Metode de evaluare la Formarea autonomiei personale și evaluarea formativă

1. Două metode de evaluare, comparativ

Metodele comparate: observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor și portofoliul, amândouă metode complementare de evaluare.

Specificul metodelor. Observarea sistematică este metoda prin care profesorul urmărește și înregistrează, după criterii stabilite dinainte, comportamentele elevului în timpul activităților obișnuite, fără o probă anume; ea evaluează procesul, felul în care elevul face lucrurile, și folosește trei instrumente: fișa de evaluare, scara de clasificare (care arată frecvența unui comportament) și lista de control (care arată dacă un comportament este prezent sau absent). Portofoliul strânge, pe intervalul pentru care a fost proiectat, produsele activității elevului (fișe, desene, colaje, fotografii ale produselor practice, autoevaluări) și oferă o imagine completă a progresului lui, raportat la criterii formulate de la început. Structura, piesele obligatorii și criteriile de evaluare le stabilește profesorul, iar elevul poate adăuga materialele pe care le consideră reprezentative pentru el. Cele două metode se deosebesc prin obiect (comportament în desfășurare față de produse strânse), prin moment (în timpul activității față de la sfârșitul unei perioade), prin rolul elevului (observat față de participant la selecție) și prin subiectivitatea profesorului (risc de impresie generală la observare față de risc de apreciere inegală a produselor la portofoliu), dar se completează: observarea arată cum lucrează elevul, portofoliul ce a rămas din lucrul lui.

Instrumentele: pentru observarea sistematică, lista de control (de verificare); pentru portofoliu, grila de evaluare a portofoliului, cu criteriile de selecție a pieselor și descriptorii de apreciere.

Avantaje și dezavantaje pentru competența 1.1.

• Observarea sistematică: avantajul este că evaluează competența acolo unde se manifestă, în comportamentul real de igienă din clasă, din sala de mese și din vestiar, fără să ceară elevului cu dizabilitate intelectuală exprimare verbală sau scrisă; dezavantajul este că depinde de observator, iar impresia generală despre elev sau înregistrarea nesistematică distorsionează datele; de aceea, ca rezultatele să fie relevante, se folosesc cel puțin două instrumente.
• Portofoliul: avantajul este că arată progresul elevului pe o perioadă lungă, pe toate cele patru domenii ale igienei, și că îl implică pe elev în alegerea pieselor și în autoevaluare, ceea ce formează chiar competența de alegere conștientă cerută; dezavantajul este că la elevii cu dizabilitate intelectuală piesele reflectă adesea sprijinul primit, nu deprinderea proprie, iar strângerea și aprecierea lor cer timp și criterii precise.

Aplicarea la clasa a VIII-a.

Observarea sistematică, cu lista de control. Pe parcursul unei luni, profesorul observă fiecare elev în trei situații reale: pregătirea gustării în sala de activități practice, igiena după ora de educație fizică și îngrijirea spațiului clasei. Lista de control cuprinde comportamente din cele patru domenii ale conținutului, cu răspuns „da / nu / cu sprijin”:

Fiecare comportament se observă de cel puțin trei ori; competența se consideră formată când elevul obține „da” la două din trei observări, iar comportamentele cu „nu” devin obiective în planul de intervenție personalizat.

Portofoliul, cu grila de evaluare. Pe parcursul semestrului, fiecare elev strânge în mapa „Eu am grijă de mine” piese pentru fiecare domeniu: meniul zilnic întocmit din imagini de alimente sănătoase și rețeta ilustrată a gustării pregătite (igiena alimentară); fișa cu ordinea operațiilor de spălat pe dinți, completată și semnată zilnic timp de două săptămâni acasă, cu confirmarea părintelui (igiena sanitară); fotografia dulapului propriu ordonat și fișa „Ce port azi” pentru cinci zile cu vreme diferită (igiena vestimentară); planul de curățenie al clasei cu responsabilitățile lui și fotografia colțului de care răspunde (igiena spațiilor). Elevul alege împreună cu profesorul piesele care intră în mapă și completează, cu ajutor, o fișă de autoevaluare cu fețe zâmbitoare. Grila de evaluare a portofoliului are criteriile: fiecare domeniu este reprezentat (4 puncte), piesele arată deprinderea în situație reală, nu numai cunoașterea regulii (4 puncte), progresul între prima și ultima piesă (2 puncte), autoevaluarea completată (1 punct). Portofoliul se discută cu elevul și cu familia la sfârșitul semestrului.