Mijloace de învățământ și metode specifice psihopedagogiei speciale

A. Două tipuri de mijloace de învățământ și un exemplu de utilizare

Mijloacele și materialele didactice sunt obiectele, instrumentele, produsele naturale sau de substituție, aparatele, echipamentele și sistemele tehnice care ușurează, în procesul instructiv-educativ, transmiterea cunoștințelor, formarea deprinderilor, evaluarea achizițiilor și realizarea aplicațiilor. În educația specială, mai ales la elevii cu deficiențe mintale și senzoriale, prin ele se aplică principiul intuiției și se fac accesibile conținuturile învățării.

Mijloacele care cuprind mesajul didactic sunt:

• obiectele naturale: plante, animale vii sau conservate, ierbare, insectare, obiecte din mediul înconjurător;
• obiectele substitutive, cu care elevul poate acționa: machete, mulaje, modele;
• suporturile figurative și grafice: planșe, hărți, albume, panouri, jetoane cu imagini.

Caracteristicile lor în procesul orientat terapeutic-compensator:

• îi permit elevului să perceapă direct realitatea, iar elevului cu deficiență de intelect, care gândește mai ales concret, îi dau un sprijin pentru operațiile gândirii;
• pot fi mânuite, deci elevul învață acționând cu ele și verbalizând ce face;
• stimulează căutarea soluțiilor, imaginația și creativitatea;
• solicită mai mulți analizatori, ceea ce ajută compensarea la elevii cu deficiențe senzoriale; la elevul nevăzător, de exemplu, diagramele tactile și imaginile în relief fac legătura dintre cunoașterea senzorială și cea abstractă.

Mijloacele tehnice specifice deficienței sunt:

• mijloacele surdotehnice: aparatele pentru comunicarea directă sau la distanță (protezele auditive) și aparatele folosite pentru formarea laturii fonetice a limbajului oral și a pronunției corecte (palatogramele, indicatoarele de frecvențe);
• mijloacele tiflotehnice: cutia de aritmetică, cutia cu figuri geometrice, cutia de compunere pentru învățarea scris-cititului în Braille, instrumentarul de desen în relief.

Caracteristicile lor în procesul orientat terapeutic-compensator:

• realizează o compensare intersistemică, prin angajarea analizatorilor valizi, și o compensare intrasistemică, prin folosirea resturilor de auz sau de vedere;
• nu rezolvă singure problema comunicării: în surditatea profundă, proteza auditivă este numai un adjuvant al labiolecturii, iar rezultatul depinde de activitatea de demutizare în care este folosită.

Exemplu de utilizare: jetoanele cu imagini și cuvinte la lecția „Alimente sănătoase” (clasa a III-a, școală specială, elevi cu deficiență de intelect ușoară). Predarea: profesorul așază pe tablă imaginile cu alimente, elevii le denumesc, vin pe rând, iau un jeton și îl așază în coloana „sănătoase” sau „de evitat”, explicând de ce. Învățarea: în perechi, elevii primesc un set de jetoane și trebuie să compună un „meniu de prânz” sănătos, apoi să potrivească fiecare imagine cu eticheta-cuvânt; elevii cu nivel mai scăzut lucrează numai cu imagini, ceilalți cu imagini și cuvinte. Evaluarea: fiecare elev primește o fișă cu jetoane de lipit în două coloane și spune profesorului ce a lipit; profesorul notează pe lista de control câte alimente a clasificat corect și dacă a citit cuvintele. Orientarea terapeutic-compensatorie: elevul mânuiește jetonul, privește imaginea și spune cuvântul, deci același conținut este parcurs pe mai multe căi, în pași mici și legat de viața lui.