Termenul: definire, conținut și sferă

Noțiune, cuvânt, termen

Cunoașterea unui obiect sau a unei clase de obiecte se fixează în noțiunea acelui obiect: ansamblul de însușiri, proprietăți și relații prin care obiectul este cunoscut. Obiectul poate fi real (un animal, o plantă, o substanță) sau ideal (un număr, o figură geometrică, o idee).

Orice noțiune are o expresie lingvistică, un cuvânt sau un grup de cuvinte, și se aplică unei mulțimi de obiecte. Noțiunea, expresia ei lingvistică și mulțimea obiectelor corespunzătoare alcătuiesc împreună un termen.

Termenul este expresia lingvistică a unei noțiuni, un cuvânt sau un grup de cuvinte, luată împreună cu obiectul sau obiectele despre care se afirmă noțiunea.

Structura unui termen are trei componente:

• componenta lingvistică: cuvântul sau grupul de cuvinte;
• componenta cognitivă: noțiunea, adică înțelesul termenului;
• componenta ontologică: mulțimea obiectelor la care se aplică termenul.

Nu orice cuvânt este termen. Conjuncțiile, prepozițiile, articolele și cuvintele de felul toți, unii, niciun nu exprimă singure o noțiune și nu se aplică unor obiecte: ele leagă termenii sau arată cantitatea unei propoziții. Cuvinte ca și, sau, deci, pe, sub, dacă nu sunt termeni, pe când frumusețe, argument, predicat logic, miros plăcut sunt termeni.

Intensiunea și extensiunea

Fiecare termen se poate analiza din două puncte de vedere.

Intensiunea (conținutul) unui termen este totalitatea însușirilor pe care le au obiectele desemnate de termen. Ea aparține planului mental: este înțelesul termenului.

Extensiunea (sfera) unui termen este totalitatea obiectelor care au însușirile din intensiunea lui. Ea aparține planului realității: este referința termenului.

Intensiunea și extensiunea sunt corelative: intensiunea este formată din proprietățile obiectelor care alcătuiesc extensiunea, iar extensiunea este formată din obiectele care au proprietățile din intensiune.

Raportul de variație inversă

Între intensiunea și extensiunea unui termen există un raport de variație inversă:

• când intensiunea crește, prin adăugarea unei însușiri, extensiunea scade, fiindcă mai puține obiecte au toate însușirile cerute;
• când intensiunea scade, prin eliminarea unei însușiri, extensiunea crește.

Ordonarea termenilor

Termenii aflați în raport de ordonare (unul cuprinde în extensiunea lui extensiunea celuilalt) se pot așeza în șiruri:

• ordonarea crescătoare după extensiune merge de la termenul cu sfera cea mai mică la cel cu sfera cea mai mare;
• ordonarea descrescătoare după extensiune merge în sens invers.

Din raportul de variație inversă rezultă că ordonarea după intensiune este ordonarea după extensiune citită de la capătul celălalt: un șir crescător după intensiune este descrescător după extensiune, și invers.