grupe de doi-trei, formate după nivelul pierderii de auz și după nivelul comunicării. La apel, profesorul reglează potențiometrul aparatului auditiv al fiecărui elev, ca restul de auz să fie valorificat. Pentru dictarea auditivă, profesorul își acoperă fața cu paravanul, un dreptunghi ușor de carton care nu vibrează, astfel încât elevul să primească modelul verbal numai pe cale auditivă, fără citirea de pe buze. Profesorul rostește întâi vocale izolate (a, u, o), apoi cuvinte monosilabice; elevul le identifică, le reproduce și le scrie. Când elevul greșește, exercițiul se reia fără paravan, apoi din nou cu paravan. Aparatul auditiv, mijloc surdotehnic, este integrat în educația auzului: prin el se exersează diferențierea fonemelor și înțelegerea limbii auzite.