Analiza logică a argumentelor

Argumentul într-un text

Un text conține un argument numai dacă în el o propoziție este susținută cu ajutorul altor propoziții. Nu sunt argumente:

• întrebările, îndemnurile și exclamațiile, care nu sunt nici adevărate, nici false și nu pot fi nici premise, nici concluzii;
• descrierile și relatările, în care propozițiile sunt înșirate fără ca una să fie temei pentru alta;
• explicațiile, în care se arată cauza unui fapt pe care nimeni nu-l pune la îndoială.

Deosebirea dintre explicație și argument este cea mai greu de observat, fiindcă amândouă pot folosi aceleași cuvinte de legătură (pentru că, deoarece). Într-o explicație, faptul de la care se pleacă este acceptat și se caută cauza lui; într-un argument, teza nu este încă acceptată și i se caută temeiuri.

Forma standard a unui argument

Pentru a fi analizat, un argument se rescrie în formă standard:

• premisele se scriu una sub alta, fiecare ca propoziție completă;
• sub ultima premisă se trage o linie orizontală;
• sub linie se scrie concluzia.

Indicatorii argumentării nu se mai scriu, fiindcă locul fiecărei propoziții arată rolul ei. Propozițiile care spun același lucru se scriu o singură dată, iar cuvintele care nu au rol în argument (repetări, formule de adresare) se lasă deoparte.

Analiza unui argument se face în ordinea următoare:

1. se identifică concluzia, de obicei după indicatorul de concluzie sau după propoziția pe care o susțin celelalte;
2. se identifică premisele, după indicatorii de premisă sau după rolul lor față de concluzie;
3. propozițiile se reformulează ca propoziții complete, cu subiect și predicat;
4. se completează premisele implicite, dacă există;
5. argumentul se scrie în formă standard.

Premisele implicite

În vorbirea obișnuită, o premisă considerată cunoscută de toată lumea nu se mai rostește. Un argument căruia îi lipsește o premisă sau concluzia, subînțeleasă din context, se numește argument eliptic; silogismul cu o premisă neexprimată se numește entimemă. Premisa lipsă este o premisă implicită.

La analiză, premisa implicită se scrie explicit, fiindcă ea poate fi chiar propoziția discutabilă a argumentului. Ea se găsește punând întrebarea: ce propoziție trebuie adăugată pentru ca concluzia să decurgă din premisele date?

Cele două întrebări ale analizei

După ce argumentul a fost scris în formă standard, el se evaluează cu două întrebări diferite:

• Sunt premisele adevărate? Este o întrebare despre conținut, la care răspunde cunoașterea domeniului din care vin premisele.
• Decurge concluzia din premise? Este o întrebare despre formă, la care răspunde logica: validitatea argumentelor deductive și gradul de probabilitate al celor nedeductive.

Un argument este corect numai dacă răspunsul este afirmativ la amândouă întrebările. Un argument cu premise adevărate, dar a cărui concluzie nu decurge din ele, nu susține teza; la fel, un argument corect ca formă, dar cu o premisă falsă. Evaluarea argumentelor este tratată pe larg în capitolul 8.