Profesorul de sprijin, metodica citit-scrisului și observarea sistematică

1. Patru activități ale profesorului itinerant/de sprijin

• elaborează și aplică, în parteneriat cu cadrele didactice ale clasei, planul de intervenție personalizat și adaptarea curriculară pentru elevul cu CES;
• participă la orele din clasă ca observator, consultant sau coparticipant și organizează activități de intervenție personalizată, individuale sau în grup, în clasă ori în afara ei;
• propune și realizează materiale didactice individualizate, potrivite dificultăților de învățare ale elevului;
• evaluează periodic progresul elevului și reface programul de intervenție personalizat;
• oferă consiliere familiei elevului și colaborează cu ea.

Profesorul itinerant desfășoară aceste activități în mai multe școli și, când elevul nu se poate deplasa, la domiciliul lui.

2. Metodica predării-învățării citit-scrisului la elevii cu dizabilități

Trei structuri perceptiv-motrice de bază și rolul lor.

• schema corporală și lateralitatea: cunoașterea propriului corp, a segmentelor lui și a părții dominante (mâna cu care se scrie);
• structura perceptiv-motrică de spațiu: sus-jos, stânga-dreapta, în față-în spate, poziția obiectelor și a semnelor unele față de altele;
• structura perceptiv-motrică de timp: succesiunea, ordinea, ritmul, înainte-după;
• structurile perceptiv-motrice de formă, de mărime și de culoare.

Rolul lor: citit-scrisul cere ca elevul să deosebească literele după formă și după poziție (b și d, p și q se deosebesc numai prin orientare), să așeze literele în cuvânt și cuvintele în rând de la stânga la dreapta și să coordoneze mișcările mâinii cu privirea, în spațiul paginii. Coordonările cinetice și cele oculo-motorii sunt factori de bază ai actului grafic, iar deficiența lor stă frecvent la originea tulburărilor de citit-scris. Dacă tulburările de orientare sunt prevenite sau înlăturate, nu mai apar inversarea literelor, dificultățile de legare a literelor în cuvânt, scrisul și cititul în oglindă. De aceea formarea acestor structuri, prin terapia psihomotricității, precede și însoțește învățarea citit-scrisului.

Două faze premergătoare.

• Lectura după imagini. Copilul „citește” o imagine sau o serie de imagini: denumește ce vede, descrie, ordonează imaginile și povestește pe baza lor. Lectura după imagini dezvoltă limbajul și percepția analitico-sintetică, deprinde copilul cu parcurgerea ordonată a unui suport și pregătește astfel însușirea citit-scrisului. La elevii cu dizabilități, imaginile sunt puține, clare, din viața lor, iar profesorul dirijează observarea prin întrebări.
• Educarea auzului fonematic. Auzul fonematic este capacitatea de a identifica și de a diferenția sunetele limbii și de a distinge sunetul de reprezentarea lui grafică. Elevul desparte cuvintele în silabe și în sunete, stabilește locul unui sunet în cuvânt și deosebește sunetele apropiate, prin jocuri cu onomatopee și prin exerciții de pronunție. Dacă auzul fonematic este slab dezvoltat, apar dificultăți la discriminarea literelor și la scrierea lor.

Cele trei etape ale învățării citit-scrisului.

• Etapa preabecedară. Copilul devine capabil să discrimineze și să combine unitățile fonetice și să formeze întregul din părți. Se lucrează prin analiză și sinteză: cuvintele se despart în silabe și în sunete, iar din silabe și din sunete se refac cuvintele. Copilul înțelege că fiecare cuvânt are un înțeles și denumește obiecte și fenomene. În paralel se formează elementele grafice. La elevii cu dizabilități, etapa este mai lungă și se desfășoară cu material concret (jetoane pentru cuvinte, cerculețe pentru silabe) și prin joc.
• Etapa abecedară. Elevul poate stabili raporturi între foneme și grafeme. Învață fiecare literă, mică și mare, de tipar și de mână, o asociază cu sunetul ei, citește și scrie silabe, cuvinte și propoziții. Înțelegerea sensului cuvintelor ușurează citirea, dar o poate și îngreuna, când copilul încearcă să ghicească ce urmează în loc să citească fiecare cuvânt. La elevii cu dizabilități, literele asemănătoare ca formă se predau la distanță una de alta, iar fiecare literă se exersează mult înainte de a se trece la următoarea.
• Etapa postabecedară. Elevul are formate mecanismele și însușirile psihice necesare și citește și scrie pe baza unor deprinderi care se perfecționează continuu; scad dificultățile de discriminare a literelor la scris și de unire a sunetelor la citit. La elevii cu dizabilități, etapa cere consolidare îndelungată: texte scurte, cu imagini, citire cu voce tare, copiere și dictare.