Propoziția categorică: definire, structură, tipuri

Ce este o propoziție categorică

O propoziție, în sens logic, este un enunț care poate fi adevărat sau fals. Întrebările, îndemnurile, ordinele și urările nu sunt propoziții în acest sens, fiindcă nu au valoare de adevăr.

Propoziția categorică este cea mai simplă propoziție cognitivă: ea exprimă un singur raport între doi termeni, fără să condiționeze acest raport de altceva. Ea afirmă sau neagă că un termen se aplică, în întregime sau în parte, extensiunii altui termen.

Structura propoziției categorice

O propoziție categorică are patru elemente:

• subiectul logic (notat S): termenul despre care se afirmă sau se neagă ceva;
• predicatul logic (notat P): termenul care se afirmă sau se neagă despre subiect;
• copula: legătura dintre subiect și predicat, afirmativă (este, sunt) sau negativă (nu este, nu sunt); ea dă calitatea propoziției;
• cuantorul: cuvântul care arată dacă propoziția se referă la toată extensiunea subiectului sau numai la o parte din ea; el dă cantitatea propoziției.

Subiectul și predicatul logic nu coincid întotdeauna cu subiectul și predicatul gramatical. Predicatul logic cuprinde tot ce se afirmă despre subiect, nu numai verbul.

Cuantorii sunt de trei feluri:

• universali: toți, toate, orice, oricare, fiecare, niciun, nicio, nimeni;
• particulari: unii, unele, mulți, câțiva, cei mai mulți, majoritatea, puțini, cel puțin un, există;
• individuali: numele proprii, pronumele și adjectivele demonstrative sau personale la singular (Ana, acest elev, el).

Propozițiile cu subiect individual se numesc propoziții singulare. Ele se referă la toată extensiunea subiectului, care are un singur obiect, și de aceea se tratează ca propoziții universale.

Cele patru tipuri de propoziții categorice

După calitate, propozițiile categorice sunt afirmative sau negative. După cantitate, ele sunt universale sau particulare. Prin combinarea celor două criterii se obțin patru tipuri, notate cu vocalele din cuvintele latinești affirmo (afirm) și nego (neg):

Transpunerea din limbaj natural în formă standard

În limba vorbită, propozițiile categorice apar în multe forme. Pentru analiza logică ele se rescriu în una dintre cele patru forme standard. Cazurile cele mai frecvente:

Distribuirea termenilor

Un termen este distribuit într-o propoziție dacă propoziția se referă la întreaga lui extensiune. Un termen este nedistribuit dacă propoziția se referă numai la o parte din extensiunea lui. Distribuirea se notează cu + (distribuit) și − (nedistribuit).

Regula se reține în două propoziții:

• subiectul este distribuit în propozițiile universale (A și E);
• predicatul este distribuit în propozițiile negative (E și O).

Distribuirea termenilor este folosită la verificarea validității inferențelor imediate și a silogismelor.